Ambiţiile lui Ceauşescu și proiectele care ne-au făcut cunoscuți în întreaga lume…

Distribuie!by În România s-au realizat unele dintre cele mai mari proiecte din lume. Inginerii noștri au excelat în privinţa amenajărilor hidroenergetice, construcţia de drumuri şi chiar de clădiri. Conform Adevarul, Casa Poporului este a doua mare clădire din lume, iarTransfăgărăşanul este considerat unul dintre cele mai frumoase drumuri. De asemenea, […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

În România s-au realizat unele dintre cele mai mari proiecte din lume. Inginerii noștri au excelat în privinţa amenajărilor hidroenergetice, construcţia de drumuri şi chiar de clădiri.


Conform Adevarul, Casa Poporului este a doua mare clădire din lume, iarTransfăgărăşanul este considerat unul dintre cele mai frumoase drumuri. De asemenea, Porţile de Fier I reprezintă una dintre cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa.

Transalpina

Transalpina sau „Drumul Regelui“ străbate judeţele Alba, Gorj şi Vâlcea si are o lungime de 148 de kilometri, iar cel mai înalt punct atinge cota de 2.145 de metri, depăşind cu peste 100 de metri Transfăgărăşanul. Calea de acces de peste munţi către Ardeal a fost construită în timpul romanilor, având o importanţă strategică, şi a fost modernizată parţial în perioada interbelică, de către regele Carol al II-lea, de unde vine şi denumirea de „Drumul Regelui“.


Transfăgărăşanul, printre cele mai frumoase drumuri din lume.

Transfăgărăşanul este considerat ca fiind unul dintre cele mai frumoase drumuri din lume. El începe din Bascov, judeţul Argeş, lângă Piteşti, şi se termină la intersecţia între Sibiu şi Braşov, în apropierea comunei Cârţişoara. Cu lungimea de 151 km, el traversează pe axa nord-sud Munţii Făgăraş. Porţiunea care traversează munţii are o lungime de aproximativ 90 de kilometri şi a fost a fost construit în perioada 1970-1974, la iniţiativa lui Ceauşescu. Este considerat de unii drept un moft al celui mai iubit fiu al poporului,Transfăgărăşanul a avut, în realitate, un scop strategic, de pregătire pentru o eventuală invazie a URSS. Până la construcţia drumului, Munţii Făgăraş nu puteau fi trecuţi în zona respectivă nici măcar cu ajutorul calului. Drumul construit ajunge în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea, la altitudinea de 2042 metri.

Casa Poporului, grandomania lui Ceauşescu

Casa Poporului este cel mai mare proiect arhitectural realizat în România şi unul dintre cele mai importante din lume, fiind a doua clădire administrativă ca şi suprafaţăde pe suprafaţa pământului şi cea de-a treia ca volum. Colosul arhitectural are o suprafaţă de numai puţin de 365.000 de metri pătraţi şi este înscris în Cartea Recordurilor. Casa Poporului a fost gândită de arhitecta Anca Petrescu. Clădirea cu peste 1.100 de camere, 12 etaje înălţime, are şi câteva niveluri subterane. Pentru construcţia clădiri au muncit peste de 20.000 de oameni. Timp de şapte ani, în trei schimburi, fără să ţină cont de caniculă sau de ger. 


Barajul Bicaz, realizat cu mari sacrificii umane

Construcţia barajului Bicaz a durat zece ani, 1950 şi 1 iulie 1960. Odată cu apariţia planului naţional de electrificiare, în ţară era mare nevoie de curent electric, de locuri de muncă pentru oamenii peste care trecuse războiul, şi apoi seceta din 1947. Peste 15.000 de oameni au lucrat la ridicarea barajului de la Bicaz, a tunelului de aducţiune şi a uzinei electrice de la Stejaru.

Au fost aduşi deţinuţi politici organizaţi în colonii de muncă. Unul din lagărele de muncă s-a aflat la Dodeni, şi a adăpostit pe cei care au lucrat la corpul barajului şi, în partea amonte a tunelului de aducţiune. Celălalt lagăr de deţinuţi politici a fost în cartierul Ciungi (actualul stadion din Bicaz). Aici erau concentraţi cei care au lucrat la terasamentul căii ferate care venea de la Piatra Neamţ şi la construcţia gării din Bicaz. În afara deţinuţilor, la construcţie au lucrat pe şantierele de la Tunel Intrare şi Baraj până la finele anului 1959 şi un detaşament de 1200 de militari ai muncii. Alţii 400 au lucrat la construcţia fabricii de ciment şi la hidrocentrala de la Stejaru.

Construcţia are înălţimea de 127 metri fiind cel mai mare baraj de greutate de pe râurile interioare ale României, fiind depăşit de Porţile de Fier I, şi al treilea dintre cele mai înalte baraje din ţară. Este al 9-lea baraj de greutate, ca înălţime, din Europa. În anul finalizării sale (1960) era al 4-lea baraj de greutate, ca înălţime, din Europa.

Porţile de Fier I, printre cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa

În anul 1956, prin hotărârile adoptate la Bucureşti şi Brioni s-a decis utilizarea uriaşului potenţial hidroenergetic comun al Dunării în interesul ambelor ţări prin realizarea unei hidrocentrale în sectorul Porţile de Fier. Sistemul Porţile de Fier I este una din cele mai mari construcţii hidrotehnice din Europa şi cea mai mare de pe Dunăre, cu o putere instalată de 2235 de MW. Lacul de acumulare, cu un volum de peste 2200 milioane metri cubi, se întinde de la baraj până la confluenţa cu râul Tisa. Construirea hidrocentralei de la Porţile de Fier I a constituit cel mai ambiţios proiect de exploatare a potenţialului hidroenergetic al Dunării, dar şi de îmbunătăţire a navigaţiei şi de control al inundaţiilor. Nu mai puţin de 15.000 de oameni au fost strămutaţi pe malul românesc, pentru a fi construit barajul de la Porţile de Fier şi peste 100 de oameni au murit în urma accidentelor de muncă.

loading...

Barajul Vidraru, printre primele cinci baraje în arc din Europa

Barajul Vidraru, dat în folosinţă în anul 1966, este cel mai mare baraj în arc din România, iar la data inaugurării sale se clasa, cu cei peste 166 de metri înălţime, între primele cinci baraje în arc din Europa, ocupând locul 9 pe plan mondial. Deşi ierarhia s-a modificat, iar Barajul Vidraru a ajuns pe locul 27 între barajele de acest tip din lume, edificiul rămâne în continuare unul dintre cele mai sigure. În cei cinci ani şi jumătate de construcţie a barajului Vidraru au fost executate lucrări impresionante: s-au forat de kilometri de galerii subterane, au fost excavaţi 1.768.000 metri cubi de rocă, din care aproximativ un milion de metri cubi în subteran, s-au turnat 930.000 metri cubi de beton, din care 400.000 metri cubi în subteran şi s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecanice.  O legendă spune că localnicii satului Cumpăna, înghiţit de ape, ar fi preferat să moară decât să îşi părăsească vetrele.

Centrala nucleară Cernavodă, visul neîmplinit a lui Ceauşescu.

Zece ani au demersurile pentru începerea construcţiei Centralei Nucleare de la Cernavodă şi încă 16 până la punerea în funcţiune a primului reactor. În februarie 1970, România a contactat firmele capitaliste producătoare. Competiţia a fost câştigată de „Atomic Energy of Canada Limited“ care promitea construcţia simultană a centralei nucleare şi a uzinei de apă grea. Canadienii au acceptat o implicare şi mai mare a specialiştilor români şi a industriei autohtone în proiect, preconizându-se, în caz de reuşită, continuarea colaborării chiar şi la construcţia unor centrale în alte ţări.

La alegerea locului în care să fie construită Centrala Nuclear-Electrică, autorităţile au luat în calcul o mulţime de factori geografici. Amplasamentul centralei a fost decis de gradul de seismicitate scăzut al regiunii Dobrogea, de structura geologică a solului calcaros şi de sursa de răcire care este Canalul Dunăre – Marea Neagră.

Energia electrică produsă anual de Unităţile 1 si 2 CNE Cernavodă reprezinta circa 20% din producţia de electricitate totală a României. În mai 2015, cele doua unităţi de la Cernavoda au produs 653.225 MWh, din cauza desfăşurarii programului de oprire planificată la Unitatea 2 CNE Cernavodă. Unitatea 1 a inregistrat un factor de capacitate de 99,33%, iar Unitatea 2 – 25,25%.

Unică în România, Centrala Nuclear-Electrică de la Cernavodă este considerată sursa curată de energie a ţării noastre. Dintre cele 5 unităţi preconizate, Statul român a reuşit darea în funcţiune a două unităţi. Unitatea 1 a fost conectată la Sistemul Energetic Naţional la 11 iulie 1996, iar la 2 decembrie 1996 trecea în exploatare comercială. Unitatea 2 era conectată la reţeaua naţională la 7 august 2007 şi era inaugurată oficial la 5 octombrie 2007.

Canalul Dunăre-Marea Neagră, al cincilea din lume

Lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră au început în anul 1949. Şantierul a fost folosit de Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru exterminarea fostei clase politice româneşti, a elitei intelectuale, dar şi a tuturor oponenţilor regimului. Amplasamentul canalului realizat se suprapune peste cel început în perioada 1949-1953 pe o lungime de 9,4 kilometri.

Canalul se desprinde din Dunăre la Cernavodă (la kilometrul 300 pe fluviu) şi, urmând Valea Carasu, pătrunde la kilometrul 40 în platoul dobrogean, pe care îl traversează pe direcţia Basarabi-Valea Seacă-Straja-limita de nord a Lacului Agigea, până în portul maritim Constanţa.

În anii 1984-1987 s-a executat şi ramura de nord a canalului principal, pe direcţia Poarta Albă-Midia-Năvodari. În acest mod, s-a realizat în Dobrogea centrală, între Dunăre şi Marea Neagră, sistemul de canale navigabile ce conectează Dunărea cu principalele porturi maritime româneşti.

http://www.interestiri.ro/ambitiile-lui-ceausescu-si-proiectele-care-ne-au-facut-cunoscuti-in-intreaga-lume.html

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite