Albert Einstein a schimbat destinul unei brasovence datorita lui Eminescu si lui Iorga

Albert Einstein nu a fost niciodată în România. Dar unele dintre scrisorile sale, timp de ani de zile, au schimbat destinul unei tinere, Melania Serbu. Corespondența dintre cei doi a început în toamna anului 1928 și a durat 20 de ani. Totul a început cu un plic adresat, după cum urmează: Pentru profesorul Albert Einstein, descoperitorul teoriei relativității, Berlin, Germania. Melania a descoperit în nuvela Sarmanul Dionis (publicat în 1872), scrisa de poetul nostru național Mihai Eminescu, unele elemente legate de teoria relativității restrânse, formulată de Albert Einstein în 1905. La începutul poveștii, Eminescu a scris despre relativitatea fata de […]
Albert Einstein nu a fost niciodată în România. Dar unele dintre scrisorile sale, timp de ani de zile, au schimbat destinul unei tinere, Melania Serbu. Corespondența dintre cei doi a început în toamna anului 1928 și a durat 20 de ani.
Totul a început cu un plic adresat, după cum urmează: Pentru profesorul Albert Einstein, descoperitorul teoriei relativității, Berlin, Germania.
Melania a descoperit în nuvela Sarmanul Dionis (publicat în 1872), scrisa de poetul nostru național Mihai Eminescu, unele elemente legate de teoria relativității restrânse, formulată de Albert Einstein în 1905.
La începutul poveștii, Eminescu a scris despre relativitatea fata de mărimea obiectelor din jurul nostru: Și lucrurile pe care le pot vedea, atunci când privesc cu un ochi, par mai mici, cu amandoi – mai mari, dar cât de mari sunt ele de fapt? Cine știe? Am putea trai într-o lume microscopică și ar putea fi faptul că  doar ochii noștri sa ne faca să vedem la dimensiunea pe care o percepem de fapt, nu?
Poetul, de asemenea, presupune că toate evenimentele din viața noastră sunt rezultatul propriilor noastre gânduri: De fapt, lumea este visul sufletelor noastre. Nu există nici timp, nici spațiu – ele sunt doar în sufletele noastre.
Albert Einstein a trimits Melaniei, care avea 18 ani la momentul respectiv, cărți de matematică și fizică, astfel încât ea sa poata să înțeleagă teoria relativității. Ghidata în studiile sale de auto-didacta, prin inteligența ei geniala, dar, de asemenea, prin amabilitatea marelui savant, Melania descoperă frumusețea fizicii și a teoriei relativității.
Tânăra si-a exprimat dorința de a studia matematica si fizica la Universitate, dar pentru că terminase o școală comerciala, nu luase examenul de bacalaureat.
În aceste condiții, Einstein i-a scris la Ministerul Educației din România,lui  Nicolae Iorga, o personalitate remarcabilă în istoria interbelică din România. Einstein și-a exprimat părerea că Melania ar trebui să fie testata, astfel încât ea ar putea sa aibe posibilitatea de a studia la Universitate.
Ministrul a reacționat prompt: a modificat legislația în vigoare prin introducerea unui nou tip de examen pentru persoanele aflate în situația  Melaniei. Ea a reușit și apoi a trecut examenul de bacalaureat.
Angajata la o bancă din Brașov, Melania a obținut o bursă de la Nicolae Malaxa, industriaș local, dar a fost incapabila să profite de ea.
Albert Einstein a intervenit din nou și a trimis o scrisoare la succesorul său de la Departamentul de Fizica la Universitatea din Praga, cerându-i să o accepte pe Melania ca studenta.
Tânăra a fost acceptată, dar ea a avut mai apoi un timp greu, ca a trebuit să se confrunte cu anti-semitismul de la sfârșitul anilor treizeci.
Cei mai multi dintre studenții de origine germană din Praga au fost membri ai Partidului Național-Socialist Heinlein. Studenții care ar fi vrut să vorbească cu mine au fost împiedicați de către alte persoane, chiar si sa mă salute. Dacă ma așezam într-o banca, în sala de conferințe, toate locurile din jurul meu ramaneau goale. Din această atmosferă Melania s-a mutat în Elveția, la Zurich, unde a reusit sa câștige un doctorat in fizica.
Aceste scrisori dezvăluie o parte a personalității lui Einstein, mereu foarte discreta. „Ar trebui să știti că in calitatea  de student am fost la rândul meu descurajat de Universitate, înțelepciunea enorma era folosita in detrimentul meu. Abia mai târziu am reușit să înțeleg că cele mai multe dintre informațiile furnizate nu au fost la fel de raționale și utile cum am crezut la început. Nu participati la cursurile pe care nu le puteti înțelege confortabil și care nu se potrivesc cu talentul fiecaruia. Cel mai important lucru este să se învețe, stăpânirea pas cu pas a conceptelor elementare ale matematicii superioare si aplicatiile lor in fizica.
În 1940, pentru ca bursa sa a fost întreruptă, Melania sa întors în România și a fost din nou supusă discriminării rasiale. Cand razboiul s-a terminat, Melania a devenit un profesor de matematică și fizică, așa cum a încurajat-o Einstein în ultimele sale scrisori, pentru a se dedica în totalitate și pasiune pentru predare.
O scrisoare cu adresă incompletă intr-o zi din toamna anului 1928, soseşte pe adresa poştei berlineze un plic pe care scria (în limba germană): Domnului Profesor Albert Einstein, Descoperitorul Teoriei Relativităţii, Berlin, Germania. Nu i-a fost greu poştei din Berlin să completeze adresa: Haberlandstrasse 5. Expeditorul, Melania Şerbu, Breiter Bach (Valea Largă) 4, Braşov, România, se adresa lui Einstein în limba germană.Melania Şerbu (MS) avea atunci 19 ani. Citise nuvela „Sărmanul Dionis” a lui Eminescu în anul 1926 iar despre teoria relativităţii restrânse (propusă în anul 1905) aflase dintr-o relatare publicată în anul 1928, în revista „Realitatea ilustrată”. în scrisoarea către Albert Einstein (AE), MS îl informează pe savant despre faptul că în nuvela „Sărmanul Dionis” a celui mai important scriitor român, Mihai Eminescu (ME), apar aspecte ale relativităţii timpului şi spaţiului şi se întreabă dacă nu cumva acestea ar putea fi puse în legătură cu ideile lui AE din teoria restrânsă a relativităţii. în această ordine de idei, MS se referă chiar la primele rânduri ale nuvelei, pe care i le explică savantului. Să le amintim: „…şi tot astfel, dacă închid un ochi văd mâna mea mai mică decât cu amândoi. De aş avea trei ochi, aş vedea-o şi mai mare, şi cu cât mai mulţi ochi aş avea, cu atâta lucrurile toate dimprejurul meu ar părea mai mari. Cu toate astea, născut cu mii de ochi, în mijlocul unor arătări colosale, ele toate în raport cu mine păstrându-şi proporţiunea, nu mi-ar părea nici mai mari, nici mai mici de cum îmi par azi”.La Braşov soseşte o scrisoarede la EinsteinLa 9 octombrie 1928, A.E. îi răspunde lui M.S. (tot în limba germană): „Mult stimată domnişoară Şerbu, înţeleg că v-a căzut în mână o lucrare de popularizare a teoriei relativităţii care atinge doar marginal subiectul propriu zis. Deduc acest lucru din faptul că Dvs. consideraţi că pasajele citate din nuvelă ar avea vreo legătură cu această teorie, însă fără cunoştinţe de fizică teoria relativităţii nu poate fi înţeleasă. Vă recomand de aceea, în cazul în care Dvs. aveţi asemenea cunoştinţe, să citiţi cartea pe această temă a profesorului Thirring de la Universitatea din Viena. Vă salută cu prietenie, A. Einstein”.M.S. a urmat sfatul lui A.E. şi a studiat cartea lui Thirring, după care revine cu o nouă scrisoare către A.E.:”Cum văd, Dvs. eliminaţi eterul, deşi universul e străbătut ca o ceaţă de două forţe: gravitaţia şi lumina sun.ţ în fond, aceleaşi forţe electromagnetice, dar sub denumiri diferite, deoarece acţiunile lor sunt diferite. N-ar trebui să stea una cu alta într-o relaţie bine determinată? Sunt aparent – dar numai aparent! – Dvs. acordaţi un mare rol observatorului, faceţi din el centrul lucrurilor, îl ridicaţi în slăvi, dar pe de altă parte îl prăbuşiţi în adânc prin faptul că negaţi absolutul  în amândouă situaţiile, Dvs. îi luaţi pământul de sub picioare şi acest lucru nu e bun. Noroc că splendida Dvs. construcţie mintală nu e utilizabilă de către mica masă a locuitorilor Pământului!  Vă jucaţi de-a prinsul mingii cu stelele, deşi nu puteţi schimba cu nimic faţa Universului. Adică, încercaţi aceasta, o urmare logică a liniei încovoiate şi a legii gravitaţiei. Finitul şi totuşi Nelimitatul lumii. Altă dată, gândul despre un univers infinit trecea peste puterea de concepere a omului, era ceva pentru care nu se căuta nicio explicaţie, se credea aceasta orbeşte. Acum, când Dvs. aţi declarat că toate sunt relative şi le-aţi adus astfel mai aproape de înţelegerea omului, nici credinţa nu mai poate fi păstrată şi nici alternativa la credinţă nu mai este desăvârşită, absolută. La ce bun toate astea?”

Răspunsul lui A.E. la această a doua scrisoare a lui M.S. nu a întârziat:

„Mult stimată domnişoară Şerbu! Extrem de inteligenta şi simpatica Dvs. scrisoare mi-a produs o nespusă bucurie. E rar să constaţi atâta înţelegere a problemelor fundamentale ale ştiinţelor fizice la un om atât de puţin pregătit. M-a surprins extraordinar şi faptul că aţi văzut exact punctul unde trebuie să se concentreze acum efortul cercetării ştiinţifice, adică unitatea tuturor forţelor din natură. La problema aceasta lucrez de 13 ani şi am acum impresia că i-am găsit soluţia”.

Einstein îi scrie lui Nicolae Iorga

În aceeaşi scrisoare, A.E. se angajează s-o îndrume pe M.S. în paşii următori, necesari pentru înţelegerea teoriei sale şi îi promite că-i va trimite cărţi care s-o ajute în această privinţă. In acelaşi timp, îi mulţumeşte lui M.S. pentru fotografia trimisă, în care M.S. apare îmbrăcată într-o ie specific românească.

Nu putem continua aici relatarea corespondenţei dintre M.S. şi A.E, corespondenţă care a durat 20 de ani, deci până în anul 1948. Perseverenţa lui M.S. în studiul fizicii şi matematicii o obliga să treacă la studii universitare, dar ea nu avea bacalaureatul, fiind doar absolventă a unei şcoli superioare comerciale. Şi în această privinţă, îi cere sprijinul lui A.E, care îi scrie ministrului învăţământului, marelui istoric Nicolae Iorga:

„Mult stimate domn! Atenţia mi-a fost atrasă mai de mult de o scrisoare a domnişoarei Melania Şerbu, scrisoare care mi s-a părut interesantă. I-am trimis o serie de cărţi de matematică, pentru a-i înlesni studiul privat. Sigur, nu sunt eu cel în măsură să decidă cu privire la soliditatea cunoştinţelor ei. Totuşi, convingerea mea este că ar fi drept ca domnişoara Şerbu să fie supusă unei scurte examinări şi în acest fel să i se dea posibilitatea unor studii universitare normale. Cu deosebită stimă, A. Einstein”.

Răspunsul lui Iorga a fost imediat şi pozitiv; a modificat legea existentă, care nu permitea înscrierea la Facultate fără bacalaureat, nici măcar ca „student extern”, introducând un examen de diferenţă, pe baza căruia şi cei în situaţia lui M.S. se puteau înscrie la bacalaureat. Pentru a nu aştepta până la votarea legii în parlament, i-a dat lui M.S. o aprobare specială pentru a se putea înscrie la bacalaureat. Aceasta se întâmpla prin 1929-1930.

O bursă acordată
de industriaşul Malaxa

Dar, cum termenul de prezentare era prea scurt, M.S. ratează înscrierea şi rămâne încă patru ani, deci până în 1934, autodidactă. Intre timp, ea se angajase ca funcţionară la Banca Marmorosch Blank din Braşov. în urma unei audienţe la cunoscutul industriaş Nicolae Malaxa, obţine o bursă, dar nu o poate valorifica. Intre timp, Einstein părăseşte Germania, ca urmare a instaurării regimului nazist şi îi scrie Melaniei la 1 septembrie 1934, din Watch Hill, Rhode Island, USA. Aflând că M.S. nu poate valorifica bursa acordată de Malaxa, A.E. îi scrie, la începutul anului 1935, succesorului său la Catedra de fizică a Universităţii din Praga, Philipp Frank, rugându-l s-o ajute pe M.S. să devină studentă la Facultatea din Praga. Malaxa este de acord să-i transfere bursa la Praga, dar din cauza antisemitismului tot mai pronunţat de acolo (în 1939 Cehoslovacia este invadată de Hitler), M.S. este nevoită să se mute în Elveţia iar Malaxa îi transferă bursa la Zürich, unde M.S. urmează se pare un program de doctorat în fizică. Intreaga corespondenţă din anii ’30 se referă la pregătirea ei ca fizician.

Einstein îi mulţumeşte lui Malaxa

Einstein îi trimite lui Malaxa o scrisoare de mulţumire pentru sprijinul acordat lui M.S. în 1940 bursa îi este întreruptă din partea românească iar M.S. revine la Braşov, trăind toate restricţiile impuse de noua legislaţie de discriminare rasială. După război, devine profesoară de matematică şi fizică la Braşov. Einstein o încurajează să se dedice profesiei didactice, dar ea se gândeşte la părăsirea României. După nouă ani de cereri repetate de emigrare în Israel, obţine aprobarea în 1958, dată de la care devine profesoară în Israel. în anul 1973, M.S. reuneşte la Haifa, în trei volume, întreaga ei corespondenţă; primul volum este dedicat corespondenţei cu Einstein: „Briefwechsel Albert Einstein – Melanie Şerbu 1928-1948”, Haifa, 1973. Se pare că originalele scrisorilor lui M.S. către A.E. sunt depuse la Institutul Einstein din Ierusalim. Nu se ştie unde se află originalele scrisorilor lui A.E. către M.S.; o parte din copiile acestora se află la fratele David Şerbu al lui M.S., din oraşul Aachen, Germania. De la acesta, ele au fost obţinute de către Dr. Mircea Valeriu Diaconescu din Aachen, pe care atât legătura Eminescu-Einstein cât şi personalitatea Melaniei Şerbu l-au pasionat şi le-a dedicat un studiu amănunţit. D-lui M. V. Diaconescu îi datorăm şi versiunea românească a corespondenţei dintre M.S. şi A.E. şi îi exprimăm mulţumirea şi recunoştinţa noastră pentru a ni le fi semnalat şi pus la dispoziţie. După cum ne comunică dl M. V. Diaconescu, în ciuda faptului că nu a fost încă publicată, corespondenţa dintre cei doi a devenit cunoscută mass-mediei din Germania. Nu putem omite ajutorul primit din partea D-nei Elisabeth Sturdza din Köln şi îi suntem recunoscători şi d-lui Mihai Dinu, care a mediat aceste legături.

Descoperind frumuseţea fizicii

Din păcate, motivaţia iniţială a corespondenţei, relativă la relaţia dintre Eminescu şi teoria lui Einstein, a cam fost pierdută pe drum. Ignorant în privinţa lui Eminescu, Einstein era preocupat de calitatea asimilării de către M.S. a ideilor de bază ale teoriei sale. Prin insistenţa sa asupra acestei chestiuni, A.E. ne transmite un mesaj clar: înainte de a te întreba despre legătura dintre două lucruri (un anumit autor, fie el şi poet, şi o anumită teorie ştiinţifică), trebuie să te asiguri că le-ai înţeles bine pe amândouă. Descoperind, în cursul corespondenţei cu A.E. şi influenţată de această corespondenţă, frumuseţea fizicii, M.S. a uitat probabil pe parcurs mobilul iniţial al scrisorilor ei către marele savant. Dl. dr. Mircea Valeriu Diaconescu îşi îndreaptă efortul tocmai în această direcţie; preia ştafeta de la M.S. şi o duce mai departe, concluzia sa fiind confirmarea ipotezei lui M.S. privind legătura strânsă dintre opera poetului şi aceea a savantului.

Einstein în istoria exegezei eminesciene

În istoria exegezei eminesciene, semnalarea unor posibile apropieri de acest fel, cu referire, între altele, la „Sărmanul Dionis”, dar şi la „Scrisoarea I”, la „Luceafărul” şi la „La steaua” apare încă în urmă cu peste 80 de ani, dacă ar fi să ne gândim la articolul semnat de dr. Ygrec, „De la Eminescu la Einstein. Ştiinţă şi poezie”, în „Adevărul Literar şi Artistic”, 21 mai 1922 sau „Einstein şi Eminescu”, de ing. N. Hoisescu, în „Orizontul”, nr. 38, 20 septembrie 1923. Dar aceste referiri au fost de obicei compromise prin exagerări care-l transformau pe poet într-un precursor (dacă nu şi coautor) al teoriei relativităţii. Din fericire, au urmat şi abordări mai serioase şi, pentru a da un singur exemplu, vom menţiona exegeza exemplară având-o ca autor pe Ioana Em. Petrescu. Am discutat pe larg aceste chestiuni în „întâlnirea extremelor” (Ed. Paralela 45, Piteşti, 2005).

Sfaturi de la Einstein

Dar scrisorile lui Einstein dezvăluie aspecte interesante ale personalităţii sale. Dificultăţii de adaptare la viaţa universitară pragheză, despre care îi scrie M.S., A.E. îi răspunde: „Să ştiţi că şi eu, ca student, am fost descurajat de multa înţelepciune cu care mă pocnea fără milă universitatea. Abia mai târziu am început să pricep că cea mai mare parte a cunoştinţelor debitate acolo nu erau atât de raţionale şi utile cât le crezusem la început. Nu frecventaţi cursurile pe care nu le puteţi înţelege în mod confortabil şi care nu corespund înclinaţiilor Dv. cel mai important lucru este să învăţaţi să stăpâniţi încetul cu încetul noţiunile elementare de matematică superioară şi aplicarea lor în fizică”. Atunci când M.S. îi scrie lui A.E. despre cererea în căsătorie primită de la un „Privatdocent” al Universităţii din Praga şi îl întreabă pe A.E. dacă ar fi oportună plecarea ei în America, în condiţiile ascensiunii nazismului în Europa, A.E. o descurajează în amândouă aceste intenţii. Consideră că, mai cu seamă în acel moment, căsătoria ei cu un creştin ar fi riscantă. Continuă apoi: „Ideea Dv. de a veni aici nu mi se pare recomandabilă, în primul rând pentru că mentalitatea societăţii pragheze vă este mult mai apropiată decât cea de aici. De asemenea, din punctul de vedere financiar aveţi mai puţine dificultăţi acolo unde sunteţi. Dar chiar dacă aţi veni, nu veţi putea profita efectiv de prezenţa mea, deoarece eu nu mai predau, iar timpul şi energia mea sunt solicitate până la extrem. Dacă aveţi întrebări cu caracter ştiinţific la care nimeni de acolo nu vă poate răspunde, voi fi prea bucuros să vă răspund”. M.S. comentează cu amărăciune recomandarea lui A.E., care ignora situaţia reală din Praga: „Cei mai mulţi studenţi de limbă germană din Praga erau membri ai partidului naţional-socialist al lui Henlein. Studenţii care ar fi vrut să stea de vorbă cu mine erau opriţi de către ceilalţi să mă salute. Dacă mă aşezam în sala de curs într-o bancă, toate locurile din jurul meu rămâneau libere”. Nici măcar în anul 1940, când situaţia din România se agravase consideraăbil, M.S., aflată la un program de doctorat în Elveţia, nu este sfătuită de A.E. să evite întoarcerea în România.

D.l Dr. Mircea Valeriu Diaconescu, din Aachen, ne anunţă că a trimis studiul său privind legătura dintre Eminescu-Melania Şerbu şi Einstein „unui jurnal din Bucureşti cu profil literar care este foarte interesat de publicarea lui”. Din păcate, din documentaţia pe care ne-a pus-o la dispoziţie lipsesc unele scrisori: în particular, lipseşte prima scrisoare a lui MS către AE, probabil singura în care sunt puse în discuţie texte eminesciene. Dl Diaconescu reproduce numai un fragment din „Sărmanul Dionis” pe care MS îl discută în scrisoare. De asemenea, unele scrisori ale lui Einstein sunt în manuscris, altele în formă dactilografiată, dar şi acestea din urmă sunt de două feluri, după cum dactilografia este chiar a textului original sau a fost efectuată după primirea ei. Alăturat, propunem cititorului exemple din toate cele trei categorii.

 

SURSE:

Jumatate din articol tradus de catre mine direct de pe pagina: http://www.epmagazine.org/storage/106/en-albert-einstein.aspx

Din surse noi aflu ca cealalta jumatate a  articolui nu este proprietatea Alinei Andrei ci autorul este profesorul Solomon Marcus: http://www.romlit.ro/scrisori_ctre_i_de_la_albert_einstein

scientists

Albert Einstein while riding a bike

Mihai Eminescu

 

S-ar putea sa iti placa si:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail 5.054 views
Came

Despre Came