Geo Scripcariu raspunde: Avea un aspect de divă căzută din elicopter într-un tren CFR plin | Mandruta, Vlad Petreanu jurnalisti nuli, hiene fara valoare!

Distribuie!by Aseară am fost căutat pe Facebook de către un domn care s-a prezentat ca fiind prieten bun cu Geo Scripcariu. Mi-a spus că acuzatul din CFR ar vrea să-mi acorde un interviu, în exclusivitate. Dacă sunt dispus să-i ofer un drept la replică pe blogul meu. Am zis „ok”, […]
Distribuie!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Aseară am fost căutat pe Facebook de către un domn care s-a prezentat ca fiind prieten bun cu Geo Scripcariu. Mi-a spus că acuzatul din CFR ar vrea să-mi acorde un interviu, în exclusivitate. Dacă sunt dispus să-i ofer un drept la replică pe blogul meu. Am zis „ok”, din moment ce nu m-am poziționat în vreo tabără în acest scandal Facebook-istic. Și toată lumea aștepta replica lui.

Interviul a fost înregistrat cu acordul lui Geo Scripcariu și d1in motive de logistică (a durat 30 de minute) am sintetizat pentru voi ce este mai relevant.


Lectură plăcută:

Eu: Lumea pe Facebook spune că soția ta suferă de sindromul Stockholm…

Geo: Nu, are Sindromul Uppsala. (râde. În fundal râde și soția lui)


Eu: Ce s-a întâmplat în tren. Știm deja o variantă a poveștii.

Geo: Ok. Ne întorceam ca oamenii „monstruoși” de la Eforie Sud. Eram într-un tren foarte aglomerat, în care s-au dat multe bilete fără loc. Erau oameni așezați, majoritatea în picioare… și pentru că-n astfel de condiții se produc tot felul de chestii, bănuiesc, trenul era și foarte plin de poliție.

La doi metri de noi erau 5 polițiști. Nu exagerez, 5 erau. Se tot foiau pe acolo. Și erau și două controloare femei. Trenul, și în special acest vagon în care s-a produs întâlnirea mea astrală cu doamna respectivă, era foarte supravegheat.

Eu: O cunoșteai pe doamna Voloseniuc? Am aflat și eu apoi că e jurnalistă la Elle și…

Geo: Mna… nu contează cât de importantă e ea…

Eu: Nu mă interesează dacă e importantă. Doar dacă vă cunoșteați.

Geo: Ar putea fi și asta, dar hai să facem abstracție de asta. Deocamdată.
(intervine soția lui)
Soția: Nu fă abstracție. Răspunde clar. Este esențial în toată discuția.
Geo: Uite, eu o să mă refer strict la ceea ce m-a motivat pe mine să mă arunc în luptă, ca să zic așa. Am văzut, în primul râ1nd, un bebeluș neglijat. Într-un vagon supraaglomerat, pe căldură…
Soția: Geo, lasă copilul. O cunoșteai sau nu o cunoșteai?
Geo: Stai…
Soția: Este esențial să știe dacă o cunoșteai sau nu. Că de aici rezultă dacă e valabil ce a spus ea sau nu. Vă cunoșteați sau nu?
Geo: Stai puțin. Cel mai important e ce am văzut. Că o cunoșteam sau nu este irelevant.
Soția: Ba e foarte relevant…
Geo: George, am văzut un bebeluș, micuț, care era foarte foarte neglijat. După aia am văzut o mamă, părea că e mama bebelușului, complet defazată, complet deconectată de starea bebelușului.

Soția: Definește ce înseamnă neglijat.

Geo: O persoană absentă, care e cu mintea în lumea problemelor ei, poate o viitoare ședință foto sau ceva de genul.
Soția: De ce spui că era copilul neglijat?

Geo: Copilul era neglijat pentru că era inițial într-un cărucior, mama lui era pe un alt scaun decât cel pe care s-a așzat inițial, și s-a mutat constant de pe locuri, în condiția în care acest tren era supraaglomerat. Nu era cu copilul. Copilul era în căruț și… Copiii au o mișcare ca de șarpe, vor să iasă din căruț. Asta îl ținea în chingi. Copilul era prins în chingi, dar nu mai voia să stea acolo. Iar mama, inițial, stătuse inițial într-un compartiment cu doi japonezi, nu a fost mulțumită și cu un aer de divă, de fițe, nu era pe locul ei, nici nu cred că avea bilet cu loc, daaaar migra de colo colo. Nu-i păsa. S-a mutat în alt loc.

Apoi a văzut că în fața mea, de unde a făcut și poza, e un loc gol. Era locul unei tipe care s-a dus undeva. Într-un final a luat și copilul lângă ea, dar așa… în disperare. Nu cu grijă adevărată. Eu m-am uitat cumva s1emnificativ. Adică te uiți și nu-ți vine să zici ceva, dar am văzut că-l ținea în brațe și cumva copilul cerșea atenție. Cerșea grijă. Și chestia asta m-a topit.

M-a făcut să reacționez.

Am zis: „nu vă supărați, dar copilul ar vrea, de fapt, să-i acordați grijă… atenție”. Extrem de politicos și prevenitor. Văzând cum arăta ea. Avea un aspect de divă căzută din elicopter într-un tren CFR plin. Era o contradicție între „ea” cea de fițe și „ea” mama, rol pe care nu-l exercita.
Am încercat să o rog, prin politețe, să-și îndrepte atenția către propriul copil.

Soția: Ceea ce e complet greșit. Nu faci așa ceva pentru că te trezești cu o bleandă peste gură. Nimeni nu acceptă așa ceva. Trebuie să te pui în pantofii celuilalt și să-ți dai seama că nu-ți convine. Nici ție nu ți-ar fi convenit când aveai copii mici.
Geo: Dar n-a fost cazul pentru că… (amândoi râd zgomotos)

loading...

Soția: Măi, standardele tale de neglijență a copilului nu sunt aceleași cu ale… Nu era un caz de Protecția Copilului. Te-ai trezit să vorbești și ai greșit. Doamna are condei…

Eu: Și să înțeleg că după acele vorbe s-a supărat?

Geo: Nu doar că s-a supărat, dar și-a manifestat verbal supărarea și m-a pus la punct într-un mod foarte brutal. Mi-a zis: „bă, tu ești nevorbit? Ce pu…”. Mă rog, ceva de genul. Deci ăsta a fost răspunsul imediat. Eu am ezitat, mi-am dat ochii peste cap și am zis „nu vă supărați, păreți puțin nef”, am vrut să zic nefericită. Atunci s-a ridicat și continuarea propoziției începută de mine a făcut-o dânsa după așteptările ei.

Eu: Asta e tot?

Geo: Asta e tot ce s-a întâmplat. Asta e declarația mea pe care o semnez și o… cum se zice la Poliție.

Eu: Care a fost prima reacție când ai aflat de postarea ei?

Geo: A fost o reacție de încremenire. Când vezi ticăloșia în acțiune… știi cum sunt iepurașii sau căprioarele când umbli noaptea prin pădure cu mașina? Și nimeresc pe șosea. Când le bagi farurile în ochi par puțin prostiți. Eu am rămas înlemnit. Nu vreau să spun că-s iepure sau căprioară, dar îți spun o metaforă legată de reacția mea.

Eu: Cum comentezi faptul că oameni influenți de pe internet au share-uit postarea despre tine?

Soția: Mândruță… Vlad Petreanu…
Geo: O interpretare modestă a mea e că formatorii de opinie din România sunt nuli. Nuli și ca formatori de opinie și ca oameni de media. Sunt niște hiene. Ca jurnaliști n-au vreo valoare, ca oameni nici atât. Au funcționat ca și turma.

Eu: Sunt oameni care spuneau că te cunosc și țineau partea doamnei Voloseniuc. Inclusiv cei de la Dilema Veche.

Geo: Cine? Un nume?

Eu: E o postare pe Facebook, fără autor.

Geo: Cum adică nu s-ar mira? Nici eu nu m-aș mira de unele lucruri, dar…
Soția: Greșești fundamental. Toată această discuție n-ar exista dacă ai afirma, corect, că vă cunoașteți. Ceea ce a prezentat doamna este complet fals pentru că ei se cunoșteau. Geo îi cântă în strună și spune că era un copil… sigur că era un copil neglijat, dar era copilul unei persoane pe care o cunoștea.

Era o ceartă între cunoscuți. Dacă se prezenta situația reală, că-s doi cunoscuți care s-au p*zduit în public, atunci era cu totul alta reacția publicului. E complet greșit ce face Geo, continuă să fie un domn, dar e un domn la modul greșit.

Eu: Dacă vă cunoașteți ați discutat cu dânsa după acest scandal?

Soția: Nu. Nu se pune problema. Nu e o relație. E o relație de cunoștință, care evident că nu s-a terminat bine, și Geo a văzut o situație reală cu un copil suferind al unei persoane pe care o cunoștea. Altfel cum credeți că a apucat să-i facă poză? De unde-i știa numele? Nu trebuie s-o acopere. Ea a făcut o mârșăvie dătătoare de like-uri și pentru că vrea să fie domn nu o dă în gât. Uite, eu nu sunt doamnă. A fost o relație, nu contează de ce natură, nu discutăm asta. E clar că nu s-au despărțit bine, au rămas animozități de ambele părți.

El s-a simțit, l-a mișcat să-i facă observație și ea a exploatat acest lucru într-un mod mârșav. Toți cei care au dat share trebuie să se simtă precum ăla care-i dă 1 leu cerșetorului și apoi cerșetorul se urcă-n limuzină. Oamenii au dat like crezând că e o biată femeie agresată de un necunoscut. Dacă scria adevărul madam Voloseniuc, mai dădea lumea like-uri? Adevărata știre nu e ce s-a întâmpla în tren, ci reacția acestor formatori de opinie, mai ales acești ziariști care au dat mai departe informația fără să-și pună întrebări elementare. Eu am încheiat, îl las pe Geo să întărească mitul femeii agresate.

Eu: Vă afectează acest scandal?

Geo: Încă de marți au început să apară amenințări cu moartea. Sunt vizibile pe Facebook. Lucruri care sunt de natură penală.
Soția: Și toate astea nu aveau loc dacă Geo spunea ce am spus eu acum. Că se cunoșteau. Punct. Aici e un caz despre modul în care se disimulează informația, cum nu se verifică informația și cum se pot distruge vieți. Nu e cazul lui Geo, n-o să fie distrus din asta, evident, dar se găsesc nebuni care pot crede că apără o cauză sfântă. Și doamna Voloseniuc e departe de rolul de sfântă. Că n-a spus că-l cunoștea pe „mitocan”.

Geo: E ceva de învățat din toată experiența asta și ceva din pasivitatea mea, numită de unii pasivitate, dar e mai mult perplexitate în fața unei inconștiențe colective, inconștient ațâțat de această femeie. Mie îmi e jenă.

Read more http://georgeisme.ro/interviu-cu-geo-scripcariu-monstrul-din-tren/

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite