CELE 5 LEGI BIOLOGICE – UN MIRACOL CENZURAT

by Pe 18 August 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in Decembrie 1978 si, cateva luni mai tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor sai de cancer. A […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Pe 18 August 1978, Dr. Ryke Geerd Hamer, M.D., la vremea aceea internist sef la
clinica oncologica a Universitatii din Munchen, Germania, a primit vestea socanta ca
fiul sau, Dirk, a fost impuscat. Dirk a murit in Decembrie 1978 si, cateva luni mai
tarziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese
niciodata grav bolnav, a suspectat imediat ca dezvoltarea cancerului sau poate avea
legatura directa cu tragica pierdere a fiului sau. Moartea lui Dirk si propria sa
experienta cu cancerul l-au facut pe Dr. Hamer sa investigheze istoricul pacientilor
sai de cancer. A aflat foarte curand ca, la fel ca el, toti au trecut prin experiente
extrem de stresante, inainte ca boala sa se instaleze si sa se dezvolte. Observarea
conexiunii dintre minte si organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii
aratasera deja ca atat cancerul, cat si alte bolii sunt foarte des precedate de un
eveniment traumatizant. Dar Dr. Hamer a dus cercetarile sale cu un pas mai
departe. Urmarind ipoteza ca toate evenimentele din organism sunt controlate de
creier, a analizat tomografiile pacientilor sai si le-a comparat cu istoricul lor
medical. Dr. Hamer a descoperit ca orice boala, nu numai cancerul, este controlata
de o zona din creier ce ii corespunde in mod specific si este legata, in mod
particular, de un conflict soc perfect identificabil. Rezultatul cercetarilor sale se
constituie intr-o diagrama stiintifica ce ilustreaza legatura biologica dintre psihic si
creier si corelatia cu organele si tesuturile intregului organism uman (varianta
engleza a “Diagramei stiintifice a GNM” este in lucru).
Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii
Medicine”, datorita faptului ca aceste legi biologice valabile in cazul oricarui
pacient, ofera o perspectiva cu totul noua asupra intelegerii cauzei, a dezvoltarii si
a procesului natural de vindecare a bolii. (Ca raspuns la numarul crescand al
interpretarilor gresite ale descoperirilor sale si pentru a pastra integritatea si
autenticitatea muncii sale stiintifice, Dr. Hamer si-a protejat in mod legal
materialele de cercetare, sub numele de German New Medicine® (GNM – Noua
Medicina Germana). Termenul “New Medicine” nu poate fi folosit nicaieri la nivel
international) .
In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de
Medicina a Universitatii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totusi,
pana astazi, Universitatea a refuzat sa testeze cercetarile Dr. Hamer, in ciuda
obligativitatii legale de a o face. Acesta este un caz fara precedent in istoria
universitara. In mod similar, medicina oficiala a refuzat sa aprobe descoperirile
sale, in ciuda a 30 de verificari stiintifice diferite, facute atat de medici
independenti, cat si de asociatii profesionale.
La scurt timp dupa ce Dr. Hamer si-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum
de a renunta la descoperirile sale stiintifice, sau i se va refuza reinnoirea
contractului sau la Clinica Universitara. In 1986, desi munca sa nu a fost niciodata
pusa la indoiala sau dezaprobata, doctorului Hamer i-a fost ridicata licenta medicala
1pe motive ca a refuzat sa se conformeze principiilor medicinei standard.Cu toate
acestea, era hotarat sa-si continue munca si, in 1987, a reusit sa-si extinda
descoperirile practic catre orice boala cunoscuta de medicina.
Dr. Hamer a fost persecutat si hartuit timp de 25 ani, in special de catre autoritatile
germane si de catre cele fraceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieste in exil in Spania,
unde isi continua cercetarile si continua sa se lupte pentru recunoasterea oficiala a
“New Medicine”. Insa, din moment ce Facultatea de Medicina a Universitatii din
Tübingen isi mentine tactica de amanare, pacientilor din intreaga lume le este
refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revolutionare ale Dr. Hamer.
ORIGINEA BOLILOR ESTE IN CREIER
Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este
cauzata de un soc emotional care
surprinde individul total nepregatit”
(Prima Lege Biologica). In onoarea
fiului sau , Dr. Hamer a denumit acest
incident stresant: Dirk Hamer Syndrome,
sau DHS. Psihologic vorbind, DHS este
un incident foarte personal, conditionat si
determinat de experientele noastre
trecute, de vulnerabilitati, de perceptiile
personale, de valorile si credintele
personale. Cu toate acestea, DHS nu
este doar un conflict emotional, ci si
biologic, care trebuie inteles in contextul
evolutiei noastre personale. Animalele experimenteaza aceste socuri biologice in
urma pierderii bruste a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separarii de
partener sau de grup, a unei amenintari nesteptate, a unei perioade de nemancare
sau a unei amenintari de moarte.
Un barbat, de exemplu, poate suferi un soc conflictual de „pierdere a teritoriului” ,
cand isi pierde casa sau locul de munca, pe neasteptate; pentru o femeie, un soc
conflictual „in camin” poate fi o grija pentru binele unuia dintre membrii familiei; un
soc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declansat de un divort neprevazut sau
de o spitalizare de urgenta; copii sufera deseori un soc conflictual „de separare”,
cand mama se decide sa se intoarca la munca sau cand se despart parintii.
Analizand mii de tomografii (CT) in relatie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a
descoperit ca, atunci cand are loc DHS, socul impacteaza o zona specifica,
predeterminata din creier, cauzand o leziune care este vizibila pe tomografie, ca un
set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producatorul german de aparate
tomografice, a confirmat ca aceste inele nu provin de la o proasta functionare a
aparaturii). Dupa impact, celulele cerebrale transmit socul impactului catre organul
corespondent care, la randul lui, raspunde cu o modificare specifica, ce poate fi
anticipata. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite
zone ale creierului este acela ca, de-a lungul evolutiei noastre, fiecare parte a
creierului a fost programata sa raspunda instantaneu la posibile conflicte sau
amenintari. In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliana) este
programat cu instuctiuni de baza legate de supravietuire, care corespund
respiratiei, hranirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu
teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de
2separare, conflictele de identitate si cele legate de autoapreciere, increderea si
respectul de sine.
Cercetarile medicale ale Dr. Hamer sunt strans legate de embriologie, pentru ca,
indiferent de felul in care organul raspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei
tumori, prin deteriorarea tesutului sau prin dereglarea functionarii, toate acestea
sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atat organul,
cat si tesutul cerebral corespondent (A treia Lege Biologica).
GNM “Ontogenetic System of Tumors”
(Sistemul Ortogenetic al tumorlor)
ilustreza ca organele controlate de
„vechiul creier” care deriva din endoderm
sau vechiul creier mesoderm, precum
plamanii, ficatul, colonul, prostata,
uterul, pielea in profunzimea ei, pleura,
peritoneul, pericardul, glandele mamare,
etc., genereaza intotdeauna proliferare
celulara, imediat ce conflictul
corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului
(initiata de DHS). Sa luam exemplul cancerului de plaman: conflictul biologic
asociat cu cancerul de plaman este un soc de tipul „frica de moarte”, deoarece, in
termeni biologici, panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira.
Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza
respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara. Contrar
parerilor conventionale, aceasta multiplicare a celulelor pulmonare nu este un
proces fara rost, ci serveste unui scop biologic foarte bine definit, si anume sa
creasca capacitatea pulmonara, optimizand astfel sansele de supravietuire ale
organismului. Analizele tomografiilor intreprinse de Dr. Hamer demonstreaza ca
fiecare persoana bolnava de cancer de plaman prezinta o configuratie clara de tip
inele concentrice in zona corespondenta din creier si ca fiecare pacient a suferit un
soc conflictual emotional total neasteptat, de tipul „frica de moarte”, inaintea
declansarii cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declansata
de socul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimtit ca o sentinta la moarte.
Cancerul de san, potrivit cercetarilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de
un conflict de tipul “mama-copil” sau “probleme cu partnerul”. Aceste tipuri de
conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele
producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil,
intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se
imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ,
celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora. Scopul
biologic al proliferarii celulare este acela de a mari capacitatea de lactatie pentru
copilul suferind, grabind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie si
fiecare femela din lumea animala se naste cu acest program de reactie biologica
pentru crestere si dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arata ca femeile,
chiar si atunci cand nu alapteaza, dezvolta tumori ale glandelor mamare,
din cauza grjilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are
probleme, a unui parinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plaman sau de san este valabil pentru orice
alt tip de cancer ce isi are originea in „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este
declansat de un conflict soc specific, care activeaza un „program biologic precis” (A
3Cincea Lege Biologica), ce permite organismului sa depaseasca obisnuintele
functionarii zilnice si sa se confrunte fizic cu situatia urgenta. Pentru fiecare tip
de conflict exista o zona cerebrala specifica, de unde este coordonat acest
program de urgenta.
In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvolta tumori pe durata fazei
active a conflictului- soc, situatia este opusa in cazul organelor controlate de noul
creier. Toate organele si tesuturile ce corespund si sunt coordonate de noul creier
(ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin,
bronhiile, vasele coronariene, canalele de alaptare etc.) isi au originea in ectoderm
sau mesoderm-ul noului creier. In momentul producerii conflictului- soc, tesuturile
organelor corespondente acestei zone a creierului raspund prin degenerare celulara.
Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul
stomacal, de exemplu, sunt situatii care apar doar atunci cand persoana se afla
intr-o stare emotionala de stres relationata cu conflictele- soc corespondente. Asa
cum este de asteptat, distrugerile tesuturilor respective au o semnificatie biologica
precisa.
Sa luam exemplul tesuturilor canalelor de lactatie. Ele se dezvolta mult mai tarziu
decat glanda mamara, acest tesut fiind controlat de o zona mai tanara a creierului,
cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde tesutului canalelor de lactatie
este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experiente de tipul copilul meu
(sau partenerul meu) mi-a fost luat de la san. O femela din lumea animala sufera
un astfel de conflict, atunci cand puiul ei se pierde sau este omorat. Ca un reflex
natural la acest conflict-soc, tesutul canalelor de lactatie incepe sa ulcereze. Scopul
acestei reactii este marirea diametrului canalelor de lactatie, astfel incat laptele
nefolosit sa se poata drena mai usor si sa nu se congestioneze in interiorul
sanului.Creierul fiecarei femei este programat cu acest gen de reactie-raspuns
biologic. Din moment ce sanul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija si
hranirea, femeile sufera un conflict-soc cauzat de separarea brusca de o persoana
iubita. Pe durata fazei active a conflictului- soc nu exista practic nici un simptom, cu
exceptia unor ocazionale puseuri usoare in interiorul sanului.
CELE DOUA FAZE ALE ORICAREI BOLI
Dr. Hamer a descoperit de asemenea ca orice conflict si orice boala are si o
rezolvare, iar desfasurarea oricei boli are loc in doua faze. (A Doua Lege
Biologica). In timpul primei faze, a conflictului activ (si anume atata timp cat
acesta exista) intregul organsim este orientat catre a face fata conflictului. In timp
ce, la nivel fizic, au loc dereglari celulare specifice, psihicul si sistemul nervos
vegetativ autonom se confrunta de asemenea cu situatii neasteptate. Comutata
intr-o faza de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupata de
continutul conflictului. Tulburari ale somnului si lipsa apetitului sunt simptome
specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atentiei
asupra conflictului si orele de activitate in plus constituie conditiile propice pentru
rezolvarea conflictului. Faza activa a conflictului este denumita si „faza rece”.
Deoarece pe perioada stresului se produce constrictia vaselor de sange, simptomele
specifice ale activitatii conflictuale sunt extremitatile reci (in special mainile),
tremurul si transpiratia rece. Intensitatea simptomelor depinde, in mod natural, de
intesitatea si impactul socului conflictual. Daca o persoana ramane in aceasta stare
prea mult timp, urmarile pot fi fatale.
4Dr. Hamer a demonstrat, fara nici o indoiala, ca organismul nu poate muri niciodata
de cancer, in sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicatiilor mecanice
produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila,
dar in nici un caz celulele canceroase, in sine, nu pot provoca moartea. In German
New Medicine distinctia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare.
Termenul malign este o constructie artificiala (la fel ca marcarii tumorali) care, pur
si simplu, indica o activitate de reproducere celulara ce a depasit o anumita limita
complet arbitrara.
Daca o persoana moare pe durata fazei initiale active a conflictului, este de obicei
din cauza pierderii de energie, a slabirii exagerate, a lipsei de somn si a epuizarii
mentale si emotionale. De cele mai multe ori este vorba de impactul emotional
devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul Mai ai doar
sase luni de trait!, impact ce arunca pacientii de cancer si pe cei apropiati lor intr-o
stare de disperare. Cu foarte mica speranta sau chiar deloc, sunt privati de forta lor
vitala, isi consuma inutil energia si, in cele din urma, mor in urma unui proces
agonizant pentru pacientii de cancer pe care tratamentele conventionale de
cancer nu fac decat sa il accelereze.
Daca pacientul nu a facut nici un tratament conventional de cancer (in special
chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %.
Este o ironie ca aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost
date chiar de autoritati. Cand Dr. Hamer a fost arestat, in 1997, pentru acordarea
de sfaturi medicale, fara a avea licenta medicala, pentru trei persoane, politia a
confiscat fisele pacientilor sai si le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit sa
recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer
in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratementelor conventionale, cifra
aceasta este inversa. Conform declaratiilor epidemiologului si biostatisticianului Dr.
Ulrich Abel (Germania), Succesul majoritatii chimioterapiilor este jalnic… nu exista
nici o dovada stiintifica referitoare la abilitatea de a extinde in mod apreciabil viata
pacientilor care sufera de cele mai comune forme de cancer organic…
Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operatie, care
reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezinta un pustiu stiintific scientific
wasteland. (Lancet 1991).
CORPUL SE VINDECA SINGUR
Rezolvarea conflictului generat de semnalele initiale reprezinta inceperea fazei a
doua a programului biologic. Emotiile si organismul nostru se comuta imediat in
modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat in mod direct de sistemul
nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte
obositi (putem chiar sa nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna si
furnizarea tuturor nutrientilor necesari organismului sunt esentiale pe
perioada de vindecare. A doua faza este denumita faza calda si, in aceasta
perioada, vasele de sange se maresc, incalzind extremitatile si pielea.
Odata cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor,
proliferarea celulara (vechiul creier – controlul cresterii tumorale) si distrugerea
celulara (creierul nou – controlul degradarii tesuturilor) se opresc imediat si este
declansat procesul de reparare specific. O zona care s-a necrozat sau a prezentat
ulceratii in timpul fazei active a conflictului este acum regenerata si refacuta cu
celule noi. Acest proces este insotit, de regula, de inflamatii potential dureroase
5cauzate de edeme care protejeaza tesutul pe durata vindecarii. Alte simptome tipice
regenerarii sunt: hipersensibilitate, mancarimi, spasme (daca tesuturile musculare
sunt implicate) si inflamatii. Exemple de boli care apar doar in procesele de
vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringita, brosita, artrita,
ateroscleroza, disfunctii ale rinichilor si vezicii urinare, anumite boli ale ficatului si
infectii (vezi mai jos).
Bazandu-se pe observarea multiplicarii celulare (mitoza) si pe distinctia
standard dintre tumoare benigna si maligna, medicina conventionala
interpreteaza procesul natural de producere celulara a tesutului care se
vindeca drept tumoare maligna. In GNM distingem la fel doua tipuri de tumori.
Dar tumorile nu sunt impartite in bune sau rele, ci mai degraba sunt clasificate
dupa tipul de tesut si zona cerebrala din care provin si de unde sunt
controlate. Exista acele tumori care se dezvolta, in mod exclusiv, in faza activa a
conflictului- soc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile
uterului, tumorile la prostata etc.) si cele care apar in timpul procesului natural de
vindecare.
In felul in care creierul vechi controleaza cancerul, cresterea tumorala nu este nici
accidentala si nici fara sens, din moment ce proliferarea celulara se opreste, de
indata ce tesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul,
limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial si laringial si
cancerul cervical, toate sunt de natura curativa si fenomene exclusive ale fazei de
vindecare. Cu conditia ca procesul de vindecare sa nu fie intrerupt de
medicamente sau de o revenire a conflictului soc, aceste tumori dispar
pana la urma, pana la sfarsitul procesului de vindecare.
Al doilea tip de cancer mamar, carcinom in situ
(DCIS), intra de asemenea in aceasta categorie.
In timp ce un cancer de san este un indicator ca
femeia este in faza activa a conflictului de tip
grija, un cancer in situ este un semn pozitiv ca
problema asociata conflictului de separare a fost
rezolvata. O femeie nu face un cancer de san fara
motiv! Asa cum nici faptul ca el se dezvolta exact
in sanul stang nu este o coincidenta.
IMPORTANTA LATERALITATII NOASTRE
BIOLOGICE
Dr. Hamer a descoperit ca lateralitatea determina
daca o boala precum este cancerul, se dezvolta in partea stanga sau dreapta a
organismului. Aceasta este regula: o persoana dreptace raspunde unui conflict cu
mama sa sau cu copilul cu partea stanga a organismului, si cu partea dreapta la un
conflict cu tatal sau partenerul, fratii, rudele, prietenii, colegii, etc. Pentru stangaci
este invers. Exista intotdeauna o relatie inversa intre creier si organism, pentru ca
fiecare emisfera a creierului (mai putin partea amigdaliana) este in relatie directa
cu partea opusa a corpului. Cel mai simplu mod de a descoperi lateralitatea noastra
biologica este sa batem din palme. Palma care este deasupra indica daca suntem
stangaci sau dreptaci. Astfel, un cancer in sanul drept, un chist ovarian in ovarul
stang, o problema de piele pe partea dreapta sau stanga (sau amandoua), o
6paralizie motorie pe partea dreapta (dupa un atac cerebral), ne dau un prim indiciu
despre cine a fost implicat atunci cand conflictul originar a avut loc. In ceea ce
priveste conflictele mai avansate (si regiunile cerebrale), statutul hormonal trebuie
de asemenea luat in calcul, pentru o evaluare precisa.
ROLUL BENEFIC AL MICROBILOR
Un alt aspect al cercetarilor Dr. Hamer este acela al rolului microbilor pe durata
procesului de dezvoltare a bolii. Pe scurt, a aflat ca microbii precum ciupercile,
bacteriile si virusii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare si maniera in
care ei opereaza este in deplina concordanta cu logica evolutiva (A Patra Lege
Biologica). Bacteria de tuberculoza, spre exemplu, populeaza doar tesuturile
controlate de creierul vechi. Functia lor pe timpul procesului de vindecare este de a
descompune tumorile care nu-si mai au rostul: tumorile pulmonare, tumorile de
colon, tumorile la rinichi, tumorile la prostata, tumorile la uter, tumorile de san,
melanoamele si mesothelioma. Bacteriile tuberculozei sunt esentiale pentru
descompunerea constructiilor celulare ce au proliferat cu un anumit scop biologic, in
timpul fazei active a conflictului. Daca bacteriile necesare nu sunt disponibile din
cauza vaccinarii sau a uzului excesiv de antibiotice sau in urma chimioterapiei,
tumorile nu se pot dezintegra cum trebuie. Ca urmare, raman pe loc si sunt
incapsulate in mod inofensiv. Detectate la un control de rutina totusi, ele pot fi
diagnosticate ca si cancer si noi conflicte potentiale pot aparea in urma aflarii vestii,
cu noi simptome. Intelegand legile biologice ale desfasurarii bolilor, aceasta
perspectiva poate fi eliminata. In timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule
care nu mai sunt necesare, virusii sunt implicati in procesul de vindecare al
tesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, mebrana nasala,
mucoasa stomacala, mucoasa canalelor biliare si epiderma). Hepatita, pneumonia,
herpesul, gripa si gripa stomacala indica faptul ca procese virulente naturale de
vindecare sunt in curs. In ceea ce priveste rolul virusilor, Dr. Hamer prefera sa
vorbeasca de virusi ipotetici, din cauza ca, in ultimul timp, existenta virusilor este
pusa in discutie. Acest lucru este in concordanta cu descoperirile initiale ale Dr.
Hamer, care evidentiau faptul ca procesele de reconstructie si regenerare ale
tesuturilor necrozate sau ulcerate au totusi loc chiar si in absenta virusilor specifici
tesuturilor respective. Dilema in care se gaseste medicina conventionala este aceea
ca esueaza in a recunoaste tiparul de evolutie in doua faze al fiecarei boli, prima
faza, aceea a conflictului activ, fiind in mod obisnuit scapata din vedere. Din
moment ce microbii sunt activi doar in faza de vindecare, iar activitatea acestora
este in mod normal acompaniata de inflamatii, febra, puroi, supurari si dureri,
microbii sunt considerati raufacatori si cauza a bolilor infectioase. Dar microbii nu
provoaca boli. Pana la urma, este organismul nostru cel care angajeaza microbii
pentru a optimiza procesul de vindecare. Microbii pot fi bineinteles transmisi, dar ei
raman inofensivi, pana in momentul in care persoana este in faza de
vindecare a aceluiasi tip de conflict.
PUNAND LA INDOIALA METASTAZELE
Bazandu-se pe GNM “Sistemul Ontogenetic al tumorilor”, teoria vast raspandita a
metastazelor care sugereaza ca celulele canceroase migreaza prin vasele de sange
si limfa, cauzand tumori si in alte locuri ,este, in cuvintele Dr. Hamer, pura fictiune
academica. Celulele in general si celulele canceroase in mod special nu isi pot
schimba, sub nici o forma, structura lor histologica sau sa treaca de bariera
bacteriana. De exemplu, o celula canceroasa a unei tumori pulmonare, care este de
7origine endoderma, controlata de zona amigdaliana a creierului si care prolifereaza
de-a lungul fazei active a conflictului, nu se poate transforma intr-o celula osoasa,
care este de origine mesoderma si este controlata de cortexul cerebral, celula care
se deterioreaza in timpul fazei active a coflictului, in procesul de decalcifiere. In
scenariul cancerul pulmonar metastazeaza la oase, celulele cancerului pulmonar
creaza de fapt un gol (descompunere celulara!—reversul cancerului) in anumite
oase din organism. Trebuie de asemenea sa ne intrebam de ce celulele canceroase
rareori se raspandesc la tesuturile vecine, de exemplu: de la uter la cervix. Daca
celulele canceroase calatoresc prin sange, de ce nu este atunci scanat sangele
donat, pentru a cauta celule canceroase? De ce nu sunt atunci gasite o
multitudine de tumori in peretii vaselor de sange ai pacientilor bolnavi de
cancer?
Acum doi ani ,pe 19 August 2004, ziarul canadian Globe and Mail a publicat un
articol intitulat, Cercetatorii urmaresc testele de sange pentru cancerele de san,
continand declaratiile revelatoare: Vanatoarea celulelor canceroase in fluxul
sangvin a durat 10 ani si pana de curand, nici o tehnologie existenta nu e reusit sa
izoleze in mod cert o singura celula tumorala, dintre milioanele de celule rosii si
albe continute in orice mostra de sange uman. In afara faptului ca vanatoarea este
departe de a fi incheiata (asa cum indica articolul), nu sugereaza asta cumva ca
ipoteza metastazelor a dezinformat publicul si a speriat de moarte milioane de
pacienti de cancer, de-a lungul ultimelor patru decenii ?
Dr. Hamer nu neaga, bineinteles, posibilitatea aparitiei celui de-al doilea cancer, dar
aceste tumori succesive nu sunt cauzate de migrarea celulelor canceroase care se
transforma, in mod miraculos, intr-un tip diferit de celula, ci mai degraba sunt
urmarea noului conflict-soc. Noul DHS poate fi declansat de o alta experienta
traumatizanta aditionala, sau prin socul provocat de diagnostic. Asa cum am
mentionat mai devreme, un diagnostic neasteptat de cancer, sau a-i comunica
cuiva ca are metastaze, poate declansa o spaima de tipul frica de moarte
(provocand cancer pulmonar) sau orice alt tip de diagnostic relationat cu socul
emotional, cauzand noi cancere in diferite alte parti ale organsimului. In multe
cazuri, acesti pacienti nu supravietuiesc pana in faza de vindecare, din cauza starii
de stres foarte grave care ii slabeste pana la punctul in care mai au foarte putine
sanse de supravietuire extrem de toxicului tratament chimioterapeutic.
Al doilea tip de cancer foarte intalnit dupa cancerul pulmonar este cancerul osos.
Dr. Hamer a descoperit ca oasele noastre sunt biologic legate de increderea,
respectul si stima de sine. Altfel spus, spunandu-i-se cuiva ca are o boala care ii
ameninta viata, in mod special una care se presupune ca se raspandeste ca focul
prin organism, este echivalent cu: acum sunt total inutil si, pe langa faptul ca ne
simtim inutili, oasele incep sa se decalcifieze (in cazul cancerelor de san, deseori in
zona sternului si a coastelor). Tot asa cum se rupe un os, scopul programului
biologic (al bolii) apare la sfarsitul fazei de vindecare. Cand faza de reparare este
completa, osul va fi mult mai puternic in zona respectiva, asigurand in acest fel ca
suntem mai bine echipati, in eventualitatea aparitiei unui nou conflict al stimei de
sine.
NATURA TUMORILOR CEREBRALE
Odata ce conflictul a fost rezolvat, leziunile
cerebrale impreuna cu psihicul si organul
aferent intra in faza de vindecare. Odata
8cu repararea oricarei rani se dezvolta o edema (fluid in exces) pentru a oferi
protectie tesutului cerebral ce este refacut. Pe tomografie, schimbarile sunt foarte
usor de observat: vizibilele inelele concentrice dispar in edema si apar acum neclare
si inchise la culoare. In momentul de varf al fazei de vindecare, atunci cand edemul
cerebral atinge dimensiunea maxima, creierul declanseaza un scurt si puternic
impuls care expulzeaza edema.
In terminologia GNM, aceasta reglare este denumita Criza epileptica (CE). In
timpul crizei, intregul organism este aruncat, pentru scurt timp, intr-o stare de
simpaticotonie (hiperstimularea sistemului nervos simpatic), retraind simptomele
tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpiratie rece, extremitati reci, puls
accelerat si greata. Intesitatea si durata acestei crize pre-programate este
determinata de intensitatea si durata conflictului precedent. Atacurile cardiace,
accidentele cerebrale, crizele de astm si cele epileptice sunt doar cateva exemple
ale acestui crucial punct de revenire. Tipul de criza depinde intotdeauna de natura
conflictului si de zona cerebrala corespunzatoare implicata.
Dupa ce edema cerebrala a fost impinsa afara, tesutul conectiv ce ofera suport
structural neuronilor se reface in zona respectiva, pentru a restabili functiile
celulelor nervoase care au fost afectate de socul datorat conflictului (DHS). Aceasta
acumulare naturala este ceea ce medicina conventionala denumeste tumoare
cerebrala, acesta veste avand consecinte cumplite asupra pacientului. Dr. Hamer a
stabilit, in 1981, ca tumoarea cerebrala nu este o boala in sine, ci un simptom al
fazei de vindecare, care se desfasoara paralel si la nivelul organului afectat
(controlat de la nivelul creierului din zona sa specifica care se afla simultan in faza
de reparare). Astfel ca Metastazele cerebrale de fapt nu exista nici ele.
TERAPIA GNM (pe scurt)
Primul pas in terapia GNM este sa oferi o intelegere a naturii biologice a
simptomului, de ex: un anumit tip de cancer, in relatie cu cauzele sale pihice. O
tomografie si un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a
determina daca pacientul este inca in faza activa a conflictului, sau deja se vindeca.
Daca este inca in faza activa, atentia trebuie indreptata asupra identificarii
motivului socului initial DHS si dezvoltarea unei strategii pentru rezolvarea
conflictului. Este cruciala pregatirea pacientului si informarea lui despre simptome si
despre procesul vindecarii si eventualele complicatii ce pot apare. Simptomele sunt
foarte previzibile! Descoperirile Dr-lui. Hamer ne furnizeaza, pentru prima oara in
istoria medicinei, un sistem sigur care ne permite nu numai sa intelegem, dar si sa
prezicem dezvoltarea si simptomele oricarei boli. Aceasta este adevarata medicina
preventiva, un aspect al GNM care cu greu poate fi dezbatut suficient. Adevarata
preventie necesita intelegerea cauzelor reale ale bolii si aceasta este exact ceea ce
cercetarile Dr-lui Hamer furnizeaza in detaliu.
Intelegand cele “Cinci Legi Biologice” ale cauzei si ale procesului de vindecare al
bolii, ne putem elibera de teama si panica ce deseori apar odata cu instalarea unor
simptome. Aceasta cunoastere este mai mult decat putere. Ea poate salva
vieti.
9Despre Autor:
Caroline Markolin, Ph.D.,
Pentru mai multa informatie despre GNM vizitati http://germannewmed icine.ca.
(part 1) Interview with Doct. Ryke Geerd Hamer
www.youtube.com/watch?v=BMhuVvL-jCE be.com

loading...

Paradigma Medicala a Dr. Ryke Geerd Hamer
By Caroline Markolin, Ph.D., Vancouver, Canada
INTRODUCERE

loading...
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Cocoon.ro - Conspirații Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii indeplinite: Conspiratii, Arta, Fibonacci, Divizia de Aur, Rapire, Serialul Sosirile, Medicina Naturista, Geometrie Sacra, Spiritualitate, Reptilieni, Biblie si multe altele... Contact: came@cocoon.ro