Suferi de depresie? Iesi naibii si alearga! …Neurologii ne explica de ce:

Distribuie!by Este extraordinar felul cum alergarea ne elibereaza mintea. Ai ceva creativ de facut si te simti blocat? Iesi la o alergare. Deliberezi intre doua sau mai multe decizii care-ti pot schimba drumul vietii? Iesi la o alergare. Te simti un pic suparat, trist sau ai doar un sentiment vag de nu-am-chef-azi-de-nimic? […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Este extraordinar felul cum alergarea ne elibereaza mintea. Ai ceva creativ de facut si te simti blocat? Iesi la o alergare. Deliberezi intre doua sau mai multe decizii care-ti pot schimba drumul vietii? Iesi la o alergare. Te simti un pic suparat, trist sau ai doar un sentiment vag de nu-am-chef-azi-de-nimic? Iesi la o alergare, iesi la o alergare, iesi la o alergare.


Joyce Carol Oates scria odata intr-o coloana din New York Times ca „in alergare, mintea zboara odata cu corpul … in ritm cu picioarele noastre si cu balansul bratelor noastre.” Producatorul de film Casey Neistat le-a spus celor de la Runner’s World toamna trecuta ca alergarea este cateodata singurul lucru care-i ofera claritate mintala. „Fiecare decizie majora pe care am luat-o in ultimii opt ani a fost prefatata de o alergare”, a spus el revistei. Dar poate ca imi place felul in care un alergator cu numele de Monte Davis a formulat-o cel mai bine, dupa cum e citata in cartea The joy of running: „este greu sa alergi si sa-ti fie mila de tine in acelasi timp”. „De asemenea, sunt acele ore de minte limpede ce urmeaza dupa o alergare lunga.”

O alergare buna poate, cateodata, sa te faca sa te simti ca o persoana cu totul noua. Si, intr-un fel, acea senzatie poate fi chiar adevarata. Aproximativ trei decenii de cercetari in neurostiinta au identificat o legatura clara intre exercitiile aerobice si claritatea cognitiva ulterioara – si, pentru multi din acest domeniu, cea mai excitanta descoperire recenta in acest domeniu este aceea a neurogenezei. Nu cu multi ani in urma, cele mai luminate minti din neurostiinta au crezut ca creierele noastre au o cantitate pre-stabilita de neuroni si ca, la maturitate, nu se vor mai forma unii noi. Dar acest lucru s-a dovedit a nu fi adevarat. Studiile pau aratat ca noi neuroni sunt produsi in creier pe toata perioada vietii si, pana acum, o singura activitate este cunoscuta ca putand declansa nasterea acelor noi neuroni: exercitiile aerobice viguroase – a spus Karen Postal, presedintele Academiei Americane de Neuropsihologie Clinica. „Asta este! E singurul declansator de care stim.”


Celalalt lucru fascinant aici este locul in care aceste noi celule rasar: in hippocampus, o regiune a creierului asociata cu invatarea si memoria. Asa ca acest lucru poate ajuta in explicarea, cel putin partiala, a legaturii intre exercitiile aerobice si imbunatatirea memoriei. „Daca exersezi in asa fel incat sa transpiri – aproximativ 30-40 de minute – noi celule nervoase se nasc,” a adaugat Postal, care ea insasi este alergatoare. „Si se intampla ca acestea sa fie in zona memoriei.”

Alte schimbări post-alergare au fost identificate in lobul frontal al creierului, cu o activitate marita observata in aceasta regiune dupa ce oamenii adopta un obicei pe termen lung de activitate fizica. Aceasta zona a creierului – cateodata numita sistemul de retea frontala executiva – este localizata, destul de evident, chiar in fata: in spatele fruntii. Dupa aproximativ 30-40 de minute de antrenament aerobic viguros – destul cat sa te faca sa transpiri – studiile au indicat o crestere a circulatiei sanguine in aceasta regiune, care, incidental, este asociata cu multe atribute pe care le asociem cu „gandirea limpede”: planificarea in avans, concentrare, setarea-obiectivelor, managementul timpului.


Dar tot aceasta zona a fost legata de reglarea emotiilor, ceea ce poate ajuta in explicarea rezultatelor unui studiu recent condus de catre profesorul de psihologie de la Harvard Emily E. Bernstein. Ca si Postal, Bernstein este alergatoare, si a fost curioasa despre tiparele pe care le-a vazut in propria minte dupa o alergare. „Observ in mine ca pur si simplu ma simt mai bine atunci cand sunt activa”. A inceput sa fie cu adevarat interesata de studiile de interventii care au rasarit in anii recenti care sugereaza ca daca-i poti face pe oamenii care au probleme cu dispozitia sau anxietatea sa faca exercitii, ajuta. „Dar de ce?” a vrut ea sa stie. „Cu ce contribuie de fapt exercitiile?”

Pentru a afla, a facut o versiune a unui experiment clasic printre cercetatorii care studiaza emotia: ea si colegul sau – Richard J. McNally, de asemenea de la Harvard – au rulat un clip video, un  autentic „datator de lacrimi”: scena finala din filmul The Champ (Campionul). 

loading...

Inainte de a urmari clipul din film, unii dintre cei 80 de participanti au fost pusi sa alerge usor pentru 30 de minute; altii au facut doar stretching pentru aceasta durata de timp. Dupa aceea, cu totii au completat chestionare pentru a indica nivelul de tristete provocat de film. Bernstein i-a tinut ocupati vreme de aproximativ 15 minute dupa aceea, si i-a chestionat din nou despre felul in care se simteau. Aceia care au facut alergarea de 30 de minute au fost mai mult probabil sa-si revina din lovitura emotionala decat aceia care au facut doar stretching – si rezultale sale au aratat ca persoanele care initial s-au simtit mai rau pareau sa beneficieze in mod special in urma alergării. Bernstein face in prezent proiecte de cercetare de monitorizare pentru a determina exact de ce acest lucru functioneaza in felul in care functioneaza. (Intre timp, il ajuta pe saracul meu prieten care, care, atunci cand nu ma comport foarte dragut fata de el, ma intreaba adesea rabdator, „Hei, ai reusit sa iesi la alergare azi?”)

Dar mai exista un beneficiu major pentru minte de la alergare, unul pe care oamenii de stiinta n-au reusit inca sa-l identifice, sa se uite la el si sa-l studieze: felul minunat in care mintea o ia in deriva pe aici, pe acolo pe masura ce kilometrii trec. Atentia constienta (mindfulness), sau a fi in aici si acum, este un lucru minunat, si exista un teanc infinit de dovezi stiintifice care arata binele pe care il poate aduce in viata ta. Si totusi, mindlessness – visatul cu ochii deschisi, sau a te pierde in propriile ganduri ciudate – este important de asemenea. Ia in considerare, de exemplu, acest argument, extras dintr-un articol din 2013 scris de un trio de psihologi in jurnalul Frontierele Psihologiei:

„Ne zboara mintea, voluntar sau involuntar, pentru ca acest lucru produce recompense tangibile atunci cand este il masuram cu obiectivele si aspiratiile care sunt semnificative pentru noi. Sa trebuiasca sa recitim o linie de text de trei ori deoarece atentia ne-a zburat in alta parte conteaza foarte putin daca acea schimbare de atentie ne-a ajutat sa accesam o intelegere-cheie, o memorie pretioasa sau sa vedem rostul unui eveniment deranjant. Sa facem o pauza pentru a reflecta in mijlocul spunerii unei povesti nu are consecinte daca acea pauza ne ingaduie sa ne recuperam o memorie distanta care face povestea mai evocatoare si mai convingatoare. Pierderea catorva minute, deoarece am condus dincolo de locul de iesire de pe autostrada, este un inconvenient minor daca lipsa de atentie ne-a ingaduit sa intelegem in sfarsit de ce seful a fost atat de suparat de ceva ce am spus in sedinta de saptamana trecuta. Sa ajungem acasa de la magazin fara ouale pentru care a necesitat vizita este doar o mica suparare atunci cand este cantarita cu luarea deciziei de a cere o marire, de a renunta la un loc de munca, sau de a ne intoarce la scoala.”

Doar pentru ca beneficiile de a te pierde in propriile ganduri nu sunt usor de masurat, asta nu inseamna ca nu sunt de valoare, si sunt putine cazuri de care stiu care induc aceasta stare a mintii mai bine decat o alergare lunga. O mana de studii recente au incercat sa raspunda la intrebarea pe care orice alergator, indiferent daca e profesionist sau amator, a fost intrebat cu siguranta de catre prieteni si familie: la ce anume te gandesti atunci cand iesi si alergi atat de multi kilometri? Acest lucru, dupa cum a notat scriitorul Haruki Murakani in a sa carte What I Talk About When I Talk About Running, este aproape irelevant. Cateodata gandeste in timpul alergarii; cateodata, nu. Nu conteaza cu adevarat. “Doar alerg. Alerg in vid,” scrie el. “Sau poate ca ar trebui sa-i spun altfel: alerg pentru a dobandi un vid.”

Sursa articolului: Nymag.com 

Traducerea si adaptarea: Catalin Nicanov

SURSA: http://www.andreirosu.org/2016/05/suferi-de-depresie-iesi-naibii-si-alearga-neurologii-ne-explica-de-ce/

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite