28 august 1916 Primul Razboi Mondial: Germania declara razboi Romaniei | Casa Regala a Romaniei i-a obligat la sacrificiu pe taranii romani, analfabeti si fara drept de vot, carne buna de tun

Distribuie!by Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă, dar si fara drept de vot. Casa Regala a Romaniei i-a bagat pe romani mereu in razboaie, atat in primul […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Societatea era dominată de o aristocrație funciară (marii proprietari de terenuri agricole) care își exercita dominația asupra unei mase mari de populație, preponderent rurală și în covârșitoare măsură analfabetă, dar si fara drept de vot.

Casa Regala a Romaniei i-a bagat pe romani mereu in razboaie, atat in primul cat si in al doilea razboi mondial. In epoca comunista, Ceausescu i-a aparat pe romani de razboaie cu eforturi uriase, dar lumea se vaita ca nu avea ce manca,ca si cum ar fi fost mai bine sa ne lasam atacati de toate puterile vecine sa ne fure resursele, decat sa rezistam o perioada pana ne puneam tara din punct de vedere economic la punct.


Consiliul de Coroană

Proclamația regelui Ferdinand, 28 august 1916[38]:pp 95-97

Consiliul de Coroană care a hotărât intrarea României în război a avut loc în ziua de duminică, 27 august 1916, ora 11 dimineața, la Palatul Cotroceni.[39]:p.82

La consiliu au participat:


Spre deosebire de consiliul din august 1914, noul monarh, regele Ferdinand a deschis lucrările anunțând că a convocat pe mai marii țării nu ca să le ceară un sfat, căci hotărârea lui este luată, ci ca să le ceară sprijinul. Regele a anunțat apoi hotărârea sa de a angaja România de partea Antantei și împotriva Puterilor Centrale. A mai spus că spre a se ajunge la o atare hotărâre, a trecut prin încercările cumplite pe care desigur le pricepem, dar că, având în vedere numai interesele țării a cărei Coroană o poartă, s-a învins pe sine însuși. A urmat apoi primul ministru Ionel Brătianu care a făcut mărturisirea solemnă a faptului împlinit: «Și eu și țara suntem în ceasul de față angajați, nu mai putem da înapoi.»[8]:p. 405[29]:p. 273-274

Membrii consiliului și-au exprimat apoi pe rând opiniile, care majoritatea au sprijinit opțiunea regelui și guvernului, existnd totuși și opinii pentru păstrarea în continuare a neutralității (Titu Maiorescu) sau chiar intrarea în război de partea puterilor Centrale (Petre P. Carp).[39]:p.82

Ultimul a vorbit Ionel Brătianu care a argumentat din nou decizia guvernului pe care îl conducea: „fără îndoială că vom ieși învingători, dar nu sunt sigur, se poate să fim și învinși. De aceea, vreau să se știe bine de toți, că, chiar învinși, tot cred că țara mea trebuie în această clipă să facă acest gest. În viața națiunilor sunt afirmări de drepturi care se socotesc mai mult decât izbânzi trecătoare și sunt gesturi de abdicare, de dezertare morală, care compromit viitorul lor pentru veacuri de-a rândul. Într-o astfel de situație este astăzi românismul … și dacă nu azi, atunci mâine vom culege roadele acestor jertfe și acestor afirmări de drepturi… ”[29]:p. 282

loading...

Consiliul s-a încheiat fără a se da vreun comunicat, dar în după amiaza zilei s-a anunțat instaurarea stării de asediu și decretarea mobilizării generale.[39]:p.8

Bătălia de la Turtucaia a fost o bătălie din cursul primului război mondial între trupe române și trupe bulgare și germane. S-a desfășurat între 1 și 6 septembrie 1916 și s-a încheiat cu înfrângerea trupelor române, care apărau capul de pod Turtucaia.

La 14/27 august 1916, România declara război Austro-Ungariei. A doua zi, la 28 august 1916, ca ripostă, Germania și Turcia declarau război României. Aliata Germaniei, Bulgaria, declara de asemenea război României la 1 septembrie 1916, moment în care armata bulgară, pregătită din timp, se punea în mișcare împotriva Turtucaiei, cel mai vestic punct al teritoriului românesc de la sud de Dunăre.

Turtucaia, oraș situat în fața Olteniței, pe celălalt mal al Dunării, era considerat ca bază de plecare excelentă în caz de atac românesc împotriva Bulgariei, eventualitate în care, între Oltenița și Turtucaia ar fi trebuit să fie construit un pod de pontoane.

Cum însă, campania română prevedea ofensivă pe frontul de nord (în Transilvania, împotriva Austro-Ungariei) și defensivă pe frontul de sud (față de Bulgaria), podul de vase nu a mai fost construit. Pe uscat, Turtucaia se lega înspre est de Silistra printr-un drum de circa 60 de km, punct spre caregarnizoana acestui cap de pod ar fi trebuit să se retragă, așa cum prevedeau instrucțiunile marelui stat-major, în cazul unui atac bulgar puternic.

Principala grijă a comandamentului garnizoanei Turtucaiei ar fi trebuit să fie menținerea legăturii cu trupele aflate la Silistra.

În noaptea de 14/27 spre 15/28 august 1916, armata română a trecut Carpații în Transilvania, prin 17 puncte de trecere, începând astfel operațiile militare împotriva Austro-Ungariei. Pe frontul de nord transilvănean, comandamentul român a angajat 80% din efectivul total al trupelor române, care au reușit să pună stăpânire pe trecătorile Carpaților. Lupte cu o intensitate sporită au fost angajate la Timișu de Jos, în partea de sud a Sibiului și în apropiere de Orșova. La 24 august/6 septembrie, Marele Cartier General român a oprit ofensiva, pentru că situația pe frontul de sud devenise critică. Trupele bulgare și germane, comandate de feldmareșalul August von Mackensen, au cucerit, până la începutul lunii octombrie, Turtucaia (160 de ofițeri și 6.000 de soldați români morți și răniți, iar 480 de ofițeri și 28.000 de soldați au fost luați prizonieri), Silistra, Constanța și Cernavodă, în pofida contraofensivei de la Flămânda, coordonată de generalul Alexandru Averescu, potrivit volumului ”Istoria Militară a Românilor”, 1992.

În noiembrie, grupul de armate austro-maghiaro-germane, comandate de generalul Erich von Falkenhayn, a străpuns apărarea română de la Jiu și a cucerit Craiova. Trupele germano-bulgare au forțat Dunărea la Zimnicea, pentru cucerirea Capitalei. Comandamentul român a încercat să oprească înaintarea, prin bătălia de la Neajlov și Argeș, cu scopul de a apăra Bucureștiul (18-20 noiembrie/1-3 decembrie). Însă, la 23 noiembrie/6 decembrie 1916, trupele inamice au ocupat Capitala și aproximativ 2/3 din teritoriul României, linia frontului stabilindu-se la începutul anului 1917, pe linia Siretului, de-a lungul Dunării și a brațului Sf. Gheorghe, conform volumelor ”Istoria României în date” și ”Istoria Militară a Românilor”, 1992.

Generalul francez Henri Mathias Berthelot, unul dintre cei mai cunoscuți lideri militari ai Franței în prima parte a războiului, a fost trimis în România, în toamna anului 1916, în fruntea unei misiuni militare, în calitate de șef al Comandamentului aliat al Dunării. În perioada ianuarie — mai 1917, generalul Berthelot a contribuit la luarea deciziilor pentru reorganizarea armatei române, au fost mobilizați noi recruți și a fost recepționat echipament de luptă din Franța. Generalul Berthelot s-a ocupat de instalarea legăturilor telefonice între punctele de comandă și unitățile de pe front, fiind realizată rețeaua de comunicații care lipsea la intrarea României în război, potrivit volumului ”România în Primul Război Mondial”, 2016.

În vara anului 1917, ofensiva trupelor germane conduse de von Mackensen pe frontul român a fost oprită de armata română, prin victoriile extraordinare de la Mărăști (11/24 iulie-19 iulie/1 august), când au fost eliberate peste 30 de localități, Mărășești (24 iulie/6 august-6/19 august), care a însemnat 14 zile de lupte grele duse de Armata I română, și Oituz (26 iulie/8 august-9/22 august), unde armata română a reușit împiedicarea trupele germano-austro-ungare să pătrundă pe Valea Trotușului. Pierderile trupelor române în bătălia de la Oituz (Corpul 4 Armată) au fost de peste 12.000 de militari, dintre care circa 1.800 morți, 4.850 răniți și circa 5.700 dispăruți, menționează volumul ”Istoria României în date”, 2003.

După căderea guvernului Kerenski și victoria regimului bolșevic la Petrograd, armata rusă s-a confruntat cu numeroase transformări pe linia frontului român. La 20 noiembrie/3 decembrie 1917, generalul Scerbacev, comandantul frontului rus din Moldova, a propus germanilor încheierea unui armistițiu. România a fost nevoită să adere, la 29 noiembrie/9 decembrie 1917, la această înțelegere (armistițiul de la Focșani). Pe fondul retragerii armatei ruse de pe frontul român, au avut loc acte de jaf și distrugere. În mai multe localități din Moldova au avut loc lupte între români și ruși, care au durat până în ianuarie 1918, potrivit volumului ”Istoria României în date”, 2003.

După armistițiul încheiat de România cu Puterile Centrale, au urmat o serie de tratative de pace. În urma semnării păcii de către Rusia, la Brest-Litovsk (18 februarie/3 martie 1918), guvernul român a fost obligat să accepte mai întâi preliminariile de la Buftea (5/18 martie) și apoi Pacea separată de la București (23 aprilie/7 mai 1918). Condițiile păcii au fost nimicitoare pentru România: cedarea Dobrogei (Cadrilaterul și o parte a județului Constanța anexate Bulgariei, iar restul sub condominiul Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei), modificare semnificativă de frontieră pe Carpați, în favoarea Austro-Ungariei (5.600 kmp), concesionarea petrolului, grâului, pădurilor și a altor resurse importante ale țării prin convențiile economice înrobitoare, libera trecere a trupelor austro-ungare spre Odessa, potrivit volumelor ”Istoria României”, 2005 și ”Istoria României în date”, 2003.

SURSE: Wikipedia

http://unimedia.info/stiri/28-august-1916-Primul-Razboi-Mondial-Germania-declara-razboi-Romaniei-64869.html

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/04/24/1917-anul-premergator-marii-uniri-romania-si-razboiul-de-intregire-nationala-07-18-49

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite