Oamenii din guvern nu doresc decât să muncească (la strâns taxe)!

Distribuie!by Observ că guvernul duce o campanie de PR mai ceva ca RMGC pentru a convinge populația că are ceva valoros de oferit României. Doi consilieri ai primului ministru, Ioana Petrescu și Cristian Socol au scris în Ziarul Financiar (2013) câteva articole cu o pronunțată tentă emoțională încercând să acrediteze […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

12190045_784343551711813_2102760194003728176_n

Observ că guvernul duce o campanie de PR mai ceva ca RMGC pentru a convinge populația că are ceva valoros de oferit României. Doi consilieri ai primului ministru, Ioana Petrescu și Cristian Socol au scris în Ziarul Financiar (2013) câteva articole cu o pronunțată tentă emoțională încercând să acrediteze ideea că statul este un producător de binefaceri care trebuie ajutat să își ducă la îndeplinire rolul de către cetățeni prin achitarea de către aceștia a tuturor obligațiilor fiscale.

De exemplu, în ultimul său text Ioana Petrescu povestește experiența trăită cu o bătrână săracă, lăsând să se înțeleagă în încheiere că neplata impozitelor te descalifică – dacă nu din statutul de om atunci măcar din cel de cetățean. Zice Ioana Petrescu:

O soluţie mai bună ar fi ca toţi contribuabilii să îşi plătească impozitul, să avem destui bani pentru a plăti pensii mai mari şi pentru a oferi servicii de calitate pensionarilor. Cumpără usturoiul, pentru că eşti om! Plăteşte impozitele, pentru că eşti cetăţean şi eşti de două ori om astfel!

Nu mă miră că angajații statului ies în piața publică cerând cetățenilor să se supună jugului fiscal. M-ar fi mirat dacă nu ar fi făcut-o! Însă cred că sunt necesare câteva precizări.

În primul rând, cred că este util ca înainte de a porni o discuție pe tema evaziunii fiscale toate lumea să împărtășească aceeași definiție a conceptului cheie – impozit:

IMPÓZIT,impozite,s. n. Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetățenii, instituțiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului; dare. ♦ (În trecut) Bir. – Din lat.impositum (cu sensul fr.impôt).

Impozitul este o prelevare obligatorie a producției (venitului) cetățenilor, un bir. Impozitul nu este un preț pe care cetățenii îl plătesc pentru a intra în posesia serviciilor statului, așa cum plătesc la piață un preț pentru a cumpăra mere. Statul nu vinde nimic, nu oferă o contraprestație, nu încheie nici un contract cu cetățenii, statul vine pur și simplu și îți ia o anumită cotă din cât produci. Ce-i drept, statul modern este un bandit mai rafinat decât tâlharul de după blocuri. Pentru a facilita această prelevare statul nu intră peste tine cu pușca (deși amenințarea cu închisoare este prezentă și suficient de puternică) ci recurge la diverse promisiuni prin care acești bani s-ar reîntoarce cumva în buzunarele cetățenilor. În fine, diferența dintre un bandit ocazional și „banditul staționar” (statul) a fost teoretizată îndeajuns de la Max Weber la Mancur Olson, iar cine vrea să afle mai mult poate să citească.

La palatul Victoria

(prelucrat după această imagine)

loading...

Reacția naturală a cetățenilor este să evite aceste biruri. Pe timpul comunismului țăranii puneau apă în sacii cu struguri pe care erau obligați să-i dea drept „cotă” statului. În vremea noastră oamenii de afaceri recurg la alte inginerii pentru a raporta încasări sau profituri cât mai mici, în același scop: să dea o cotă cât mai mică statului.

În al doilea rând, ceea ce toată lumea numește dintr-o obișnuință pavloviană, predată îndelung în școală și la televizor, drept „venituri bugetare”, reprezintă de fapt „povara fiscală”. Statul trăiește din banii cetățenilor, nu cetățenii din veniturile statului! Indiferent cât de îmbârligate sunt căile banului public în societatea contemporană puternic etatizată, această distincție logică trebuie subliniată. Statul nu produce nimic. Statul este o formațiune de indivizi a căror meserie este să ia de la Gheorghe ca să îi dea lui Papagheorghe. Statul doar redistribuie avuția societății, nu contribuie cu nimic la sporirea ei.

Desigur, oficialii statului vin cu pretenția că prin această redistribuție operată sub amenințarea ghilotinei (sau aproape) se ating niște scopuri foarte morale. Pretenția este ridicolă în sine și îmi amintește de Raskolnikov dinCrimă și Pedeapsă care, și el, dorea să lase ceva măreț în urma lui, să sprijine micile afaceri furând banii unei bătrâne proprietărese pe care o ucide în acest scop. Deși apologeții statului spun că doar statul poate oferi anumite bunuri, cum ar fi drumuri sau școli, această afirmație – falsă din punct de vedere istoric – este complet nefundamentată, câtă vreme inițiativa privată în domeniul „bunurilor publice” este permanent subminată de stat. De exemplu, în România nu ești liber să îți deschizi o școală și să oferi pe piață ce fel de educație crezi potrivit, nu ai dreptul să îți educi copiii acasă și nici măcar la nivel universitar nu ai libertatea de a trece dincolo de prevederile minuțioase înscrise în multe volume de legislație. Tocmai din cauza acestor piedici învățământul românesc este în cădere liberă – deși, vă rog să observați, apologeții statului nu recunosc asta nici măcar atunci când cifrele le spun în față că ar trebui să ducă la culcare. Experiența demonstrează că acolo unde educația este cea mai liberă (grădiniță), performanța și satisfacția publicului sunt cele mai mari. În concluzie, statul dezinformează: pe o parte distruge inițiativa privată, pe de altă parte spune că nimeni nu poate produce ce are el de oferit!

În al treilea rând, experiența guvernării din România este una dezastruoasă. Cetățenii nu au nici cea mai mică încredere în funcționalitatea statului, de aici și încasările reduse la buget. Din păcate, consilierii primului ministru nu fac nimic pentru a spori credibilitatea guvernului. Faptul că înlocuiesc argumentele cu iz științific cu mesaje lacrimogene, doar-doar or mai prinde un naiv care să dea banii e bunăvoie, nu demonstrează decât lipsa oricărei strategii viabile de guvernare și disperarea finanțelor publice.

În absența unei restructurări a statului, problemele fiscale se vor accentua în viitor. Nu îndrăznesc sa fac predicții pe un orizont de timp așa de lung, însă cred că în episodul următor al telenolei fiscalității vom vedea cum se trece de la văicăreală și falsă milogire la acțiuni mai violente, direct confiscatorii de avuție, precum în Cipru. La urma-urmei, acest lucru n-ar trebui să surprindă, doar în România salariile bugetarilor au fost amputate peste noapte cu 25%. Nu o să fie gaură în cer dacă pensiile (o simplă promisiune a statului pentru a face cotizația ușor de înghițit) vor fi tăiate treptat, în pași mici, digerabili, de 25%. Fără nici o scuză, repetându-ne doar același mesaj pervers: este în interesul cetățenilor să se lase călăriți de guvern.

 

 


Sursa: https://logec.ro/oamenii-din-guvern-nu-doresc-decat-sa-munceasca-la-strans-taxe/

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite