Prof. de fizica cuantica Sandu Popescu egalul lui Einstein a demonstrat ca teleportarea este posibila

Distribuie!by Popescu! Sandu Popescu! Ar putea fi doar unul intre sutele de mii de ,,Popescu”? Da! Dar nu este! Iar asta pentru că, spatele acestui nume atât de comun, se ascunde una dintre cele mai sclipitoare minți ale lumii. Este un om cu o înfățișare blajină, pe care colegii lui […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Popescu! Sandu Popescu! Ar putea fi doar unul intre sutele de mii de ,,Popescu”? Da! Dar nu este! Iar asta pentru că, spatele acestui nume atât de comun, se ascunde una dintre cele mai sclipitoare minți ale lumii. Este un om cu o înfățișare blajină, pe care colegii lui din lumea științifică îl conderă, însă, un egal al genialului Albert Einstein. EinsteinÎn prezent ,,acest”  Popescu este profesor de fizică cuantică la Universitatea Bristol precum și ,,visiting professor” la Mathematics Institute – Berkeley. Ei, dacă ne-am fi propus să îl căutăm, așa…  ca  niște detectivi, deja am restrâns foarte mult raza de investigație. Iar după ce aflăm că, în cursul anului 2011, Universitatea din Toronto i-a acordat lui ,,Popescu” premiul John Stewart Bell…Bingo! L-am identificat cu o precizie matematică: este vorba despre primul fizician din lume care a reușit să teleporteze o particulă. Realizat, la data de 4 iulie 1997, în laboratoarele Hewlett Packard din Bristol, acest experiment este considerat, chiar și acum, una dintre cele mai importante realizări științifice din ultimele decenii. Totuși, îi sfătuim pe amatorii de SF, să nu sară în sus de bucurie: suntem, încă, foarte departe de Star Trek și de căpitanul Jean- Luc Picard, care nu trebuie decât să-și atingă o insignă agățată în piept, să comande sec: ,,Engage!” după care el, sau membrii echipajului să se trezească, instant, la mii de kilometri distanță, exact  acolo unde au treabă.
jean-luc-picard Sau, mai exact, acolo unde îi trimite imaginația scenaristului. De fapt, realizarea românului Sandu Popescu este infinit mai importantă decât orice ,,găselniță” SF, oricât de spectaculoasă ar fi ea. Iar asta pentru că prima ,,teleportare”, chiar și a unei singure particule, oferă savanților ocazia de a pătrunde în unele dintre cele mai misterioase tainițe ale Materiei și implicit, ale Universului. Cel puțin deocamdată, ,,teleportarea” nu poate realiza performanțele din Star Trek. În schimb, pornind de la ea, oamenii de știință sunt pe punctul de a realiza calculatoarele cuantice, de mii de ori mai performante decât cele actuale.

O altă lume


Considerată una dintre cele mai sofisticate ramuri ale cunoașterii umane, mecanica cuantică este constituită dintr-o multitudine de teorii care descriu comportamentul materiei la nivelul atomic și subatomic. Nivel la care de manifestă o serie de fenomene specifice, asupra cărora fizica newtoniană și multe alte legi care dirijează lumea vizibilă, nu au nici o putere. Fenomene stranii descrise printr-un limbaj matematic atât de complex, încât pare că nu are nici o legătură cu lumea pe care o cunoaștem. Dacă la școală am învățat despre protoni, neutroni, electroni și fotoni, particule sub-atomice definite prin niște caracteristici relativ ușor de înțeles, la nivelul în care funcționează legile fizicii cuantice, particulele au denumiri ciudate, definite prin caracteristici și mai ciudate, descrise prin ecuații și formule care par a se înrudi, mai curând, cu limbajul poetic. Acolo, particulele au caracteristici redate prin șiruri lungi de ecuații ciudate, în locul cărora, pentru simplificarea discuțiilor, savanții vorbesc despre ,,șarm” , ,,culoare”, ba chiar și ,,gust”. Pakkard
Ei bine, în această lume stranie, savantul român Sandu Popescu se simte exact ca la el acasă. Dovadă și titlurile câtorva dintre lucrărilepe care le-a publicat, de unul singur sau împreună cu alți fizicieni: ,,Cauzalitate, ștergerea memoriei și experimente cu alegere întârziată” -1995, ,,Caracteristicile dinamice ale fenomenelor de interferență în prezența complicațiilor”- 2011, ,,Încărcătura dinamică în moleculele oscilante și potențialele implicări biologice” – 2010. Simplu nu? Dacă, totuși acestea vi se par un pic prea dificile, luați de aici altele, pe înțelesul tuturor: ,,Pot aparentele viteze superluminice să fie explicate ca o măsură cuantică slabă” – 2011, ori ,,Încărcăturile dinamice persistente din mișcarea clasică: cum pot mașinile bio-moleculare să genereze stări cuantice complexe” – 2012. Simplu, nu? N- avem cum să nu pricepem. Ei, pricepem pe dracu!recordteleportare Mai bine hai să îl ascultăm  pe Sandu Popescu însuși. În urmă cu ceva timp, distinsul savant român i-a oferit un interviu jurnalistul Cristinel C. Popa în cadul căruia, el a vorbit, mai pe înțelesul nostru, despre activitatea și realizările sale științifice.

Fax-ul din inima atomilor


loading...

Chestionat de jurnalist în legătură cu ,,teleportarea” savantul a explicat: ,,Aspectul cheie în această metodă de transmitere, şi cauza pentru care metoda se numește <<teleportare>>  este faptul că informația despre starea particulei originale pur și simplu dispare de la original și re-apare la particula destinatară, fără a <<merge>> în mod normal de la una la alta, ci <<sare>> dintr-un loc în altul, fără a fi niciunde pe drum. teleportarea-cuanticaImediat după inventarea teleportării a început un efort intensiv pentru realizarea sa experimentală. O mulțime de dificultăţi tehnologice majore trebuiau trecute. Eu am reuşit să imaginez o schemă care a evitat multe din dificultăţile cele mai serioase, şi aşa am reuşit să facem prima experienţă de teleportare. Experiența în sine s-a efectuat în Roma, urmând schema teoretică inventată de mine. În experienţa noastră s-a teleportat starea unei particule de lumină pe distanţa de vreo doi metri. De atunci au avut loc multe avansuri. La un timp foarte scurt după noi, un grup din Viena a realizat teleportarea cu o schemă diferită, teleportând tot starea unei particule de lumină, cam tot pe aceeaşi distanţă. În prezent, starea particulelor de lumină se poate teleporta la peste o sută de kilometri, şi s-a realizat de asemenea şi teleportarea stării unor atomi, dar pe distanţe foarte mici.” Iar pentru ca noi, profanii, să înțelegem mai ușor acest fenomen, profesorul Sandu Popescu a făcut o comparație cu totul și cu totul surprinzătoare:  ,,Teleportarea poate fi înţeleasă cel mai bine prin comparaţie cu o transmisie prin fax. Într-o transmisie fax transmiţătorul are un document- o hârtie cu un desen. Aparatul de transmisie scanează (citeşte) desenul punct cu punct şi transmite informaţia (care punct e alb şi care e negru) la destinatar, folosind o linie telefonică sau unde radio. Aparatul de recepţie combină informaţia primită cu materie primă pregatită în avans la destinatar- o altă foaie de hârtie şi cerneală. Ceea ce se transmite prin fax este desenul, (adică starea hârtiei originale) nu hârtia cu desenul original în sine, aşa cum ar fi dacă am pune hârtia originală într-un plic şi am transmite-o prin poştă. În același mod ne putem imagina un fax tri-dimensional, prin care se transmite starea unui obiect tri-dimensional, nu un simplu desen sau text. AltaCuanticaÎn acest caz aparatul de transmitere va fi un întreg laborator, cu diverși senzori care determină forma și structura chimică a obiectului pe care vrem să-l transmitem (de exemplu acest computer). Această informaţie se transmite apoi la destinatar prin mijloace obişnuite, ca în cazul unui fax obişnuit – de exemplu folosind o linie telefonică sau unde radio. La destinatar avem materie primă – bucăţi de plastic, siliciu, sticlă etc. Aparatul de recepţie este un atelier întreg unde, pe baza informaţiei primite de la transmiţător, se construieşte o replică a obiectului original- un nou computer. Încă odată, ceea ce s-a transmis este starea obiectului original – forma şi compoziţia sa- nu obiectul în sine, spre deosebire de cazul în care am pune computerul într-o cutie şi l-am trimite prin poştă. Problema apare atunci când am dori să transmitem cu exactitate starea unor particule microscopice- atomi, molecule, particule sub-atomice, etc. Aceasta prezintă o dificultate majoră, nu numai tehnologică dar în primul rând conceptual: niciodată nu putem afla totul despre ce face o particulă microscopică! De exemplu dacă încercăm să aflăm unde se află particula, trebuie să interacţionăm cu ea. Spre exemplu, aprindem lumina ca să vedem unde este  particula. Lumina,  pornind de la bec, se ciocneşte de particulă şi se reflectă spre ochiul nostru. În cazul unui obiect mare, ca acest computer de pe masa mea, ciocnirea cu lumina nu deranjează obiectul prea mult. Însă,în cazul unei particule microscopic, această ciocnire are efecte majore, de exemplu schimbă viteza particulei. În consecinţă nu putem afla atât unde se află o particulă şi cu ce viteză se mişcă ea; îi putem afla poziţia dar nu viteza, sau viteza dar nu poziţia. Toate acestea par să spună că este imposibil de a transmite prin fax starea unei particule microscopice, pentru că, pur şi simplu, niciun aparat nu poate afla ce face particula, deci nu putem avea niciodată suficientă informaţie pentru a transmite destinatarului aşa încât acesta să-şi poată <<prepara>> o particulă în aceiaşi stare ca şi particula originală. Soluţia, descoperită în 1993 de câţiva prieteni de ai mei, se bazează pe un alt efect neobişnuit caracteristic particulelor microscopice: corelaţiile ne-locale. Se teleportează practic starea unei particule, nu particula în sine.CuantomoftDouă particule care au fost odată una lângă alta și au interacționat iar apoi au fost separate, rămân într-un fel legate una cu alta chiar dacă distanța este enormă. Dacă facem ceva cu una dintre ele, cealaltă simte imediat. Ne putem folosi de două astfel de particule, să le numim particule ajutătoare, pentru a transmite starea particulei originale. Una din aceste particule ajutătoare se pune în aparatul de transmisie iar cealaltă în aparatul de recepţie. Particula a cărei stări dorim să o transmitem se pune în interacţiune cu particula ajutătoare din transmiţător iar particula ajutătoare din receptor, care este în contact (la distanţă) cu particula ajutătoare din transmiţător imediat preia starea particulei originale.” Explicată astfel de către prof. Sandu Popescu, teleportarea pare a fi o chestiune extrem de simplă. Bineînțeles că nu este nici pe departe așa. Sau, după cum explică el însuși: ,,Despre teleportare, m-am străduit cât am putut să fac lucrurile cât mai clare. Bineînțeles, nu se poate explica totul, deoarece aceasta ar necesita înțelegerea fizicii cuantice, dar sper că am reușit măcar să fac înțelese anumite lucruri – măcar să se știe CE SE întâmplă, deși nu se poate explica DE CE se întâmplă ceea ce se întâmplă.

Eroarea lui Einstein

Lumea mecanicii cuantice nu este accesibilă oricui, iar la un asemenea nivel de complexitate, activitatea omului de știință se desfășoară după propriile ei reguli. Reguli pe care Sandu Popescu le-a descris exact așa cum le aplică el însuși: ,,Munca de cercetare ştiinţifică este, de fapt, foarte diferită de ceea ce mulţi oameni îşi imaginează. Mulți oameni cred că cercetarea este o muncă foarte precisă şi ordonată. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Cercetarea adevărată este un act creativ, foarte asemănător cu creația artistică și mulți oameni de știință se aseamănă destul de mult cu artiștii folosindu-se de intuiție, și având multe perioade creatoare dar și multe perioade moarte.Conform opiniei unora dintre cei mai importanți fizicieni ai lumii teleportarea informației cuantice, modelarea fizică, teleportarea unei stări cuantice înseamnă ,,transferul complet al informației de la o particulă la alta, independent de realitatea fizică a fiecărui Qubit (fizic) pe care dorim să-l transmitem, reprezentând cea mai spectaculoasă formă de transmisie a informației din natură.”Dar și că profesorul Sandu Popescu a ajutat la înțelegerea modului în care măsurătoarea efectuată asupra unei particule din sistem poate să influențeze, instantaneu, starea altei particule dintr-o pereche (EPR) aflată la distanță. einstein_collegeSpecialiștii mai afirmă că însuși  Eistein nu a acceptat existența acestei stranii acțiuni ,,la distanță”. Totuși, această proprietate a fost demonstrată experimental şi aplicată la teleportare. Deocamdată, primele aplicaţii ale teleportării par a fi utile în domeniul criptării comunicaţiilor. Iar asta întrucât, acum, cheile de criptare și transmitere a unor informații secrete nu sunt, nici pe departe sigure. Dar, aplicarea informației ,,teleportate,, asigură un succes maxim căci,  în cazul interceptării informaţiei de către un intrus, mesajul este distrus instantaneu. TeleportareIar în ceea ce privește realizarea computerelor cuantice, avantajele sunt și mai mari. Specialiștii consideră că un calculator cuantic poate rezolva, în doar două-trei săptămâni, operațiuni pe care computerele actuale ar reuși să le rezolve  în circa 1012 ani.
Așadar, în lumea științei internaționale, profesorul Sandu Popescu este considerat egalul lui Einstein. Din păcate, aici acasă, foarte puțini sunt cei care au auzit de el. Dar asta aproape că nu mai miră pe nimeni: cei mai mulți români par a fi interesați doar de viața sexuală a unui guguman ca Borcea. Ori de inepțiile debitate de cine știe ce pipiță analfabetă, pe cât de rea de gură, pe atât de ,,rea de muscă”. Păi…chiar așa: cine este acest Popescu pe lângă Cruduța, Bianca lui Bote, Strâmba lui Dodel, ori dracu știe ce fotbalist care gândește cu piciorul și lovește cu capul?

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite