Ciclopii, uriasii constructori

Distribuie!by Mentiunile istorico– mitizate lasate noua de catre autorii greci amintesc despre ciclopi ca un alt nume al uriasilor de la Dunarea de Jos. Istoricii greci amintesc de cetatea ciclopica de la Micene, de zidurile ciclopice ale Troiei ridicate de Apollo, ajutat de Poseidon si Aea. Numai ca Troia era o cetate traca iar Apollo este zeul […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Mentiunile istorico– mitizate lasate noua de catre autorii greci amintesc despre ciclopi ca un alt nume al uriasilor de la Dunarea de Jos. Istoricii greci amintesc de cetatea ciclopica de la Micene, de zidurile ciclopice ale Troiei ridicate de Apollo, ajutat de Poseidon si Aea. Numai ca Troia era o cetate traca iar Apollo este zeul Hiperboreilor, patria sa fiind la Istru ( Dunare). Nu ne vom opri aici asupra tuturor mentiunilor autorilor antici despre arhitectura ciclopica si raspandirea ei, ci vom incerca sa stabilim patria lor de origine in concordanta cu marturiile antice si cu traditia mitica romaneasca.

 

Cele mai vechi notite cu referire la ciclopi le aflam la poetul epic grec Homer. Acesta ne spune ca ciclopii erau un popor prin excelenta pastoral, locuind pe muntii cei inalti din nordul Thraciei ( Daciei) distingandu-se prin statura lor uriasa. Prin urmare si acesti ciclopi erau uriasi. Cand trebuie sa-i localizeze pe acesti ciclopi, Homer ne spune ca traiau in vecinatatea lui Pontos (Illiada,IX.39) prin care grecii intelegeau Pontul Euxin ( Marea Neagra). Ciclopul Polyphem cu care se va intalni Ulise este descris ca un urias enorm ce parea ca este un pisc inalt de munte cu crestetul acoperit de paduri (Odiseea,I.70). In limbaj demitizat aceasta insemnand ca avea o statura extrem de mare si puternica, iar locul in care se vor intalni va fi de fapt o constructie ciclopica, in speta, un staul (Odiseea,IX.237) situat langa Polovragi, sapata de mana omului in stancile naturale, avand dimensiuni colosale. Ceea ce vine sa confirme ipoteza noastra ca ciclopii apartineau de fapt clasei uriasilor sau Titanilor numiti si giganti, este faptul ca poporul numeste acest loc Oborul Jidovilor sau al uriesilor.

 

La acesti ciclopi fac referire si urmatoare versuri dintr-o colinda romaneasca:

 

Ciobani mandri si voinici

 

Care nu sunt de aici

 

Ci veniti din lumea mare

 

Pe gorgane si pe vale

 

Am spus ceva mai devreme ca uriasii in traditia poporului roman apar si ca voinici fara pereche. Cu aceasta colinda ajungem la un alt gen de constructii ciclopice, anume gorganele sau tumulii funerari de forma unei cupole, sau conici, insa de dimensiuni mari si neacoperiti de padure. Cunoscuti sub diferite nume in traditia populara romaneasca (morminte, movile, culmi, holumpuri, silistre, popine, gruie sau grunie, gruiete) ei sunt asimilati de cele mai multe ori cu uriasii. Ori dupa dimensiunile lor mari, aceste morminte apartin artei constructiilor funerare ciclopice. Un asemenea tumul este cel de langa Popesti (Argedava) despre care localnicii spun ca a fost ridicat de uriasi sau de jidovi si ca asemenea movile sau maguri se gasesc pana dincolo de Teleorman. Acesti tumuli erau marcati intru amintirea mortului de cate o stana sau columna de piatra. Despre acest obicei de a ridica menhire pentru a marca mormintele celor mai insemnati dintre ei ne vorbeste un bocet din Transilvania unde bradul urma a fi pus :

 

La un cap de fata

 

La un stan de piatra

 

La fel, in padurea Rica aflata in regiunea secuiasca din Transilvania avem un menhir de 3 stanjeni inaltime numit „ Piatra Ricei”. Despre acest menhir si despre destinatia sa ne spun localnicii care cred ca aici ar fi fost ingropata o regina a carei cetate se afla pe dealul de desupra vaii.

 

Trebuie mentionat ca in multe regiuni de pe teritoriul Romaniei au existat cimitire preistorice intregi care in popor aveau numele de Mormintele uriasilor, ale Jidovilor, ale Dacilor sau Lazilor, mormintele lor fiind marcate prin bolovani mari si nescrisi, adica prin menhire. In acest sens mentionam necropola de la Argedava unde s-au descoperit mormintele a 80 de uriasi cu o inaltime medie de patru metri si Hudestii Mici (Moldova).

 

Tot din categoria monumentelor ciclopice fac parte si sculpturile megalitice ce impanzesc Carpatii, dintre care cele mai importante sunt Sfinxul si Babele din Muntii Bucegi. In muntii Romaniei exista inca o seama de Sfincsi precum si alte figuri megalitice ce amintesc de cultul pelasg al celor doi Zamolxe cunoscuti vechilor greci sub numele de Saturn si Geea, simbolizati prin cei doi serpi ai caduceului hermetic.

 

Pliniu cel Batran ne spune ca primii care au construit turnuri sau fortificatii pe inaltimi au fost ciclopii. Ori este interesant aici de specificat legenda uriasilor de pe muntele Ceahlau. Se spune ca pe muntele Ceahlau ar fi trait candva un neam de uriasi, popor de oameni grozav de inalti si de tari. Si-au adus cu dansii niste vite, un soi de bouri, cu coarne scurte, si-i pasunau toata vara pe plaiurile muntelui, pana da omatul. Atunci coborau oamenii cu vitele lor, catre apus si miaza-zi, spre Valea Jitanului, care de atunci si pana acum asa ii spune.

 

Dar intr-o iarna, a dat in ei o molima de s-au prapadit batrani si tineri si bouri. Ar mai fi scapat doi, o fata si un baiat. Acestia, luand putinii bouri ce erau feriti de crunta boala, s-au urcat sus in plaiul muntelui. Si numai ce le-a trecut prin gand celor doi tineri: sa ridice acolo sus fiecare cate un turn, doar i-o vedea si oamenii dinspre soare rasare. Si asa au tot carat lespezi si stanci; baiatul a ridicat un turn mai mare si mai lat, iar fata unul mai mic, dupa puterile ei. Oamenii din vai priveau mirati cum se ridica zi dezi aceste piscuri prea marete. Numai ca in ziua in care isi schimba codrul fata verde, ziua de Probajini, numai ce trasni in peretii muntelui, nori de zloata si de gheata s-au prabusit, curmand orice viata pe tot cuprinsul muntelui. Si peste ceasuri, cand mandrul soare si vanturile limpezira haul, cu-n stanjen se saltase Ceahlaul…

 

Dupa ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din vale nemaivazand pe cei doi tineri uriasi si nici o miscare in munte, s-au urcat pe culme si i-au cautat. Intr-un tarziu au dat de ei turtiti sub greutatea ghetii. Le-au zidit mormant de piatra, acolo unde-i aflara. In anul celalalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, si au adus o toaca pe care au intepenit-o acolo sus, pe varful cel mai inalt. Si de atunci, in fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin vai si lunci, barbati, femei si copii, fac o slujba in sobor, cinstind mormantul acelor uriasi.

 

Si iaca asa, de atunci, turnului mai mare ii zice Toaca, iar celuilalt ii spune Panaghia. De sub Toaca, printre turnuri in jos, acolo unde lumina-i fara spor, ii jgheabul ista fioros de-i spunem noi Jgheabul Uriesilor..

 

In urma coroborarii izvoarelor mitico-istorice si a traditiilor romanesti vedem un fapt cel putin iesit din comun, acest popor, pe care l-am numit la inceput fantastic, a devenit pe parcursul studiului, cat se poate de real, cu existenta in plan fizic si cu o patrie cat se poate de reala. Iar acest neam in plan istoric sunt pelasgo-dacii iar patria lor este Dunarea de Jos.

 

Si pentru a incheia acest capitol al lucrarii de fata vom termina pe tonul cu care am inceput. Vasile Lovinescu ne relateaza despre un domn invatat care explica unui taran roman ca svastica este un semn oriental. Taranul il asculta ia rla finalul discutiei afirma convins: „ Nu! E a nost! Il avem de pe vremea uriesilor”. Ciudata acesta memorie ancestrala a romanilor care face posibila o continuitate etnica si mitologica de mai bine de 7000 de ani, descinzand din imemorialele timpuri pelasge, trecand prin perioada Daciei clasice, facand fata cu succes „romanizarii”, travesand toate vicisitudinile Evului mediu pentru a se transmite nealterata taranului roman din epoca moderna.
http://cultural.bzi.ro/ciclopii-uriasii-constructori-7250

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite