Lenea prelungeste viata

Distribuie!by Lenea prelungeşte viața La 110 ani împliniţi recent, Reginald Dean, născut în Tunstall pe 4 noiembrie 1902, este cel mai bătrân bărbat din Marea Britanie. Trăieşte în Derbyshire din 1947, iar de-a lungul vieţii sale a fost martorul a două războaie mondiale, a fost preot în armata britanică şi […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Lenea prelungeşte viața
1
La 110 ani împliniţi recent, Reginald Dean, născut în Tunstall pe 4
noiembrie 1902, este cel mai bătrân bărbat din Marea Britanie.
Trăieşte în Derbyshire din 1947, iar de-a lungul vieţii sale a fost
martorul a două războaie mondiale, a fost preot în armata britanică şi
învăţător timp de 10 ani, fiind căsătorit de 3 ori.

Rugat să-şi dezvăluie secretul longevităţii, seniorul a mărturisit
candid: lenea!
Mulţi au crezut că e doar o glumă, însă studii recente vin să
demonstreze că un consum mic de energie poate să ne ajute să trăim
mult şi bine.
Persoanele care nu prea se înghesuie să muncească şi care au oroare de
exerciţiile fizice bănuiau de multă vreme acest lucru, dar acum a fost
confirmat de oamenii de ştiinţă: lenea prelungeşte viaţa!


Cei care se trezesc în zori şi sunt agitaţi toată ziua îşi pregătesc
din tinereţe mormântul, susţine dr. Peter Axt, expert în sănătate
publică, citat de Daily Mail. El recomandă să lenevim jumătate din
timpul nostru liber, în loc să ne căznim să mergem la sală ori să
facem jogging.

Dr. Peter Axt şi fiica sa, dr. Michaela Axt-Gadermann, au publicat o
carte (“Bucuria Lenii: Cum s-o laşi mai moale şi să trăieşti mai
mult”) în care explică pe larg faptul că toţi oamenii posedă o
cantitate limitată de “energie vitală” şi că viteza cu care este
consumată, determină precis speranţa de viaţă a fiecărei persoane.
Cei doi mai spun că activităţile care sunt mari consumatoare de
energie, precum “trasul de fiare” într-o sală de forţă, accelerează
îmbătrânirea şi fac organismul mai susceptibil la îmbolnăvire. “Un
stil de viaţă mai relaxat este important pentru sănătate…


Dacă ai o viaţă stresantă şi faci exerciţii fizice în exces,
organismul produce hormoni care determină instalarea hipertensiunii”,
afirmă Axt-Gadermann.
Ea a adăugat că una dintre diferentele-cheie între oamenii mai leneşi
şi cei hiperactivi este că organismele mai active produc mai mulţi
“radicali liberi” molecule instabile de oxigen despre care se crede că
ar accelera îmbătrânirea.
Mai mult, “lenea este, de asemenea, importantă pentru un sistem
imunitar sănătos pentru că celulele specializate în apărarea
organismului sunt mai puternice în condiţii de relaxare decât în
situaţii de stres”. Iar în timpul relaxării şi metabolismul este mai
lent, producându-se mai puţini radicali liberi.
Atât Axt-Gadermann, 34 de ani, cât şi tatăl său, în vârstă de 65 de
ani, au fost alergători de cursă lungă (fond), ceea ce le permite să
susţină că vorbesc în cunoştinţă de cauză.

Totodată, ei afirmă că râsul este o alternativă mai sănătoasă decât
alergarea sau exerciţiile fizice.
În carte, cei doi cercetători mai spun că lenea este foarte bună şi
pentru creier. Asta pentru că exerciţiile fizice sau stresul duc la
producerea unui excedent de cortizol, un hormon care vatămă neuronii
provocând pierderi de memorie şi senilitate prematură.

“Lenea nu e nimic altceva decât o obişnuinţă de a te odihni înainte de
a obosi” spunea Jules Renard. Iar butada, foarte reuşită, ar avea o
mai mare aplicabilitate dacă societatea n-ar culpabiliza statul
degeaba, fie el şi pe termen foarte scurt, întreţinând totodată un veritabil
cult al muncii asidue şi al activităţii fizice.

Nota Bene: Bătrânii noştrii spuneau despre o persoană leneşă: Ăsta
trăieşte 100 de ani şi uite… s-a dovedit că aveau dreptate.

loading...

Lenea ca factor de progres al omeniri
Robert A. Heinlein, scriitor american de literatură
științifico-fantastică, afirma că „progresul nu este realizat de către
cei care se scoală devreme. Este realizat de oameni leneși care caută
căi mai ușoare pentru a realiza ceva.”

Lenea în viziunea unui general de armată

Helmuth Karl Bernhard Graf von Moltke (1800 – 1891) a fost un general
prusac Șeful Statului Major General (Großer Generalstab) al armatei
prusace și un mare strateg. Imediat după numirea în funcție, a trecut
la reforme, între care și modul de instruire și promovare a
ofițerilor.

În acest scop, i-a evaluat după două criterii:

* gradul de inteligență (de la proști la inteligenți) și

* atitudinea față de muncă (de la leneși la harnici).

În baza acestor criterii, au rezultat patru grupe / tipuri de ofițeri:

* A: prost și leneș

* B: inteligent și harnic

* C: prost și harnic

* D: inteligent și leneș

Ofițerilor din categoria A, proști și leneși, le-a dat sarcini simple
și repetitive. Aceștia nu mai puteau înainta în cariera militară. Este
posibil ca într-o bună zi să le vină o idee bună, dar mai important,
nu creează probleme.

Moltke considera că ofițerii din categoria B, inteligenți și harnici,
erau obsedați de micromanagement (se pierd în mărunțișuri) și, prin
urmare, sunt lideri de slabă calitate. Era posibilă o promovare, dar
nu până la nivel de ofițeri de Stat Major. Acești ofițeri dădeau
certitudinea că ordinele vor fi îndeplinite la timp și întocmai, în
toate detaliile.

Ofițerii din categoria C, proști și harnici, erau considerați
periculoși. Moltke afirma că aceștia ar trebui să fie supravegheați
permanent, ceea ce este inacceptabil în armată. Deoarece ar fi putut
crea probleme grave, greu de remediat, aceștia au fost scoși din
armată.

Ofițerii din categoria D, inteligenți și leneși, erau cei pe care
Moltke îi considera cei mai potriviți pentru cele mai înalte funcții
de comandă. Acești ofițeri erau suficient de inteligenți ca să știe ce
trebuie făcut, dar și suficient de leneși, pentru a găsi cea mai
ușoară și simplă cale de a atinge obiectivul cerut.

Este adevărat că lenea singură nu este productivă. Ea trebuie
combinată cu inteligența. Oamenii leneși și inteligenți au un avantaj
în societate și sunt cei mai nimeriți pentru rolul de lider într-o
organizație.

Lenea în viziunea unui comunist

O lucrare importantă care tratează subiectul este Le droit à la
paresse: réfutation du droit au travail de 1848, scrisă de Paul
Lafargue (1842 – 1911) în 1880 și tradusă pentru prima oară în română
de Alexander Tendler, sub titlul Dreptul la lene.

În esență, autorul arată că marii industriași / patroni consideră că
lenea nu este bună, deoarece muncitorii leneși le scad (patronilor)
posibilitatea de a se îmbogăți tot mai mult. De aceea, prin
publicitate, aceștia conving masele sa cumpere mai mult, astfel că,
pentru a cumpăra mai mult, muncitorii vor munci mai mult, în final
ajungând să fie epuizați fizic și înglodați în datorii.

Concluzia autorului este că, dacă am munci mai puțin fiecare dintre
noi, am putea trăi toți mai bine, șomajul ar scădea – iar nivelul de
viață al populației s-ar îmbunătăți. Dar nu ar mai câștiga atât de
mult patronii.

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite