Povestea gorjeanului genial care a pus bazele Transalpinei şi a înfiinţat cea mai puternică bancă populară care a eliberat taranii din jugul monarhiei

Distribuie!by Dumitru Brezulescu a fost caracterizat de Nicolae Iorga drept „iubitor de ţară şi de ţărani“. Întemeierea staţiunii montane Rânca şi, ulterior, construirea «Drumului Regelui», Transalpina de astăzi, sunt legate de numele acestuia. Dumitru Brezulescu a înfiinţat, în localitatea gorjeană Novaci, Banca Populară „Gilortul“, cea mai mare de acest din […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Dumitru Brezulescu a fost caracterizat de Nicolae Iorga drept „iubitor de ţară şi de ţărani“. Întemeierea staţiunii montane Rânca şi, ulterior, construirea «Drumului Regelui», Transalpina de astăzi, sunt legate de numele acestuia. Dumitru Brezulescu a înfiinţat, în localitatea gorjeană Novaci, Banca Populară „Gilortul“, cea mai mare de acest din ţară din perioada interbelică.

Dumitru Brezulescu s-a născut în urmă cu 136 de ani în localitatea Hirişeşti, din Novaci. Este una dintre cele mai luminate personalităţi din Oltenia, deşi s-a stins din viaţă la o vârstă fragedă. S-a remarcat încă din perioada şcolară prin talentul oratoric şi preocuparea pentru cercetările arheologice şi folclorice.
„Rămâne orfan de tată la vârsta de doar 4 ani şi jumătate, de el având grijă mama sa şi tutorele său legal. Norocul său a fost că învăţătorii din sat s-au ocupat de soarta lui şi i-au determinat familia să-l îndrepte spre învăţătură. Astfel, Dumitru Brezulescu se înscrie în 1893 la Gimnaziul Real Târgu Jiu (actualul liceu Tudor Vladimirescu), timp în care îşi pune în valoare talentul orator, ţinând discursuri la diferite evenimente organizate în şcoală şi în ţară. Brezulescu era, de asemenea, preocupat şi de cercetările arheologice şi folcorice, astfel că nu pierdea nicio ocazie de a cutreiera munţii din zona Novaciului, împreună cu vestiţi profesori universitari“, nota scriitorul Alexandru Doru Şerban în lucrarea „Vremelnic trecători prin Gorj”.
Lăudat de Iorga şi Spiru Haret
A absolvit cu „magna cum laude“ Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti. S-a remarcat din timpul facultăţii ca o minte strălucită. „Teza de licenţă pe care Brezulescu a susţinut-o s-a intitulat: «Contribuţiuni la studiul proprietăţii în devălmăşie a munţilor noştri», lucrare în 65 de pagini ce a stârnit un interes imens, fiind însoţită de ample elogii în presa vremii, îndeosebi prin Spiru Haret, Nicolae Iorga şi alţii. Lucrarea este o sinteză a năzuinţelor sale de viitor. Notabil este şi faptul că, student fiind, Brezulescu deschide în 1903, în ziarul «Universul», o rubrică pentru ţărănime, în care lumea satelor să-şi potolească setea de gânduri şi simţăminte bune şi curate adresate ei. (….) Studiile universitare şi le desăvârşeşte prin cei doi ani de doctorat la Facultatea de Drept din Paris, după care se va dedica în întregime ideilor sale din anii studenţiei“, arată Constantin Dârvăreanu, autorul monografiei localităţii Novaci.
A înfiinţat Banca „Gilortul“ din anul II de facultate 
Dumitru Brezulescu a înfiinţat Banca „Gilortul“ în timp ce era student. A fost impresionat de situaţia grea a ţăranilor care erau nevoiţi să se împrumute la cămătari chiar şi cu dobânzi de 120%, pentru a-şi putea lucra pământul şi, astfel, a decis să înfiinţeze o organizaţie financiară.
„Activitatea studenţească a lui Brezulescu la Bucureşti cunoaşte culmi nemaiîntâlnite, între care înfiinţarea Băncii Populare „Gilortul” în 1902 (student fiind în anul al II-lea), ocupă un loc primordial. De altfel, activitatea studenţească a lui Brezulescu a fost închinată în întregime, ca şi viaţa lui atâta cât a fost, ridicării şi propăşirii ţărănimii române. (…) Evenimentul se petrece în ziua de 6 ianuarie 1902, zi de Bobotează, după săvârşirea serviciului religios pe malul Gilortului.
Elevul de altădată, care vorbise ani în şir la atâtea serbări şi adunări pentru trezirea şi luminarea satelor, convinge mulţimea să treacă la fapte. Sub aniii încărcaţi în mantia iernii, vorbeşte ţăranilor, arătându-le că ridicarea materială şi îmbunătăţirea traiului sunt posibile printr-o muncă raţională şi prin înlesniri de credit. El le spune ţăranilor că din creşterea vitelor, mai ales a oilor care constituie îndeletnicirea de bază a locuitorilor Novaciului şi ai aşezărilor din jur, cu fâneţele şi locurile de păşune obţinute prin arendă, din livezile de pomi, mai ales de pruni şi în sfârşit din pădurile proprietate moşnenească, s-ar putea trage foloase mult mai mari dacă ar exista la îndemână creditul bancar.
Bani de împrumut se găseau doar la câţiva cămătari din sat care împrumutau cu 30-120% pe an şi cu garanţii de bunuri nemişcătoare ceea ce ducea la neputinţa ţăranului de a mai scăpa de datorii. Sigur, ca orice început a fost greu. Pornirea s-a făcut timid, cu doar 72 lei şi 26 membri. Brezulescu a tipărit «librete de societar» pe care a trecut multe poveţe, îndemnând la muncă şi economie, la unire, căci ceea ce nu poate face unul singur, fac cei mulţi împreună,
mai arată Constantin Dârvăreanu.
„Gilortul“ cumpără moşiile boierilor
Banca „Gilortul“, înfiinţată de genialul student, ajunge în scurt timp cea mai puternică bancă populară din România, ajungând să cumpere moşiile boierilor, după care pământul a fost pus la dispoziţia ţăranilor pentru a-l lucra. „Din septembrie 1905 până în septembrie 1907 Banca a cumpărat treptat, din fondurile ei, fără a recurge la împrumuturi din afară, aproape trei sferturi din moşia boierească. Întreaga moşie a fost adjudecată prin licitaţie la Tribunalul Gorj, ultima parte consemnându-se la Administraţia Financiară. Odată adjudecată moşia Novaci, avea să se împlinească năzuinţa cea mai mare a vieţii sale: împărţirea şi distribuirea de pământ la cei ce nu aveau şi tânjau după el. O adevărată împropietărire avea să înceapă în 1908 la Novaci, cu deosebire în satul Novaci-Ungureni, format pe moşia boierească din oierii veniţi din Transilvania, de prin părţile Sibiului, în urma repetatelor prigoniri ale monarhiei habsburgice“, mai scrie Constantin Dârvăreanu.
De asemenea, Banca „Gilortul“ a achiziţionat şi instalat două joagăre şi două circulare pentru prelucrarea şi valorificarea masei lemnoase din zonă. Ciobanii din Novaci şi-au putut achiziţiona, ca urmare a sprijinului primit de bancă, oi din rase superioare. Din fondurile băncii au fost acordate burse pentru tinerii dornici de a-şi continua studiile.
De numele lui Dumitru Brezulescu se leagă şi înfiinţarea unei biblioteci, care deţinea în anul 1913 peste 2000 de volume. Tot lui îi revine meritul realizării reţelei de drumuri din Novaci. Brezulescu este ales deputat în perioada 1912-1916. Gorjeanul de geniu era, deja, decorat cu Ordinele Coroana României, în gradul de cavaler, şi Steaua României.
Dumitru Brezulescu a pus bazele Transalpinei  
Cel care a avut pentru prima dată ideea şi iniţiativa construirii drumului care traversează Munţii Parâng a fost Dumitru Brezulescu.

Dumitru Brezulescu a fost caracterizat de Nicolae Iorga drept „iubitor de ţară şi de ţărani“. Întemeierea staţiunii montane Rânca şi, ulterior, construirea «Drumului Regelui», Transalpina de astăzi, sunt legate de numele acestuia. Dumitru Brezulescu a înfiinţat, în localitatea gorjeană Novaci, Banca Populară „Gilortul“, cea mai mare de acest din ţară din perioada interbelică.


loading...
Dumitru Brezulescu s-a născut în urmă cu 136 de ani în localitatea Hirişeşti, din Novaci. Este una dintre cele mai luminate personalităţi din Oltenia, deşi s-a stins din viaţă la o vârstă fragedă. S-a remarcat încă din perioada şcolară prin talentul oratoric şi preocuparea pentru cercetările arheologice şi folclorice.
„Rămâne orfan de tată la vârsta de doar 4 ani şi jumătate, de el având grijă mama sa şi tutorele său legal. Norocul său a fost că învăţătorii din sat s-au ocupat de soarta lui şi i-au determinat familia să-l îndrepte spre învăţătură. Astfel, Dumitru Brezulescu se înscrie în 1893 la Gimnaziul Real Târgu Jiu (actualul liceu Tudor Vladimirescu), timp în care îşi pune în valoare talentul orator, ţinând discursuri la diferite evenimente organizate în şcoală şi în ţară. Brezulescu era, de asemenea, preocupat şi de cercetările arheologice şi folcorice, astfel că nu pierdea nicio ocazie de a cutreiera munţii din zona Novaciului, împreună cu vestiţi profesori universitari“, nota scriitorul Alexandru Doru Şerban în lucrarea „Vremelnic trecători prin Gorj”.
Lăudat de Iorga şi Spiru Haret
A absolvit cu „magna cum laude“ Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti. S-a remarcat din timpul facultăţii ca o minte strălucită. „Teza de licenţă pe care Brezulescu a susţinut-o s-a intitulat: «Contribuţiuni la studiul proprietăţii în devălmăşie a munţilor noştri», lucrare în 65 de pagini ce a stârnit un interes imens, fiind însoţită de ample elogii în presa vremii, îndeosebi prin Spiru Haret, Nicolae Iorga şi alţii. Lucrarea este o sinteză a năzuinţelor sale de viitor. Notabil este şi faptul că, student fiind, Brezulescu deschide în 1903, în ziarul «Universul», o rubrică pentru ţărănime, în care lumea satelor să-şi potolească setea de gânduri şi simţăminte bune şi curate adresate ei. (….) Studiile universitare şi le desăvârşeşte prin cei doi ani de doctorat la Facultatea de Drept din Paris, după care se va dedica în întregime ideilor sale din anii studenţiei“, arată Constantin Dârvăreanu, autorul monografiei localităţii Novaci.
A înfiinţat Banca „Gilortul“ din anul II de facultate 
Dumitru Brezulescu a înfiinţat Banca „Gilortul“ în timp ce era student. A fost impresionat de situaţia grea a ţăranilor care erau nevoiţi să se împrumute la cămătari chiar şi cu dobânzi de 120%, pentru a-şi putea lucra pământul şi, astfel, a decis să înfiinţeze o organizaţie financiară.
„Activitatea studenţească a lui Brezulescu la Bucureşti cunoaşte culmi nemaiîntâlnite, între care înfiinţarea Băncii Populare „Gilortul” în 1902 (student fiind în anul al II-lea), ocupă un loc primordial. De altfel, activitatea studenţească a lui Brezulescu a fost închinată în întregime, ca şi viaţa lui atâta cât a fost, ridicării şi propăşirii ţărănimii române. (…) Evenimentul se petrece în ziua de 6 ianuarie 1902, zi de Bobotează, după săvârşirea serviciului religios pe malul Gilortului.
Elevul de altădată, care vorbise ani în şir la atâtea serbări şi adunări pentru trezirea şi luminarea satelor, convinge mulţimea să treacă la fapte. Sub aniii încărcaţi în mantia iernii, vorbeşte ţăranilor, arătându-le că ridicarea materială şi îmbunătăţirea traiului sunt posibile printr-o muncă raţională şi prin înlesniri de credit. El le spune ţăranilor că din creşterea vitelor, mai ales a oilor care constituie îndeletnicirea de bază a locuitorilor Novaciului şi ai aşezărilor din jur, cu fâneţele şi locurile de păşune obţinute prin arendă, din livezile de pomi, mai ales de pruni şi în sfârşit din pădurile proprietate moşnenească, s-ar putea trage foloase mult mai mari dacă ar exista la îndemână creditul bancar.
Bani de împrumut se găseau doar la câţiva cămătari din sat care împrumutau cu 30-120% pe an şi cu garanţii de bunuri nemişcătoare ceea ce ducea la neputinţa ţăranului de a mai scăpa de datorii. Sigur, ca orice început a fost greu. Pornirea s-a făcut timid, cu doar 72 lei şi 26 membri. Brezulescu a tipărit «librete de societar» pe care a trecut multe poveţe, îndemnând la muncă şi economie, la unire, căci ceea ce nu poate face unul singur, fac cei mulţi împreună,
mai arată Constantin Dârvăreanu.
„Gilortul“ cumpără moşiile boierilor
Banca „Gilortul“, înfiinţată de genialul student, ajunge în scurt timp cea mai puternică bancă populară din România, ajungând să cumpere moşiile boierilor, după care pământul a fost pus la dispoziţia ţăranilor pentru a-l lucra. „Din septembrie 1905 până în septembrie 1907 Banca a cumpărat treptat, din fondurile ei, fără a recurge la împrumuturi din afară, aproape trei sferturi din moşia boierească. Întreaga moşie a fost adjudecată prin licitaţie la Tribunalul Gorj, ultima parte consemnându-se la Administraţia Financiară. Odată adjudecată moşia Novaci, avea să se împlinească năzuinţa cea mai mare a vieţii sale: împărţirea şi distribuirea de pământ la cei ce nu aveau şi tânjau după el. O adevărată împropietărire avea să înceapă în 1908 la Novaci, cu deosebire în satul Novaci-Ungureni, format pe moşia boierească din oierii veniţi din Transilvania, de prin părţile Sibiului, în urma repetatelor prigoniri ale monarhiei habsburgice“, mai scrie Constantin Dârvăreanu.
De asemenea, Banca „Gilortul“ a achiziţionat şi instalat două joagăre şi două circulare pentru prelucrarea şi valorificarea masei lemnoase din zonă. Ciobanii din Novaci şi-au putut achiziţiona, ca urmare a sprijinului primit de bancă, oi din rase superioare. Din fondurile băncii au fost acordate burse pentru tinerii dornici de a-şi continua studiile.
De numele lui Dumitru Brezulescu se leagă şi înfiinţarea unei biblioteci, care deţinea în anul 1913 peste 2000 de volume. Tot lui îi revine meritul realizării reţelei de drumuri din Novaci. Brezulescu este ales deputat în perioada 1912-1916. Gorjeanul de geniu era, deja, decorat cu Ordinele Coroana României, în gradul de cavaler, şi Steaua României.
Dumitru Brezulescu a pus bazele Transalpinei  
Cel care a avut pentru prima dată ideea şi iniţiativa construirii drumului care traversează Munţii Parâng a fost Dumitru Brezulescu.
Acesta l-a cunoscut pe inginerul Aurel Diaconovici, absolvent al Scolii Politehnice din Graz, care a numit, în anul 1884, şeful Serviciului Tehnic din Gorj, care a proiectat şi realizat nenumarate drumuri şi poduri. Cei doi au devenit buni prieteni şi într-una dintre peregrinările lor se naşte ideea construirii drumului care traversează Munţii Parâng şi care să lege Oltenia de Ardeal. Calea de acces era folosită de ciobanii din cele două zone care circulau pe aceasta pentru a face schimb de produse. În anul 1912, Diaconovici a realizat primul proiect al drumului.
Moartea neaşteptată a lui Brezulescu  
Planul construirii drumului peste munte eşuează, după ce Dumitru Brezulescu moare în mod neaşteptat în anul 1916 la Bucureşti, la numai 37 de ani. Acesta este operat ca urmare a unor dureri la stomac, dar după numai două săptămâni decedează din cauza unei septicemii. La înmormântare au participat mii de ţărani şi chiar ministrul Educaţiei din perioada respectivă, I. G. Duca. Brezulescu a dorit ca locuinţa sa din Novaci să fie folosită tot de comunitatea căreia i s-a dedicat şă să fie transformată în spital, lucru care s-a şi întâmplat.
Proiectele lui Brezulescu, realizate
Înfiinţarea staţiunii Rânca este tot ideea lui Brezulescu. Acesta a stabilit chiar şi locul în care vor fi construite primele cabane, dar proiectul a fost dus la bun sfârşit după moartea sa şi s-a încheiat prin construcţia, din fondurile Băncii „Gilortul“, a primelor cinci cabane, în jurul cărora se va dezvolta staţiunea
Proiectul lui Brezulescu şi Diaconovici nu a murit, iar conducerea Băncii „Gilortul“ cere, în anul 1934, premierului României, Gheorghe Tătărăscu, să demareze construcţia drumului drumului peste Parâng. Directorul băncii era era Ion Giurgiulean, un învăţător din Novaci care fusese ajutat în tinereţe cu o bursă de Brezulescu.
http://m.adevarul.ro/locale/targu-jiu/gorjeanului-genial-pus-bazele-transalpinei-infiintat-cea-mai-puternica-banca-populara-munca-economia-inchid-saraciei-usa-1_55366707cfbe376e3567c988/index.html

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite