De ce ascund autoritățile cazurile de Sindrom Hemolitic Uremic înregistrate anul trecut?

Distribuie!by Sindromul Hemolitic Uremic (SHU) este cel care a ucis în februarie trei bebeluși din Argeș. Din aceeași cauză, alți copii au făcut sau încă mai fac dializă și riscă să rămână cu sechele pe viață. Ȋn spațiul public se vorbește mult despre brânză, și deloc despre acest SHU. Este […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Sindromul Hemolitic Uremic (SHU) este cel care a ucis în februarie trei bebeluși din Argeș. Din aceeași cauză, alți copii au făcut sau încă mai fac dializă și riscă să rămână cu sechele pe viață.

Ȋn spațiul public se vorbește mult despre brânză, și deloc despre acest SHU. Este prima oară când se pune acest diagnostic în România? S-au mai întâlnit medicii cu așa ceva? Dacă da, care a fost atunci cauza îmbolnăvirilor?
Ȋn „Raportul privind activitățile derulate la nivelul Institutului Național de Sănătate Publică pe anul 2015”, raport dat recent publicității ), scrie, negru pe alb: „Nu s-a înregistrat niciun caz suspect de Sindrom Hemolitic Uremic (SHU).” Chiar așa să fie?
La 17 martie, revista online a Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (CEPCB) a publicat un raport despre cazurile de sindrom hemolitic uremic înregistrare în România. Documentul este semnat de specialiști români de la Spitalul „Marie Curie”, Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, Institutul Cantacuzino, Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” și Ministerul Sănătății, dar și de cinci experți de la Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor și de un cercetător de la Laboratorul de referință al UE pentru Escherichia coli din Roma.
Ȋn acest raport se precizează, tot negru pe alb, că în România au fost înregistrate, anul trecut, 25 de cazuri de SHU. Este maximum înregistrat în perioada analizată de experții CEPCB: 2010 – 2016. „În România, 4 spitale regionale (București, Cluj, Iași și Timișoara) sunt centre de referință pentru gestionarea cazurilor de SHU. Pentru a stabili linia de bază referitoare la numărul de cazuri de SHU în România și pentru a confirma epidemia, am colectat date privind internările cu SHU în aceste 4 spitale, între 2010 și 2015, a copiilor sub 5 ani. Am efectuat o analiză a datelor, prin reprezentarea grafică a numărului lunar de cazuri SHU raportat la data diagnosticării, din 2010 până în 2016”, se spune în raportul experților Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor.
„Între 2010 și 2015, 101 cazuri au fost diagnosticate cu SHU în România, cu un număr mediu de 16 de cazuri pe an, cu un minim de 5 cazuri în 2010 și un maxim de 25 de cazuri în 2015.Analiza acestor intervale de timp n-a arătat nici tendința, nici caracterul sezonier al incidenței SHU din 2010 până în 2016”, se prezicează în același raport.
Conform graficului de mai sus, în primăvara anului trecut a exista un vârf de 5 cazuri. Rapoartele săptămânale pentru supravegherea bolilor diareice acute, rapoarte publice pe site-ul Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, încep de la 1 iunie 2015.
Comparăm cifrele raportate de autoritățile române cu cele prezentate în raportul experților străini. Pentru fiecare săptămână din luna iunie 2015, Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile raportează, cu copy/paste, „Nu s-a înregistrat niciun caz suspect de Sindrom Hemolitic Uremic (SHU)”.
Ȋn graficul din raportul experților de la Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor apar însă, pentru iunie 2015, 3 cazuri.
„Nu s-a înregistrat niciun caz suspect de Sindrom Hemolitic Uremic (SHU)” apare și în rapoartele anuale ale Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile din anii 2014, 2013, 2012 și 2011. Graficul din raportul experților de la Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor contrazice însă rapoartele publice ale autorităților române.
Cui ajută aceste minciuni? De ce n-au fost raportate public cazurile de Sindrom Hemolitic Uremic din anii precedenți?
Este ca pe vremea lui Ceaușescu, când șefii de CAP-uri raportau secretarilor de la județ, iar aceștia mai departe, exact ceea ce Tovarășul își dorea să audă. Fenomenul s-a conservat perfect, îl întâlniți la orice prezentare de bilanț anual a instituțiilor publice. Polițiștii depășesc producția la hectar de infractori, procurorii – norma de dosare și de condamnări, iar medicii raportează că poporul român pleznește de sănătate.
Am scris recent despre modul în care Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile ține sub tăcere efectele adverse ale vaccinurilor. Acum descoperim că și cazurile de Sindrom Hemolitic Uremic au fost ținute la secret. Și, probabil că dacă acei copii din Argeș n-ar fi murit din cauza SHU, și pentru anul acesta s-ar fi raportat că „nu s-a înregistrat niciun caz suspect”…
Nu cred că există o „conspirație mondială”. Cred că există doar o gravă lipsă de curaj în asumarea adevărului. Dar și o infinită lipsă de respect față de oamenii în slujba cărora te afli, ca angajat al unei instituții publice.
Cerem Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile să raporteze corect numărul cazurilor de sindrom hemolotic uremic înregistrate în România în anii anteriori. Cerem să ni se spună în ce județe au fost înregistrate aceste cazuri și pentru ce categorii de vârstă. Ȋnsă, mai ales, cerem să ni se spună care a fost cauza/sursa acestor îmbolnăviri, descoperită în urma investigațiilor efectuate atunci.
http://www.activenews.ro/stiri-sanatate/De-ce-ascund-autoritatile-cazurile-de-Sindrom-Hemolitic-Uremic-inregistrate-anul-trecut-131339

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite