Bănăţenii au capul mare, iar moldovenii au ochii spre oblic – Evoluţia fizică a românilor

Distribuie!by   Românii au crescut în înălţime cu şase centimetri şi sunt mult mai solizi decât în urmă cu trei decenii, cel puţin aşa arată o analiză antropometrică publicată anul trecut. Potrivit analizei efectuate pe 4.000 de români, în 1980 înălţimea medie a unui bărbat era de 167 cm, iar […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

 


Românii au crescut în înălţime cu şase centimetri şi sunt mult mai solizi decât în urmă cu trei decenii, cel puţin aşa arată o analiză antropometrică publicată anul trecut.

Potrivit analizei efectuate pe 4.000 de români, în 1980 înălţimea medie a unui bărbat era de 167 cm, iar în prezent este de 173 cm. Femeile au crescut şi ele. În urmă cu trei decenii, înălţimea medie era de 158 cm, iar în 2010 de 164 cm. Bărbaţii sunt mai solizi, perimetrul bustului minim a crescut cu 7 centimetri la cei mai slabi şi 12 centimetri la cei mai solizi. Femeile au crescut atât la bust, cât şi în şolduri. Bustul a câştigat între patru şi opt centimetri, iar perimetrul şoldului s-a mărit cu 3-4 centimetri.


În prezent, suntem mai înalţi şi cu forme mai bine conturate decât în urmă cu 30 de ani. Care a fost aspectul nostru fizic, ca popor, cu mult înainte? Cum am evoluat în acest sens? În lipsa unui studiu antropologic pentru poporul român, specialiştii din antropologie, istorie şi nutriţie au încercat, la solicitarea adevarul.ro, să ne traseze profilul.

Nas acvilin şi gât gros în Evul Mediu


Date despre aspectul fizic al românilor medievali nu sunt foarte multe, însă dacă e să ne uităm la portrele realizate domnitorilor, dar şi la o serie de scrieri istorice, bărbaţii purtau barbă sau mustaţă.

Marius Diaconescu, lector dr. la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, glumeşte pe această temă, afirmând că oamenii nu se măsurau în centimetri şi nici nu exista birou de statistică. El citează însă din călătorii străini, care atunci când se referau la înfăţişarea valahilor spuneau că sunt înalţi sau scunzi, graşi sau slabi, cu nas acvilin şi gâtul gros.

Tinerii de astăzi, mici copii pe lângă voinicii de altădată

Istoricul dă asigurări că bărbaţii de atunci aveau o constituţie fizică mult mai dezvoltată decât în zilele noastre.

„Erau mult mai voinici, cel puţin cei care urmau o carieră militară. Ei învârteau o spadă de 8-12 kg sau alte arme grele. Pentru asta trebuie să ai o anumită forţă. Pe vremea respectivă era un adevărat sport arta militară. Ce fac acum în sala de forţă tinerii ăştia este nimic, sunt copii mici pe lângă voinicii de acum 400-500 de ani”, afirmă Marius Diaconescu, adăugând că a urma cariera militară era un sport în sine, o slujbă. Potrivit acestuia, în afară de fiii de boieri, care erau obligaţi să urmeze cariera militară, erau foarte mulţi cei care optau pentru o astfel de „slujbă”, pentru că era o posibilitate de afirmare şi de câştig.

Istoricul îşi aminteşte că, la un moment dat, a găsit într-o arhivă „un fel de paşaport”, din jurul anului 1710, în care era descris un ţăran din Făgăraş. „Era ceva de genul înalt, cu mustaţă, cu şubă din aia de oier pe el îmbrăcat, neîngrijit. Era însă o chestie foarte sumară”.

Craniu rotund şi mai scund

În Atlasul Antropologic al Munteniei (1999), realizat de cercetătorii Maria Vlădescu şi Corneliu Vulpe, se specifică că “în feudalism, craniul era relativ mai rotund şi mai scund. Fizionomia feţei şi a nasului se corela cu cea a calotei… Dacă ţinem cont de încadrarea în scări, în feudalism cele mai multe eşantioane erau de categorie supramijlocie, în privinţa înălţimii“ . Compoziţia tipologică a perioadei feudale nu se deosebeşte de cea a populaţiilor contemporane decât nuanţat, completează antropologii, care au făcute studii în 50 de localităţi din Muntenia.

Preoţii aveau părul lung

Florentinul Anton Maria Del Chiaro a fost secretar de limba italiană al domnului Constantin Brâncoveanu. După vizita efectuată în Ţara Românească, în 1709, el scria: “locuitorii ţării poartă părul scurt, în schimb preoţii şi călugării îl poartă lung, după datinele Bisericii Ortodoxe. Majoritatea valahilor poartă barbă, ca şi celelalte popoare orientale, iar alţii poartă numai musteţi. Femeile măritate îşi acoperă capul a doua zi după nuntă cu o marama albă adusă în jurul bărbiei şi legată la spate în 2 cozi lungi atârnate. Fete le îşi gătesc capul cu părul propriu împletit în cosiţă, din care apoi formează un coc prins în ace”.

Mai corpolenţi în secolul al XIX-lea

Conf. dr. Alin Ciupală, şeful catedrei de Istoria Românilor din cadrul facultăţii menţionate mai sus, afirmă că, în principiu, nu erau deosebiri fundamentale din punct de vedere antropologic în statura românilor faţă de ziua de astăzi. „Românii nu aveau însă, în secolul al XIX-lea, o cultură a sportului şi de aceea erau, poate, mai corpolenţi decât astăzi. Sportul în societatea românească se dezvoltă relativ târziu şi doar pe anumite categorii. Până la Primul Război Mondial pătrunde mai cu seamă tenisul, ca sport al elitelor, decât fotbalul, ca sport al maselor”, precizează istoricul.

Referitor la marea masă a ţăranilor, Alin Ciupală afirmă că aspectul lor fizic era determinat de doi factori importanţi: munca grea şi un sistem alimentar foarte deficitar, mai ales în proteine.

Maxim 2 centimetri pe generaţie

Evoluţia fizică a oamenilor a fost la fel peste tot şi a depins de condiţiile socio- economice, iar cu cât acestea sunt bune şi transformarea este la fel.

“Omul, când şi-a făcut unealta, a început să se modifice în funcţie de cultura lui. Dacă la început, potrivit teoriei evoluţioniste, am pornit toţi din Africa, acum tindem să fim iar o mixtură de populaţii care uniformizează în general trăsăturile”, afirmă dr. Cristiana Glavce, directorul Institutului de Antropologie Fizică “Francisc I. Rainer” al Academiei Române.

Potrivit acesteia, din punct de vedere istoric, românii sunt o populaţie intermediară şi tind să realizeze înălţimi mai mari decât generaţiile trecute, însă această tendinţă de acceleraţie este în întreaga lume. “Prin studiile făcute de noi, de Institut, s-a dovedit că populaţia a crescut în medie între 1-2 centimetri pe generaţie. Aici ne referim la cea reproductivă, adică 20 – 25 ani”, susţine antropologul, adăugând că în privinţa copiilor s-a observat că aceştia ajung la pubertate mult mai repede decât acum 50 de ani.

“În urmă cu 5 decenii, corpul fetelor începea să se modifice şi ajungeau la pubertate la vârsta de 14 ani, acum acestea ajung la numai 12 ani”.

În continuare, Cristiana Glavce precizează că populaţia din mediul urban este mai înaltă decât cea din mediul rural, în medie cu 2 cm.

Bănăţenii au capul mare şi craniile turtite

În lipsa unui atlas naţional antropologic care să ne arate cum arătam înainte, Institutul de Antropologie Fizică “Francisc I. Rainer” a realizat mai multe atlase regionale.

loading...

Din Atlasul antropologic al Banatului (2004), realizat de cercetătorii Elena Radu şi Cristiana Glavce, am aflat că bănăţenii au o conformaţie brahicefalică ce dă aspectul de cap turtit, caracteristică specifică de regulă popoarelor mongoloide (turci, mongoli, laponi). Spre deosebire de craniile germanilor sau nordicilor, care sunt lungi şi înguste, bănăţenii au capul mare, cu cranii late, mai puţin înalte şi feţe late. Predominante la populaţia studiată sunt nasurile lungi şi relativ largi. Ca înălţime, bănăţenii se situează pe locul doi după ardeleni, având o statură mijlocie spre înaltă.

Potrivit analizei efectuate în comunităţile bănăţene pe trei generaţii de oameni care aparţin aceleiaşi etnii şi locuiesc în aceeaşi zonă, la românii din vestul ţării predomină grupa de sânge A, urmată de 0.

Un studiu din anii 1940 al cercetătorului Eric Pittard arăta că în Banat ar predomina staturile mijlocii în proporţie de 66% şi forma turtită a craniilor.

Ardelencele sunt solide şi mai înalte

Tipul mediu al ardeleanului reprezentat în Atlasul Antropologic al Transilvaniei (2005), realizat de cercetătorii Maria Vlădescu şi Corneliu Vulpe, este de statură medie, are capul foarte rotunjit, faţa medie spre înaltă, păr închis la culoare (brunet), ochii căprui-verzui, iar nasul este mai mult înalt decât lat.

Ardelencele sunt, în general, mai corpolente şi înalte, au calota craniană ceva mai înaltă, iar faţa este mai îngustă decât a bărbaţilor. În ceea ce priveşte repartizarea grupelor sangvine, autorii afirmă că populaţia Transilvaniei urmează aceeaşi schemă ca celelalte populaţii europene, în care grupa A este cea mai frecvent întâlnită, fiind urmată de O1, B3 şi AB IV.

Muntenii au ochii mari, iar moldoveni spre oblic

Academicianul Cristiana Glavce, afirmă că variabilitatea umană nu este atât de mare pentru a spune că moldovenii sunt complet diferiţi de bănăţeni.

“În medie, în Moldova există mai multă populaţie cu ochi spre oblic, de culoare deschisă, per total prezintă caractere ostice. Cei din Banat sunt mai robuşti, cu nişte caractere tipice spre vestul Europei. Unii trag spre vest, alţii spre est. De asemenea, între populaţia din nord, din Ardeal, şi populaţia din Muntenia, sunt diferenţe. Poţi să spui că în sud sunt multe persoane bunete, cu ochi mari, relativ scunde, faţă de nord, unde persoanele sunt mai robuste, mai bine legate” afirmă directorul Institutului de Antropologie Fizică “Francisc I. Rainer” al Academiei Române.

Antropologul precizează că “prin lărgirea cercurilor matrimoniale, relativ închise la început”, caracteristicile regionale au suferit modificări.

Românii sunt mai firavi decât bulgarii

Ne evidenţiem noi, românii, ca aspect fizic, printre vecinii noştri europeni? Antropologul Cristiana Glavce afirmă că suntem “mai gracili” faţă de bulgari, iugoslavi, cehoslovaci. “De unguri, nu neapărat mai gracili, dar ne diferenţiem în special prin trăsături la nivelul capului. Ungurii au pomeţii mult mai proeminenţi şi ochii spre oblic. La noi este mai mult faţa rotundă, ovală, cu ochii mari, mai înguşti, Ungurii sunt mai blonzi, în general, decât suntem noi”, completeză ea.

Soldaţi de 1,50 m

Românii erau mult mai scunzi în urmă cu un secol. Mărturie stau studiile făcute de medicii militari pentru încorporare. “Minima la încorporare era de 1,50 m la sfârşitul secolului al XIX-lea, început de secol XX. În 1914, dacă aveai însă 1,53 m nu puteai să fii militar. În anii 1950 – 1960 minima era de 1,65 m, iar în prezent 1,75 m”, afirmă directorul Institutului de Antropologie Fizică “Francisc I. Rainer”.

În privinţa greutăţii, antropologul Cristiana Glavce explică că “la începutul secolului XX eram mult mai slabi pentru că mâncam mai puţin. Nu aveai transport asigurat, munca era cu totul alta, cheltuielile organismului erau cu totul altele. Chiar şi acum 20 de ani, cine îţi garanta temperatura în casă de 20 de grade? Cât trebuia să cheltuieşti ca să te încălzeşti, numai pentru atâta”.

Româncele au avut întotdeauna forme

Deşi la 1900 moda era ca femeile să fie cât mai subţiri, fără forme evidente, româncele nu erau chiar aşa. “La noi, a rămas femeia cu forme, iar copilul trebuia să fie dolofan. În Ardeal şi acum se spune <<grasă şi frumoasă>>. Concepţia de ‘a avea forme’ a ţinut mult la noi. Abia acum 20 de ani a început să pătrundă silueta tip manechin”, mai spune Cristiana Glavce.

Specialiştii atrag atenţia că nu creşterea în înălţime reprezintă o problemă, ci în greutate, iar cauzele principale sunt sedentarismul şi alimentaţia.

Prof. univ. dr. Gheorghe Mencinicopshi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, precizează că românii au ajuns pe locul trei în Europa în privinţa obezităţii epidemice. “Tipul de frumuseţe rubensiană, cu forme rotunde, s-a născut pentru că la începutul secolului XX românii erau, în mare, subponderali şi subnutriţi. În perioada interbelică, femeile aveau şi forme, dar erau şi subţirele. Acum nu mai vorbim de forme, ci de obezitate, iar cauza principală o constituie proasta alimentare”.

Cel mai înalt român

DEX-ul conţine cuvântul gogeamite sau cogeamite, care se traduce prin foarte înalt. Expresia vine de la boxeorul Gogea Mitu, cel mai înalt român cunoscut vreodată. Cu o înălţime de 2,42 m şi o greutate de 183 kg, el era cunoscut în întreaga Europă interbelică drept “Goliat din România”. Născut la 14 iulie 1914, în Dolj, el a lucrat la circul Globus, unde îndoia bare de oţel. La 20 de ani a intrat în lumea boxului, avându-l ca antrenor pe Umberto Lancia. Gogea Mitu a avut meciuri în Europa şi l-a făcut KO pe fostul campion al României la categoria grea, Dumitru Pavelescu. Gigantul a murit însă în 1936, de tuberculoză, când avea numai 22 de ani. Moartea lui a rămas învăluită în mister, existând suspiciunea că a fost otrăvit. Scheletul lui este păstrat la Institutul de Medicină Legală în calitate de obiect de studiu pentru studenţii medicinişti.

Oposul lui Gogea Mitu a fost Gherasim Cornescu, care a fost înregistrat cu cea mai mică înălţime: 1,14 metri. Într-un top al celor mai pitici oameni, realizat de nişte antropologi germani în 1914, el ocupa poziţia 16. Sursa: Mihaela Stoica – Adevarul

 

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite