Radu Gyr: crestinul patriot, incarcerat in dictatura regala, eliberat de Dej de la condamnarea la moarte pentru Ridica-te Gheorghe, Ridica-te Ioane!!!

Distribuie!by Cum a fost condamnat la moarte Radu Gyr pentru poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! pana la Ceausescu si la amnistia care l-a eliberat din puscarieCum a fost asuprit de dictatura   “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului Radu Gyr. Poezia a fost […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Cum a fost condamnat la moarte Radu Gyr pentru poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! pana la Ceausescu si la amnistia care l-a eliberat din puscarieCum a fost asuprit de dictatura

 

“Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale poetului Radu Gyr. Poezia a fost scrisă în închisoare, memorată și așternută pe hârtie, după eliberare. Comuniștii au considerat-o un act de instigare și l-au condamnat pe poet la moarte.


Poet, gazetar, doctor în litere, Radu Demetrescu Gyr s-a născut în anul 1905 la Câmpulung Muscel. A debutat la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic “În munți”, publicat în revista liceului “Carol I” din Craiova, unde era elev. Devenit student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, a publicat primul volum de versuri “Liniști de schituri” în 1924. Gyr a colaborat la numeroase reviste ale vremii și a fost membru important al Mișcării Legionare, el conducând legionarii din zona Olteniei. Radu Gyr a fost autorul textului “Sfânta tinerețe legionară”, imnul neoficial al Mișcării Legionare.
Poetul și-a petrecut aproape 20 de ani în închisoare. Prima perioadă de detenție a fost în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Atunci a fost închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu și alți intelectuali care împărtășeau ideile extremei drepte. După eliberarea din detenție, a fost trimis, pentru “reabilitare”, în batalioanele de la Sărata. S-a întors din război rănit, dar cu o raniță plină de poeme pe care le-a publicat în 1942, în volumul “Poeme de războiu”. Cartea a fost cenzurată de regim.
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în “lotul ziariștilor creștini”, alături de Nichifor Crainic și Pamfil Șeicaru. Justiția l-a condamnat la 12 ani de detenție politică. A revenit acasă în 1956. Comuniștii l-au  arestat din nou și l-au condamnat la moarte pentru poezia-manifest “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.
Poezia a fost scrisă în timpul primei detenții. Poetul a creat-o în celulă și a memorat fiecare vers. În perioada de libertate de după 1956, Radu Gyr a așternut poezia pe hârtie. Versurile au fost considerate de autorități drept o instigare împotriva regimului comunist.
“Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,
pentru cântecul tău țintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”
Pentru versurile din “Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, Radu Gyr a primit, inițial, pedeapsa cu moartea. “Tribunalul în numele poporului hotărăște: făcînd aplicarea articolului 211 Cod Penal, cu unanimitate de voturi condamnă pe Demetrescu Radu Gyr la moarte pentru crima de insurecție armată prevăzută și pedepsită de articolul 211 Cod Penal prin schimbarea calificării conform articolului 292 Cod Juridic Militar din crima de uneltire contra ordinei sociale prevăzută și pedepsită de articolul 209 punct 1 Cod Penal”, scria în sentința judecătorească din 1959. Poetul a făcut recurs în aprilie 1959, dar cererea a fost respinsă.
Comuniștii îi vor comuta ulterior sentința la 25 de ani de muncă silnică. Închis în temnița comunistă, Radu Gyr a aflat abia după 11 luni de modificarea sentinței. Poetul a efectuat, în final, șase ani de detenție. A fost eliberat din închisoare la amnistia generală din 1964.
“Ridică-te, Gheorghe, pe lanțuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Și sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”
Reabilitare după patru decenii
Radu Gyr a murit la București, pe 29 aprilie 1975. La aproape patru decenii de la dispariția sa, în urma demersurilor făcute de unicul său copil, Simona-Carmen Popa, poetul a fost reabilitat de instanța românească. În 2010, fiica poetului a cerut magistraților de la Tribunalul București revizuirea condamnării primite de tatăl său în baza Legii 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Fiica poetului a cerut constatarea judiciară a caracterului politic al condamnării tatălui la 20 de ani de detenție, reabilitarea tatălui său, daune morale de 3 milioane de euro și daune materiale de un milion de euro pentru confiscarea averii. Judecătorii de la Tribunalul București au recunoscut caracterul politic al hotătârii din martie 1959  și au admis daune morale de 20.000 de euro. În urma recursului făcut la Curtea de Apel București s-a decis irevocabil că decizia de condamnare a lui Radu Gyr a avut caracter politic, dar nu s-a admis plata daunelor morale.

preluare: Adevărul.ro

Poezii

Radu Gyr – Iisus în celulă


Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns…

– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

 

Radu Gyr – Voi n-ati fost cu noi în celule

loading...

Voi n-ati fost cu noi în celule
să stiti ce e viata de bezne,
sub ghiare de fiara, cu guri nesatule,
voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de catuse la glezne.

Voi n-ati plans în palme, fierbinte,
strapunsi de cutitul tradarii.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ai dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele tarii.

In cantec cu noi laolalta
trecand printre umbre peretii,
voi n-ati cunoscut frumusetea inalta
cum dorul irumpe, cum inima salta
gonind dupa harpele vietii.

Ce-i munca de brate plapande,
ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru,
cum scartie osul când frigul patrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde
să spuneti aproapelui vostru.

Voi nu stiti în crunta-nchisoare
cum minte speranta si visul,
când usile grele se-nchid în zavoare,
si-n teama de groaznica lui inclestare
pe sine se vinde invinsul.

Ati stat la ospete-ncarcate
gonind dupa fast si orgoliu,
nici mila de noi si nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Asa sunteti toti cei ce credeti
ca pumnul e singura faima.
Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti,
când noi cu obrajii ca pamantul de vineti,
gustam din osanda si spaima.

Când portile sparge-se-or toate
si mortii vor prinde să urle,
când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate,
voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte,
căci n-ati fost cu noi în celule.
Radu Gyr – Vecinul care-a murit

In celula de alaturi a murit alaltaieri unul.
Era un vietas ofticos.
Tusea-i sunase mai neagra de cum e ceaunul,
si-o noapte-a varsat sange pe jos.

Sta zugravit cu vapsele sarace – sfant pe sindrila –
cand lacatu’n zori a svacnit.
Amar, inlemnise obrazul in crancena sila.
Gardianul asa l-a gasit.

Au venit alti doi paznici, tragind mohorati din tigara,
si’ntr-o patura rupta l-au pus.
Mana-i curgea ca o zdreanta din uniforma-i murdara,
si ei l-au luat si l-au dus.

Galbeni, de dupa zabrele pandeau, tacuti, osanditii
cum lesul afara e scos.
Pe gardieni si pe mort ploua vanat, dupa traditii,
vanat, taraganat si cleios…

In celula de alaturi a murit alaltaieri unul.
L-au luat si l-au dus de la noi…
Dar, noaptea, cand plosnita suge si luna e ca tutunul,
ocnasul mort a venit inapoi.

Mi-a venit la vizeta cu pasii de frunze: – Hai, frate.
Am sarit de pe scandura mea.
Obrazul si ochii-i luceau de fericiri dilatate,
si putreda-i gura zambea.

-Hai, frate, mi-a spus, si-un freamat parca-l batea intr-o dunga.
M-asteapta afar’ un landou.
Deasupra temnitei m-am plimbat cat e noaptea de lunga,
si plec cu landoul din nou.

Nu, nu m-au ros niciodata oftica, foamea, paduchii,
in stele am grajd de aur curat.
Landoul meu are ocale de-azur pe roate, pe muchii,
noaptea’n celula mi l-am lucrat.

Vecine, vazduhul ne cheama vibrind din vechi violoncele.
Vezi Calea Laptelui, sus, peste noi?
E drumul ocnasilor: uite, i-am intalnit printre stele
din lanturi sunind, in convoi.

Vino cu mine. Din rogojina fa-ti verde trasura.
Sunt paturi albe sus, si sunt paini.
Ne-asteapta’n luceafar Iisus, cu lapte cald si prescura
si-un pahar plin cu lacrimi, in maini.
Radu Gyr – Îndemn la luptă

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care să lupte nu mai vor.

Cat inima în piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

 

Radu Gyr – Ne vom intoarce intr-o zi

Ne vom intoarce intr-o zi,
Ne vom intoarce neaparat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cand am plecat.

Ne vom intoarce neaparat,
Cum apele se-ntorc din nori
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cantec, pe viori.

Ne vom intoarce intr-o zi…
Si cei de azi cu pasii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simti
Cum vom patrunde-ncet in ei.

Ne vom intoarce ca un fum,
Usori, tinandu-ne de mani,
Toti cei de ieri in cei de-acum,
Cum trec fantanile-n fantani.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
in toate dragostele noi
Si-n cantecul pe care si-l
Vor spune altii, dupa noi.

In zambetul ce va miji
Si-n orice geamat viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o samanta-n taina lor.

Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem si-n disperari,
Si-n rani ce-n piepturi se ascund.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,
Tot noi vom curge, zi de zi,
in tot ce maine, ca si ieri,
Va sangera sau va iubi.

 


Poezia pentru care bolsevicii l-au condamnat la moarte in 1956 si apoi i-au comutat pedeapsa in 25 de ani de inchisoare

 

(FLUIERUL)

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Citiți și...

Un pictor MAGHIAR din secolul al XIX-lea pune în evidență continuitatea dacică în Transilvania, printr-o pictură… Vezi dovada:
Fostul şef de la Cancan şi WOWbiz, desemnat ministru al Culturii
Sa profitam de terorism: GERMANIA – camere video cu RECUNOASTERE FACIALA
Fost torționar bolșevico-comunist pocăit: din cauza unora ca mine s-au realizat nenorocirile în comunism. Să spună și Brucan ca mine adevărul ce a făcut!
Dezvăluirile unui pădurar care a făcut parte din “Mafia lemnului”. ”Am fost plătit de reprezentantul Schweighofer ca să dau lemn în plus. Mita o împărțeam: pentru mine, pentru director, pentru politruci”
Comuna din România care s-a vândut în întregime străinilor | localnicii sunt disperati ca strainii lucreaza mecanizat si nu ofera locuri de munca!!!
Internetul este controlat de doar șapte oameni. Cine sunt aceștia
Disperat că autoritățile îi vor lua fiica, un român a încercat să fugă cu copilul din Norvegia. Statul i-a luat fata și a dat-o unor asistente maternale lesbiene
Băsescu: Dacă Austria spune -vă luăm bani dacă nu primiţi refugiaţi-, atunci -vă luăm OMV Petrom-
Jurnalistii din mass-media oficiala ( Fake News) isi dau arama pe fata ca sunt slugi care dezinformeaza la comanda: Emilia Şercan a plecat în lacrimi de la emisiunea Eugeniei Vodă
Tinerii frumosi si liberi in societatea capitalist-monarhista- feministele din seara de Revelion 2017
Lucian Cornescu Ring- MASONUL din spatele politicienilor de dupa 90: in hotelul Triumf bagasem peste 100 de familii de canadieni care venisera in Romania sa adopte copii
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite