Misterul liniilor energetice ale Terrei

Distribuie!by Termenul de „linie energetică” (ley-lines) a fost inventat de omul de afaceri britanic Alfred Watkins. În 1921, în timp ce studia diverse hărţi a observat că foarte multe aşezări antice şi sacre pot fi plasate pe o linie dreaptă care traversează continentul. În momentul în care a început să […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Termenul de „linie energetică” (ley-lines) a fost inventat de omul de afaceri britanic Alfred Watkins. În 1921, în timp ce studia diverse hărţi a observat că foarte multe aşezări antice şi sacre pot fi plasate pe o linie dreaptă care traversează continentul.
În momentul în care a început să aprofundeze acest subiect Watkins a descoperit că nu numai după aşezări situate în puncte bine definite, ci şi după urme fizice vizibile la nivelul solului, pot fi trasate mai multe astfel linii energetice. Ele sunt peste tot, pe două sau mai multe mile distanţă, iar punctele de referinţă le reprezintă bisericile antice, ansamblurile megalitice, cercurile de piatră, precum şi cimitirele antice.
În 1922 Watkins a publicat cartea „Primele atestări ale poporului britanic”, în care îşi expune reflecţiile sale asupra acestui subiect, al liniilor energetice. Ceva mai târziu, în 1952, el publică o lucrare de cercetare intitulată „Cea mai veche linie energetică” în care prezintă pe larg toate descoperirile sale referitoare la acest nou fenomen.
Watkins utilizează termenul de „linii energetice” (ley-lines), sau simplu „leys”, inspirat de vechiul cuvânt saxon pentru drum luminos. În fapt el este de părere că omul neolitic avea o tehnică specială pentru crearea unor căi de acces lungi şi drepte şi folosea aceste linii ca drumuri comerciale.
Watkins şi- a formulat teoria pornind de la ideea că multe dintre zonele străbătute de aceste drumuri au devenit locuri sacre. În timp, drumurile n-au mai fost folosite şi au ajuns în paragină, rămânând doar nişte semne distinctive.
De asemenea, el crede că mulţi dintre locuitorii acestor aşezări au fost mai târziu creştinaţi, drept pentru care au lăsat în urma lor o mixtură extrem de interesantă de artefacte antice şi altele relativ mai recente.
În ciuda faptului că s-a dovedit că aceste căi urmau linii perfect drepte, ceea ce însemna că treceau de-a dreptul prin păduri, se căţărau prin munţi, coborau prin văi şi dealuri, Watkins nutrea convingerea că drumurile respective erau comerciale. În 1929 el a încetat să se mai refere la aceste drumuri cu denumirea „vechile linii energetice”, spunându-le simplu „anticele drumuri drepte”. Watkins a murit în 1935, insă ideile sale au continuat să stîrnească interesul publicului.
Curând s-a înfiinţat un Club al Urmelor Drepte, din care făceau parte numeroşi entuziaşti care au demarat, cu foarte mult avânt, propriile cercetări. Mulţi dintre cei interesaţi, care au cercetat subiectul, au fost de părere că dificultatea drumurilor, faptul că în afară de porţiunile netede existau şi zone extrem de abrupte, excludeau posibilitatea ca acestea să fie rute comerciale.
În 1936 scriitorul britanic Dion Fortune a formulat pentru prima dată teoria potrivit căreia aşezările antice ar putea fi legate prin linii trasate de misterioase forţe cosmice. Fascinat de teoriile franţuzeşti şi germane despre căutătorii empirici de apă şi alte minerale, în 1938 unul din membrii Clubului Urmelor (Liniilor) Drepte, Arthur Lawton, a încercat să continue teoriile lui Watkins.
Ca atare, el a acreditat ideea că liniile energetice pot fi o dovadă pentru căutătorii empirici de apă şi/sau alte minerale. În timpul celui de al doilea război mondial Clubul Liniilor Drepte şi încetat activitatea, dar în anii ’ 50 noi idei au înflăcărat conştiinţa publică.
Tot mai multe cărţi, care aveau ca subiect întâlnirile cu fiinţe şi/sau vehicule extraterestre, din Franţa şi America asociau fenomenul farfuriilor zburătoare cu liniile trasate de nişte forţe cosmice. În 1961, un pasionat al genului, britanicul Tony Wedd, un fost pilot, şi-a făcut publică teoria potrivit căreia liniile în discuţie sunt în fapt căi magnetice pentru aterizarea pe pământ a navetelor extraterestre.
Evoluţia modernă a cercetărilor în domeniul liniilor energetice a început cu adevărat abia în 1969, când un alt pasionat de acest subiect, John Michel, a scris „Privire pe deasupra Atlantidei”, o carte în care îmbină liniile energetice, energiile pământului, fenomenul farfuriilor zburătoare şi matematica antică.
În anii ’60 şi ’70 s-au expus tot felul de teorii în maniera „New Age” (Noua Eră), iar liniile energetice au început să fie asociateîn mod automat cu liniile magnetice, farfuriile zburătoare, precum şi cu alte experienţe fizice straniii.
Fenomenul s-a răspândit pe tot cuprinsul globului, în timp ce pasionaţii New Age acreditau ideea forţelor cosmice şi a extratereştrilor prietenoşi. Mai mult chiar, în oraşul Seattle, SUA, s-a făcut o donaţie pentru un grup de căutători de apă şi/sau alte minerale ce urmau să alcătuiască o hartă a acestor linii pentru zona oraşului.
Într-o anumită măsură ei au ratat punctul original al acestor linii, cu alte cuvinte ei au trasat rute care conectau între ele lăcaşele de cult. În realitate, Statele Unite au propria versiune a stilului de linii Watkins.
Băştinaşii americani din tribul „Spiritul Liniilor”, care există în întreaga Americă, sunt convinşi că deţin secretul căilor sacre din antichitate. Modele similare se găsesc şi în Mexic, ceea ce sugerează că liniile de la Nazca pot fi variaţiuni ale aceleiaşi teme.
energetice Misterul liniilor energetice ale Terrei
Totuşi, adevărata semnificaţie a acestor linii rămâne necunoscută. Toate aceste idei auxiliare au dus la formularea altor teorii, aşa încât s-a ajuns la situaţia în care câţiva oameni au reuşit să descopere maimulte linii decât Alfred Watkins. Concepţia lui este recunoscută totuşi ca fiind ideea de bază, care, deşi a avut viaţă scurtă, rămâne cea mai plauzibilă.
Practic aceste Leylines nu sunt altceva decat punctele energetice ale pamantului, vortexuri pe care fortele oculte le folosesc in a construi edificii care capteaza energia oamenilor si a o canaliza catre demoni, cum ar fi stadioane, sali de concerte, palatele caselor regale, malluri, temple masonice. In trecut pe aceste puncte se construiau templele zeilor, cum sunt piramidele din Egipt, templele din America de sud, Stonehenge etc.
Totul este geometrie au spus astfel marii matematicieni ai lumii, astfel pamantul nostru respecta formula diviziei de aur dupa care este creat atat omul, natura cat si intregul univers. Punctul cheie al diviziei de aur al planetei este in Israel, insa si arabii au creat pe un punct energetic important Mecca.
Natura se manifesta mai energic in punctele  de energie ale planetei, apar vulcani sau alte formatiuni cu putere energetica mai  puternica.
Satanistii si ocultistii cunosc foarte bine ce se poate face prin intermediul acestor leylines, de la teleportare, la deschiderea unor portaluri interdimensionale prin care se poate circula pe partea oculta, ne refeirm la fortlele vazute si nevazute, acei demoni despre care vorbeste Biblia.

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite