In adâncul fiecărui om există o dorinţă puternică după Dumnezeu

Distribuie!by O NEVOIE ŞI OBIECTUL EI S-ar putea ca un singur martor să nu fie suficient. Voi chema un altul. De data aceasta vom analiza inima omului. înainte de a o face, ar trebui de asemenea să observăm un singur fapt: ori de câte ori există o dorinţă, trebuie să […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

O NEVOIE ŞI OBIECTUL EI

S-ar putea ca un singur martor să nu fie suficient. Voi chema un altul. De data aceasta


vom analiza inima omului. înainte de a o face, ar trebui de asemenea să observăm un

singur fapt: ori de câte ori există o dorinţă, trebuie să existe şi un obiect pentru acea


dorinţă. De exemplu, un orfan care nu şi-a văzut niciodată tatăl simte o dorinţă naturală

după o anumită dragoste paternă. I-am întrebat despre acest lucru pe mulţi oameni care

erau orfani, şi toţi mi-au mărturisit că au simţit acest dor de nestăpânit. Deci, fiecare

dorinţă a inimii are ca bază un obiect din lume existent deja.

Ca fiinţe umane, noi avem nevoie de o apartenenţă socială. Avem nevoie de tovărăşie şi

reciprocitate. Dacă laşi un băiat pe o insulă izolată şi el creşte singur, el tot va simţi un

dor după tovarăşi, după fiinţe ca el însuşi, chiar dacă nu a văzut niciodată vreo fiinţă

umană. Această năzuinţă sau dorinţă este însăşi dovada faptului că undeva în lume

există ceva cunoscut sub numele de „om.” De la o anumită vârstă omul începe să se

gândească la posteritate; el începe să-şi dorească copii şi nepoţi. Aceasta nu este numai

o fantezie. Dorinţa izvorăşte din existenţa şi posibilitatea rodirii. Deci, acolo unde există

dorinţă, există şi un obiect care să satisfacă acea dorinţă.

fierbinţi mai avem? în adâncul fiecărui om există o dorinţă puternică după Dumnezeu. Fie că este vorba de rase foarte civilizate,

cum sunt caucazienii sau civilizaţiile antice, ca de exemplu civilizaţia chinezească, fie că

este vorba de indigenii africani nativi şi necultivaţi, toţi au un dor comun — Dumnezeu.

Din moment ce sunt oameni, ei au un dor după Dumnezeu, indiferent de rasă şi

naţionalitate. Acesta este un fapt. Nu poţi aduce argumente împotriva lui. Toţi îl caută pe

Dumnezeu. Fiecare om are o dorinţă după Dumnezeu. Acest lucru este foarte clar.

Aplicând principiul pe care tocmai l-am menţionat, din moment ce inima noastră simte

nevoia după un Dumnezeu, trebuie să existe un Dumnezeu în univers. Dacă Dumnezeu

nu există, noi nu am avea niciodată un astfel de dor în inima noastră.

Noi toţi avem apetit pentru mâncare. Tot astfel, noi toţi avem apetit pentru Dumnezeu.

Dacă ar exista doar apetitul pentru hrană dar nu ar exista hrană, ar fi imposibil să trăim.

Tot astfel, ar fi imposibil să trăim dacă ar exista o capacitate pentru Dumnezeu, dar nu ar

exista Dumnezeu.

NU TE-AI GÂNDIT NICIODATĂ LA DUMNEZEU?

Odată, un ateu mi-a reproşat pe un ton dur şi cu voce tare: „Tu spui că omul are o nevoie

psihologică de Dumnezeu. Dar nu există un astfel de lucru şi eu nu cred în el.” I-am spus:

„Ei bine, vrei să spui că nu te gândeşti niciodată la Dumnezeu? De fapt, chiar când ai

vorbit, tu te-ai gândit la El. Aceasta indică făptui că ai o capacitate pentru Dumnezeu. Nu

există nimeni care să nu se fi gândit niciodată la Dumnezeu. Poate cineva încearcă să nu

se gândească prea mult la El. Din moment ce în tine se află acest gând, înseamnă că în

afara ta există un asemenea obiect care să-ţi satisfacă nevoia.”

CUVINTELE ŞI INIMA

Odată a venit la mine un tânăr pentru a avea o dispută despre Dumnezeu. El era

vehement împotriva existenţei lui Dumnezeu. El mi-a prezentat argument după

argument pentru a dovedi că nu există Dumnezeu. în timp ce îmi enumera variatele

motive pentru care nu există Dumnezeu, eu îl ascultam în tăcere, fără să spun nici un

cuvânt, Apoi i-am spus: „Deşi insişti că nu există Dumnezeu şi te bazezi pe atâtea

argumente, ţi-ai pierdut deja cauza.” El a spus:

 

CREDINŢA CREŞTINĂ NORMALĂ

„Ce vrei să spui?” Am continuat explicându-i: „Gura ta poate să vorbească oricât ar vrea

despre faptul că nu există Dumnezeu, dar inima ta este de partea mea.” A fost nevoit să

fie de acord cu mine. Deşi cineva poate să aibă tot felul de argumente în mintea sa, în

inimă există o credinţă pe care nici un argument nu o poate învinge. O persoană

încăpăţânată poate să prezinte o mie şi unul de motive, dar tu poţi avea îndrăzneala de

a-i spune: „în inima ta ştii foarte bine că există Dumnezeu. De ce să te mai complici să

cauţi evidenţe în afara ta?”

CHEMAREA LUI DUMNEZEU ÎN TIMPURI DE PRIMEJDIE

Odată, un misionar din America de Sud a văzut un om predicând în faţa unei mulţimi întrun

loc deschis dintr-o pădure. Omul nega cu putere şi vehemenţă existenţa lui

Dumnezeu. Cu entuziasm, el a prezentat mai mult de zece argumente, unul după altul,

pentru a dovedi inexistenţa lui Dumnezeu. După ce a terminat de vorbit, el a întrebat:

„Este cineva care are de obiectat? Vă rog veniţi aici.”

Pentru un timp a fost tăcere. Misionarul a decis că ar trebui să spună ceva. El s-a ridicat

în picioare şi s-a adresat mulţimii spunând: „Prieteni, eu nu pot aduce multe argumente.

Nu pot să vă prezint decât fapte şi am să vă spun o istorisire. Ieri mă plimbam de-a

lungul malului unui mare râu care, aşa cum ştiţi toţi, este foarte rapid şi duce la o

cascadă periculoasă. Eram pe mal şi am auzit un om strigând după ajutor. El striga foarte

clar: ,0 Dumnezeule! Salvea-ză-mă!’ Am alergat spre locul de unde se auzea glasul şi am

descoperit că în mijlocul râului era un om care era purtat de curent spre cascadă. Fără să

ezit şi fără să mă gândesc la pericol, am sărit în râu. Torentul era iute şi m-am luptat din

greu pentru a nu fi tras sub apă. Din fericire, am fost foarte puternic. Cu o mână în jurul

lui şi cu cealaltă înotând, am reuşit să-1 trag până la mal. După ce am făcut aceasta, mam

simţit foarte fericit. Ştiţi cine este omul care striga la Dumnezeu pentru ajutor?

Permiteţi-mi să vi-1 prezint.” Spunând aceste cuvinte, el a arătat spre omul care tocmai

vorbise. „Cel care L-a chemat pe Dumnezeu ieri,” a încheiat el, „este cel care îl neagă pe

Dumnezeu astăzi. Aceasta este ceea ce voi numiţi ateu!”

loading...

Toate problemele vin din interior. Când omul se află la hotarul dintre viaţă şi moarte, el îl

cheamă pe Dumnezeu. Când pericolul a trecut, el aduce argumente pentru a-L nega pe Dumnezeu. In inima noastră noi toţi ştim că există Dumnezeu; nu este nici o îndoială în legătură cu acest lucru. Ştim

deoarece avem o capacitate pentru Dumnezeu. Capacitatea pentru Dumnezeu

dovedeşte că există Dumnezeu.

RUGĂCIUNEA PRIMEŞTE RĂSPUNS?

Ar trebui să luăm în considerare nu doar fenomenele obiective, ci şi propria noastră

experienţă subiectivă. Noi ştim că Dumnezeu răspunde la rugăciuni. Odată i-am vorbit

unui om care nega cu hotărâre existenţa lui Dumnezeu. I-am spus să nu fie prea

îndrăzneţ şi încrezut. Omenirea are o istorie de aproximativ cinci sau şase mii de ani. în

acest timp, nenumăraţi oameni din creştinism şi din afara lui s-au rugat lui Dumnezeu.

Poţi tu să dovedeşti că nici măcar una dintre aceste numeroase rugăciuni, făcute de-a

lungul multor ani şi de către numeroşi oameni, nu a primit răspuns? Eşti tu atât de

îndrăzneţ încât printr-o singură mişcare să înlături validitatea tuturor răspunsurilor la

rugăciuni? Aceşti oameni s-au rugat cerului. Poţi să afirmi că nici una dintre rugăciunile

lor nu a primit răspuns? Permite-mi să depun mărturie că nu au existat numai unul sau

două răspunsuri; au existat nenumărate răspunsuri. Dar chiar şi un singur răspuns ar fi

suficient pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu. Prieteni, credeţi că nu a existat

niciodată răspuns la rugăciuni? Vreţi să spuneţi că toate răspunsurile la rugăciuni sunt

false? Eu personal am avut cel puţin două sau trei mii de răspunsuri la rugăciuni. Oare

este posibil să le soctim ca fiind simple coincidenţe? Mulţi alţi oameni au primit răspuns

la rugăciunile lor. Oare toate acestea sunt coincidenţe?

Odată, în timp ce un predicator traversa Atlanticul, o ceaţă groasă a înconjurat brusc

vasul. Vasul nu a putut să meargă mai departe şi a trebuit să fie ancorat în mijlocul

oceanului. Omul a mers la căpitan şi i-a spus: „Trebuie să ridici din nou pânzele; sunt

programat să predic marţi în Quebec.” Căpitanul a replicat: ,Vezi cât de groasă este

ceaţa? Este imposibil ca vasul să pornească. Dacă poţi să te rogi pentru împrăştierea

ceţei, Iii sigur că eu îmi voi ridica ancora.” Predicatorul a răspuns: „Mergi drept înainte.

Am să mă rog chiar aici, în timp ce ridici ancora. Nu este nici o clipă de pierdut.” El a

început să se roage.

Căpitanul a început să se ocupe de ancoră în timp ce predicatorul se ruga. Când ancora a

fost sus, ceaţa dispăruse deja. Vasul a sosit la timp. Oare aceasta a fost o coincidenţă?

ADEVĂRATUL DUMNEZEU RĂSPUNDE RUGĂCIUNILOR

Odată am mers împreună cu câţiva fraţi într-un sat pentru a predica. Mulţi oameni de

acolo au spus: „Dumnezeul nostru este foarte puternic; numele lui este Dah-wang (adică

Marele împărat). O dată pe an noi ţinem o procesiune pentru el şi de mulţi ani în acea zi

întotdeauna predomină vremea bună. Vremea nu a fost niciodată rea în ziua aceea.”

îndemnat de Dumnezeu, unul dintre noi a spus: „Mâine, în timp ce se va desfăşura

procesiunea, va ploua cu siguranţă.” A doua zi, parada era programată pentru ora zece.

Dar începând cu ora nouă dimineaţa a plouat torenţial; Marele împărat nu a fost capabil

să iasă şi parada programată a fost amânată, în urma unei lungi dezbateri s-a anunţat

că, în urma unui calcul atent, ziua fusese aleasă greşit; ea ar fi trebuit să fie ziua a

paisprezecea în loc de a unsprezecea. Am declarat cu îndrăzneală că în mod sigur în ziua

a paisprezecea va ploua din nou. A venit ziua şi într-adevăr a plouat din nou. Neavând

altă şansă, oamenii au scos afară statuia lui Dah-wang pentru procesiune. Cei care îl

purtau au alunecat pe drum de mai multe ori, iar Dah-wang a căzut şi s-a spart în bucăţi.

Oare aceasta a fost o coincidenţă? Există nenumărate incidente de aceeaşi natură. Ele

nu sunt decât o foarte mică parte a experienţei creştine. Dacă ar fi enumerate toate

răspunsurile la rugăciuni, cine ştie cât de mare ar fi cartea care s-ar putea scrie. Aceste

răspunsuri la rugăciuni constituie o dovadă puternică a existenţei lui Dumnezeu.

COLET DIN STATELE UNITE

Când eram tânăr aveam o mentalitate neîmblânzită şi încăpăţânată. Nu numai că

refuzam să cred în Dumnezeu, dar refuzam chiar să cred în Statele Unite ale Americii.

După ce am văzut harta acestei ţări, tot nu credeam că exista un asemenea loc. într-o zi,

în timp ce tatăl meu comanda câteva lucruri de acolo, am inclus şi eu o comandă pentru

o pereche de pantofi şi o barcă de jucărie. Mai târziu, când el a adus coletul de la poştă şi

mi-a dat pantofii şi

barca de jucărie, am început să cred în realitatea Statelor Unite, deoarece am văzut cu

ochii mei coletul din America. Câţiva ani mai târziu, când am mers în Chicago, am vizitat

intenţionat magazinul universal de unde îmi primisem jucăria. Arătând cu degetul către

clădire, mi-am spus că aceasta m-a făcut să cred în America.

Nu-ţi pot da o dovadă directă sau un răspuns direct la întrebarea ta în legătură cu

existenţa lui Dumnezeu. Dar îţi prezint toate aceste mărturii ale răspunsurilor Ia

rugăciuni. Nu ar trebui să fii atât de îndrăzneţ încât să-L negi vehement pe Dumnezeu şi

să respingi categoric credibilitatea rugăciunilor.

Watchman Nee

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite