Remote View (dedublarea astrala) – capacitatea extrasenzoriala a oamenilor de a-si proiecta corpul astral intr-un alt loc!

Distribuie!by  Zilele trecute stateam de vorba cu un om inalt spiritual care imi povestea ca serviciile secrete mondiale practica acest remote-view, mi-am amintit ca Ceausescu finanta in anii 70 masiv departamente speciale care se antrenau in astfel de practici chiar oamenii alesi, erau doar oameni inalti spirituali, sau calugari. Cei […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

 Zilele trecute stateam de vorba cu un om inalt spiritual care imi povestea ca serviciile secrete mondiale practica acest remote-view, mi-am amintit ca Ceausescu finanta in anii 70 masiv departamente speciale care se antrenau in astfel de practici chiar oamenii alesi, erau doar oameni inalti spirituali, sau calugari.

Cei mai buni in practica aceasta sunt calugarii nostri romani, insa pentru faptul ca ei nu vor sa colaboreze cu servicile secrete sau cu aramata, considerand ca aceste practici nu sunt bune decat de a intoarce lumea la credinta, serviciile secrete se folosesc de calugarii tibetani care practica si ei aceste metode, dar pe partea opusa. Amintiti-va ca Arsenie Boca a fost poate cel mai cunoscut si promovat calugar care practica remote-view cat si teleportare fiind prezent in acelasi timp atat in inchisoare cat si la inmormantarea mamei sale.


Serviciile secrete americane si Mosadul aflasera ca Ceausescu infiintase departamentul special in cadrul serviciilor secrete si au fost disperati sa puna mana pe cercetarile romanesti care se faceau in colaborare cu chinezii. Cel mai interesant este faptul ca cei mai performanti in remote view erau calugarii din Romania, in special cei din Bucegi, care spre minunea atat a turistilor si a salvamontilor vedeau pe acei calugari care traiau in niste pesteri, pe niste versanti total inaccesibili de om si nu intelegeau cum ajungeau ei acolo si din ce se hraneau si totusi au existat si aparitii ale calugarilor in caile mai circulate si pe trasele montane turistice.

Elicopterul Mosadului, care a cazut in iulie 2010 cu ofiteri israelieni mai exact şase militari israelieni, la bordul elicopterului prăbuşit în judeţul Braşov se afla căpitanul Ştefan Claudiu Dragnea, de 31 de ani, încadrat la SMFA  (Statul Major al Forţelor Aeriene) in zona pesterilor in care stau calugarii care din relatarile batranilor si a ciobanilor se pot face chiar si nevazuti, cautau sa ajunga exact la acei calugari din multe motive, insa nimeni nu se poate apropia de acestia, caci ei sunt paznicii poporului roman si atata timp cat vor exista ei si se roaga pentru popor si tara, mai exista speranta. Energia calugarilor poate tine departe si distruge pe oricine incearca sa se apropie cu ganduri rele catre ei, de asemenea ei se feresc de oameni care ar putea sa le traga vibratia in jos si stau in pustie si se roaga. Ciobanii locali insisi evita sa ii deranjeze caci stiu ca e inspre binele lor si a tuturor si ca asa a fost dintotdeauna, armonia dintre munte, natura, animale si divinitate.


Jandarmii montani şi echipele de salvamontişti din Bran au reuşit să ajungă la resturile aeronavei.Jandarmii au izolat imediat permetrul în zonă. La faţa locului erau deja mai mulţi militari. Salvamontiştii spun că nu pot aduce la baza muntelui restul de cadavre decât după ce procurorii militari prelevă probele. Cert este că din aeronavă nu a mai rămas nimic, cu greu putând fi recunoscut corpul elicopterului, care s-a sfărâmat, efectiv, de Colţii Ţapului, de pe vârful Guţan (2246m).

Abilitatea de a spiona psihic locaţii aflate la mari depărtări cu un mare grad de acurateţe poate uimi, însă faptul că marile puteri îşi antrenează telepaţii să interogheze psihic creierele inamicului este evident şi mai greu de înţeles. Că această informaţie a putut să fie ţinută departe de publicul larg, chiar dacă au fost editate mai multe cărţi excelente cum ar fi „Descoperiri psihice în spatele cortinei de fier”, avându-i ca autori pe Sheila Ostrander şi Lynn Schroeder, care au revelat aceste fapte încă din 1971, completate cu sute de referinţe din ţările din Est, arată puterea de dezinformare a sistemului ce controlează ceea ce ni se permite să gândim. Deoarece savanţii vestici au predicat că nu este posibil să existe Psi, cu toţii am luat aceasta drept literă de evanghelie. Puterea de a scana mintea unei alte persoane are puternice implicaţii pentru viitor, în special pentru cercurile militare care dezvoltă această tehnologie.Protecție pentru persoane de top împotriva scanării psihice
Percepţia de la distanţă (RS) reprezintă utilizarea RV pentru a te introduce în creierul unei alte persoane. Această tehnologie a fost dezvoltată de ruşi, care au făcut din RS o adevărată artă. În Vest, în cercurile militare se foloseşte pentru aceasta
termenul de ESP.

Câmpul biofizic și realitatea duală
Cercetările avansate ruseşti în domeniul ESP şi al telechineziei par să-i fi condus către provocarea unor efecte fizice. Acest lucru a înspăimântat comandamentul american al rachetelor, deoarece exista posibilitatea scoaterii din luptă a rachetelor balistice americane când acestea se aflau în silozuri sau în zbor. Astfel se putea distruge capacitatea de intimidare a Americii. În 1975, un inginer în domeniul nuclear, Thomas Bearden, a fost utilizat de armata americană pentru desfăşurarea unor cercetări privind zona de cercetări psihice ruseşti numită psihotronică. Astfel a fost descoperită grupa de cercetări telepatice ruseşti, care prin sinergia minţilor telepaţilor ruşi obţinea telechinezia amplificată telepatic. Mai mulţi telepaţi ruşi puteau crea forme de gând din inconştientul colectiv şi provoca materializarea.

Zona psihotronicii este deosebit de interesantă. Deoarece câmpurile biofizice mediază transferul gândurilor între telepaţi, ele pot transfera şi alte tipuri de informaţii. Câmpurile biofizice, deoarece îşi au originea într-o realitate duală, într-un univers contiguu cu lumea reală, cea fizică, pot experimenta un mecanism prin care fenomenele din categoria spiritismului (fantome, posesia demonului) se pot întâmpla. Dacă luăm în consideraţie existenţa mai multor niveluri de realitate, vizitatori străini din alte dimensiuni pot fi de asemenea explicaţi ca nişte transferuri de energie străină biofizică în universul nostru.

Prin dezvoltarea acestei teorii a fenomenelor câmpului biofizic într-o realitate contiguă, fenomenele psihotronice pot fi explicate. Atunci când are loc sinergia mai multor telepaţi, deoarece câmpurile lor biofizice au atins autoconştienţa (conştient de ordin înalt), are loc o creare a unui nou tip de câmp biofizic. Astfel se poate obţine accesul la stări de alterare a realităţii.

RS poate fi gândit ca o ascuţire a RV pentru a extinde domeniul său, ajungând la înglobarea telepatiei, astfel ca scanarea minţii unor altor persoane să poată fi realizată. Ruşii au descoperit cum să antreneze un al treilea telepat pentru a asculta o conversaţie telepatică privată între alţi doi telepaţi. Americanii au utilizat această tehnologie nu numai pentru a interoga ruşi cu funcţii înalte, dar au scanat şi minţile celor suspecţi a fi spioni ruşi în timpul Războiului Rece.

Scanarea telepatică a unor alte persoane se bazează ca într-o primă etapă să se realizeze RV pe această persoană. În RS, se scanează obiectivul prin proiectarea câmpului biofizic folosit pentru RV. Psi-operatorul învaţă să plaseze câmpul biofizic lângă cel al obiectivului. Astfel, câmpul biofizic propriu poate interacţiona cu corpul biofizic nedezvoltat al obiectivului. Prin acordarea corpului biofizic al spionului psihic cu cel al obiectivului, primul lucru care se percepe este emoţia. În timpul antrenării telepatului, conştientul telepatic empatic este unul din cele mai uşoare lucruri care se învaţă. Stările emoţionale răsună prin fabrica câmpurilor biofizice ale persoanelor. Chiar în timpul zilei, noi recepţionăm emanaţiile emoţionale ale persoanelor din jurul nostru. Dezvoltările telepatice ale acestui instinct natural sunt primii paşi în antrenamentul telepatic.

Pavel Naumov a prezentat la Radio Moscova o serie de metode pentru antrenarea abilităţilor telepatice. Numeroase articole elaborate în SUA demonstrează interesul CIA şi DIA pentru protecţia persoanelor de top americane în faţa ameninţărilor de scanare psihică. Un expert parapsiholog sovietic, profesorul Vasiliev, este citat atunci când afirmă: ”Nu de puţine ori s-a întâmplat în istoria descoperirilor ştiinţifice că stabilirea unor noi legi sau a unor noi fapte a fost inexplicabilă prin ceea ce deja se cunoştea în domeniu”.

Experimente științifice rusești
Două femei subiecţi psihici, Nina Kulaghina şi Alla Vinogradova, au fost studiate extensiv de Sergheiev şi Adamenko. Sergheiev a declarat că Kulaghina poate controla bătăile inimii unei broaşte, poate imprima imaginile pe care doreşte pe emulsii fotografice sigilate şi poate mişca obiecte de aproximativ un kilogram. În 1975, Sergheiev a condus o serie de experimente în care Kulaghina a fost rugată să influenţeze inima unei broaşte. În general, inima unei broaşte continuă să bată câteva ore după ce a fost scosă din organism. Într-un experiment, inima broaştei a fost aşezată într-un vas la 80 cm de Kulaghina. Aceasta s-a concentrat pentru a controla bătăile inimii. Electrocardiogramele au arătat că rata contractărilor creştea sau descreştea la comanda ei. Cinci minute după ce a început experimentul, acesta a oprit inima să bată. Când a fost aşezată în vas o nouă inimă, aceasta şi-a încetat bătăile după 23 minute.

Într-un alt experiment, Kulaghina a imprimat imagini pe un film neexpus, sigilat în învelitoarea sa. În timpul acestor experimente, Sergheiev a măsurat energia din jurul corpului psihic şi a găsit-o a fi cam jumătate din cea a unui individ non-psihic. Aceasta l-a condus pe Sergheiev la concluzia că ea absoarbe energie din mediu şi o descarcă asupra obiectului-ţintă.

Kulaghina este supusă la un stres deosebit atunci când este supusă la teste. Pulsul acesteia creşte. De asemenea, creşte ritmul respiraţiei. Apar dureri în partea superioară a măduvei spinării şi la ceafă. La sfârşitul şedinţei, ea se simte obosită, îi este sete şi are un gust de fier şi cupru în gură. Pe timpul experimentului, ocazional trece prin perioade când are ameţeală şi stări de greaţă. Nivelul zahărului în sânge creşte şi după o oră de la încetarea testelor are o pierdere în greutate de un kilogram. Când este singură, prezintă un stres mai redus şi afirmă că răspunde mai bine la sarcini atunci când este o atmosferă prietenoasă în jurul ei, de încredere mutuală şi credinţă. Abilitatea ei PK este dependentă de starea în care se află atât ea, cât şi observatorii. Cheltuieşte mai multă energie într-un mediu ostil sau într-o atmosferă plină de scepticism.

Adamenko a observat că Alla Vinigradova produce efecte similare cu ale Ninei Kulaghina, dar suferă mai puţin de stres. În timpul experimentelor cu ea în Moscova, atunci când aceasta muta o varietate de obiecte pe o suprafaţă dielectrică, a putut fi măsurată o cantitate mare de energie electrostatică împrejurul acestor obiecte. Măsurătorile au demonstrat că pulsaţiile acestui câmp erau sincrone cu ritmul inimii, al respiraţiei şi al undelor alfa ale Vinogradovei. Regiunea dintre Vinigradova şi obiect nu conţinea câmpuri sau frecvenţe de energie, iar energia electrostatică creştea în intensitate când obiectul se apropia. O concluzie logică pe care a putut să o tragă Adamenko a fost că pot exista indivizi care posedă abilitatea de a construi un câmp de energie electrostatică pe suprafaţa unui corp conform voinţei acestora.

Telepatul poate citi gândurile altei persoane
În 1966, F. Zigel, un astronom sovietic de renume, trăgea concluzia că telepatia este ştiinţa viitorului. De asemenea, propunea ca cercetările în domeniu să fie bazate pe o cercetare organizată de instituţiile statului. În 1968, sovieticii organizaseră deja mai multe centre de cercetare specializate în experimente telepatice de nivel academic, precum şi mai multe echipe interdisciplinare, formate din fiziologi, fizicieni, psihologi, matematicieni, ciberneticieni, neurologi şi ingineri electronici, pentru investigarea telepatiei.

Au fost făcute o serie de experimente implicând transferarea gândurilor la mari distanţe (Leningrad-Moscova 600 km; Moscova – Tomsk 4.000 km). Dezvoltarea câmpului RV biofizic permite psi-operatorului să înceapă să scaneze ideile conţinute în câmpul biofizic al obiectivului (psyche şi mintea). Câmpul biofizic „se luminează” cu gândurile care trec prin mintea obiectivului. Telepaţii pot recepţiona aceste gânduri prin contopirea corpului biofizic cu cel al obiectivului şi transmiterea informaţiei care există în câmpul biofizic al obiectivului.

Ce inseamna Remote View ?

Este vorba de un fenomen de ubicuitate “paranormala” care îi permite fiintei în cauza sa fie si sa se manifeste într-un mod constient în două locuri deodata. Iata cum este descrisa Vederea la distanta controlata (CRV), în cartea lui Jim Schanabel “Spionii psihici”:

“Spionul psihic calatoreste mental spre destinatia respectiva, incearca sa obtina o imagine mentala a ceea ce se afla acolo si apoi sa schiteze ceea ce vede.”[1]

Dedublarea presupune o delimitare a sufletului (corpul astral) de trup (corpul fizic) si poate fi de doua tipuri :
– dedublare în mod inconstient  , de exemplui cele care au loc în timpul somnului (s-a mai discutat acest subiect )
– dedublare în mod constient, ceea ce sustin persoanele care au facut remote view in cadrul rezumatelor de mai jos.
În ambele cazuri corpul astral (constiinta) calatoreste fie intr-o alta dimensiune , fie viziteaza anumite locuri de pe planeta (de ex. China).

De pe site-ul esoterism.ro aflam mai multe:

“Exista o varietate de definitii care s-au dat acestui fenomen in dorinta de a elucida, de a explica cat mai clar si mai real conceptul vederii la distanta. Cateva dintre cele mai cunoscute si moderne interpretari se regasesc mai jos:

1. Vederea la distanta este abilitatea de a produce informatii corecte despre un loc, eveniment, persoana sau obiect localizat undeva specific in timp sau spatiu, acesta fiind complet necunoscut vazatorului.

2. Vederea la distanta este o noua disciplina perceptiva, pentru aflarea informatiilor care nu sunt accesibile simturilor fizice obisnuite. Utilizata pe scara larga de asa numitii “spioni psihici” in timpul razboiului rece pentru proiecte militare secrete, are o lunga istorie atat ca un instrument de gasire a informatiilor cat si ca subiect de cercetari si aplicatii in lumea civila.

3. Vederea la distanta reprezinta o deprindere avansata de comunicare avand scopul de a realiza si mentine o legatura intre mintea constienta si subconstient.

4. Vederea la distanta este abilitatea de a percepe informatii despre o persoana sau lucru fara ca acestea sa fie cunoscute anterior prin alte mijloace.

5. Vederea la distanta reprezinta o metoda stiintifica descoperita in urma unor cercetari laborioase prin intermediul careia se pot culege informatii din subconstient, pe baza unei tehnici precise. Utilizand un stilou, cateva foi de hartie si doar mintea proprie, dar si prin respectarea unui set de instructiuni, denumit protocol, vazatorului i se comunica o combinatie de litere sau cifre care definesc tinta. Tinta poate fi orice obiect, persoana, zona, situatie sau eveniment din trecut sau prezent. Dupa 45 de minute rezultatele pot fi vazute public, iar verificabilitatea lor este imediata.

6. Vederea la distanta reprezinta un instrument avansat de comunicare intre subconstientul si constientul nostru, prin care o persoana denumita vazator, special antrenata, poate percepe corect informatii care nu sunt disponibile simturilor noastre obisnuite despre un loc, eveniment, individ sau obiect situat la o anumita distanta in timp si spatiu, acestea fiind complet necunoscute vazatorului. Aceste informatii devin disponibile dupa executarea unui anumit set de instructiuni denumit, in mod uzual, “protocol”.

ISTORICUL VEDERII LA DISTANTA

1930 – Rene Warcollier a condus o serie de experimente stiintifice pentru a descoperi secretele comunicarii telepatice. Participantii la acest experiment trebuiau sa transmita desene unor subiecti situati la o anumita distanta utilizand doar forta mintii . Acestia din urma trebuiau sa inregistreze grafic impresiile lor despre acel desen pe o foaie de hartie. Cercetarile efectuate au dus la stabilirea unor paralele intre principiile comunicarii extrasenzoriale si cele ale psihologiei moderne. Este considerat ca fiind “parintele vederii la distanta”.

1935 – J.B. Rhine considerat ca fiind “parintele parapsihologiei moderne” a desfasurat numeroase experimente in domeniul clarvederii, telepatiei,clarsimtului in cadrul Universitatii Duke din California. A fost primul care a introdus termenul de “perceptie extrasenzoriala” pentru a descrie abilitatea unei persoane de a achizitiona informatii fara a folosi cele 5 simturi obisnuite. De asemenea a adoptat termenul de “parapsihologie “ pentru a face distinctia intre aceasta noua ramura si vechea psihologie.

1950 – In Uniunea Sovietica existau laboratoare “psi” in care se studiau aplicatiile psihotronicii. Astfel de centre se regaseau la Moscova, Lenigrad, Omsk, Irkustk, Vladivostok, Sartov. Vederea la distanta a fost investigata profund si in tarile blocului est european in timpul “Razboiului Rece” facandu-se numeroase cercetari ultrasecrete asociate deseori cu securitatea statului in Bulgaria, Cehoslovacia sau Polonia .

1960 – 1970 Serviciile secrete americane au devenit mai mult decat ingrijorate in privinta cercetarilor efectuate de sovietici , iar dupa o analiza detailata a realizarilor obtinute de acestia in domeniul parapsihologic au luat in serios posibilitatea ca psihotronica sa reprezinte o amenintare foarte grava pentru securitatea statului.

1972 – Metoda vederii la distanta a fost dezvoltata pentru prima data de cateva dintre cele mai stralucitoare minti ale Statelor Unite in cadrul Institutului de Cercetare Stanford, situat in Menlo Park, California. Fizicienii Hall Putthof si Russel Targ au fost printre primii cooptati in acest program de catre guvernul SUA. Mai tarziu, acestora li s-a alaturat si artistul Ingo Swann, renumit pentru abilitatile sale de medium. In timpul testelor Ingo Swann a fost capabil sa descrie cu acuratete un magnometru situat la circa trei metri deasupra sa. Obosit de catre riguroasele protocoale stiintifice Swann a sugerat o serie de modificari care au dus la un succes de serie privind descrierea mentala a vremii in diverse orase din SUA. Verificat apoi telefonic s-a dovedit ca era exact dupa cum descrisese mediumul.

Dupa sute de ore de cercetare s-a ajuns la doua concluzii extraordinare si anume :

a) vederea la distanta este o abilitate inerenta si existenta in fiecare individ in mod latent si

b) aceasta tehnica este posibil sa fie invatata de oricine.

1973 – Ingo Swann a descris componenta si structura planetei Jupiter inainte ca aceasta sa fie vizibila cu ajutorul sondei Pioneer. Dar C.I.A. aflase deja despre aceste rezultate incredibile si au determinat supersecretizarea proiectului pentru o perioada de peste 25 de ani. Incepe cercetarea militara asupra vederii la distanta.

1974 – La inceputul anului, dupa o serie de testari, toti cei care lucrau in cadrul acestui proiect au realizat, printr-o tehnica denumita vedere la distanta, descrierea unei baze secrete militare sovietice aflate la mii de kilometri departare. Apoi s-a cautat o modalitate de a descoperi un procedeu, repetabil in aceleasi conditii, care sa produca rezultate identice.

1977 – Dupa o serie de 3 ani de cercetari asidue, s-a reusit sa se gaseasca o metodologie cu ajutorul careia, prin intermediul sistemului nervos autonom, vazatorul sa poata comunica fluent cu subconstientul sau, iar procedura sa fie usor asimilabila de oricine si sa conduca la rezultate repetabile ca valoare.

1978 – Atat CIA, cat si armata SUA aveau echipe de “spioni psi” antrenati prin metodologia descoperita si perfectionata de Ingo Swann. Unitatea operationala a vazatorilor la distanta a armatei SUA isi avea centrul la Fort Mead, Maryland chiar in perioda mai sus amintita.
1982 – Fortele speciale ale armatei SUA dezvolta un program de vedere la distanta ce va fi dezbatut pe larg in cadrul cursurilor.

1983 – Metodologia vederii la distanta a ajuns si in posesia unor agentii de infomatii din intreaga lume care si-au instruit unitati specializate, foarte eficiente in acest domeniu fiind DGSE in Franta, SIS sau MI6 in Marea Britanie, BND in Germania, Mossad in Israel , sau GRU, FSB si SVR in Uniunea Sovietica.

1995 – Guvernul SUA , dupa ce a cheltuit peste 50 de milioane de dolari, recunoaste existenta “spionilor psi” , considera proiectul ca fiind incheiat si face public programul de vedere la distanta, prin desecretizarea acestuia. Toate aceste proiecte de cercetare in domeniul vederii la distanta au fost desfasurate sub patronajul serviciilor de informatii militare ale SUA – CIA, DIA, INSCOM – fiind sponsorizate in secret de catre guvernul SUA si cunoscand diverse denumiri codate de-a lungul timpului: Star Gate, Grill Flame, Center Lane, Sun Streak, Stunt Pilot, Phoenix, Scanate.

Au aparut o serie de persoane care au fost implicate direct in aceasta cercetare, au scris carti, au realizat interviuri si au oferit pregatirea necesara in aceasta disciplina.

1998 – Programul de pregatire in domeniul vederii la distanta folosit de fortele speciale ale armatei SUA din cadrul unitatii de vedere la distanta patrunde in lumea civila.

PREZENTAREA METODEI DE PREGATIRE

Aceasta metodologie descinde dintr-o tehnica descoperita de Serviciul de Informatii al Fortelor Speciale (SIFCOM) din armata Statelor Unite fiind invatata de indivizi selectati din cadrul comunitatii de operatiuni speciale. Metoda a fost dezvoltata pe la mijlocul anilor 1982 .

STAGIUL I

IDEOGRAMELE VIZUALE – in care veti invata sa obtineti date vizuale prin stabilirea contactului cu propriul subconstient . Imaginea obtinuta este reprezentarea grafica a tintei asa cum a fost vazuta sau perceputa de student.

IDEOGRAMELE SPONTANE – reprezinta imagini generate spontan , executate extrem de rapid, care contin in mod cifrat toate caracteristicile esentiale ale tintei . Informatiile vor fi probate pentru a obtine date reale despre obiectiv (daca tinta este simpla sau complexa, daca in jurul acesteia exista apa, pamant, aer dac este statica sau in miscare).Este posibil ca o tinta sa fie descrisa complet doar prin utilizarea acestor doi pasi.

PLAYFAIR – in care veti invata o matrice tridimensionala de colectare a datelor pentru a extrage informatiile codate in ideogramele spontane. Fiecare dintre aceste date va fi verificata prin intermediul acestei matrice .

STAGIUL II

S2 NIMO – in care veti invata sa utilizati matricea din protocolul anterior impreuna cu anumite tehnici de neuroprogramare lingvistica (NLP) pentru a extrage date de nivel superior.

S2 FONIC – reprezinta un punct de rascruce care consta in eliminarea zgomotelor mentale (sunete sau cuvinte) si cristalizare a datelor obtinute pana acum.

STAGIUL III

SCHITA LOCULUI – Pe baza datelor de pana veti invata sa consolidati informatiile obtinute din protocoalele anterioare si sa generati o interpretare grafica a acestora pe o singura pagina. Aceasta poate fi o schita simpla adnotata cu date sau o plasare logica a datelor si imaginilor.

Lectura introductiva

Vederea la distanta este un instrument complex de comunicare. Nu exista nici o alta cerinta ca sa vedeti la distanta decat cea a executarii perfecte, rapide a fiecarui protocol pe care il veti invata incepand chiar acum. Daca posedati o intuitie peste nivelul mediu, aceasta va fi descoperita in cadrul acestui program de pregatire si va iesi la suprafata de fiecare data cand veti folosi aceasta metoda.

Am sa va rog sa va apropiati de aceasta tehnica de vedere la distanta cu o minte clara, lucida si echilibrata. Pe masura ce avansati in acest curs incercati doar sa urmati instructiunile pe care le primiti. Nimic mai mult dar nici mai putin. Intrebati tot ceea ce va framanta veti avea raspuns la toate nelamuririle, neintelegerile sau problemele care va sunt neclare. Invatati sa respectati modelul de executie al fiecarui protocol, pentru ca acesta reprezinta secventa fizica a actiunilor dumneavoastra pe care va trebui sa le desfasurati de fiecare data cand folositi vederea la distanta.”[2]

 Experimente concrete!

“Ingo Swann este cunoscut drept un spion psihic care a colaborat cu CIA şi cu alte agenţii guvernamentale americane în anii ’70, în particular în cadrul Proiectului „Stargate“ (numele de cod al unuia dintre subproiectele realizate de către Guvernul Federal al Statelor Unite pentru a investiga aplicabilitatea militară a fenomenelor psihice paranormale, proiect în cadrul căruia personalul militar era antrenat pentru a practica spionajul psihic), sub conducerea fizicienilor Russel Targ şi Harold Puthoff de la Stanford Research Institute (SRI). El este, de asemenea, iniţiatorul unei metode de vedere la distanţă bazată pe utilizarea coordonatelor geografice.
Impresionantele lui succese în descrierea precisă a ţintelor îndepărtate au atras atenţia unor grupuri încă şi mai oculte din cadrul serviciilor secrete şi, mai ales, au atras atenţia unei neobişnuite echipe despre care este vorba în paginile care urmează.
Vedere la distanţă pe Jupiter
Înainte de aceasta, Ingo Swann era un artist, un pictor care a plecat din oraşul natal Colorado pentru a se stabili la New York. Fiind înzestrat cu anumite capacităţi extrasenzoriale, cum ar fi cea de proiecţie în afara trupului, el a colaborat cu doctorul Karlis Osis în cadrul renumitei American Society for Psychical Research (ASPR) în anul 1972. Reuşitele lui în acest domeniu au ajuns la urechile cercetătorilor de pe Coasta de Vest şi astfel Swann a fost solicitat de către echipa de la Stanford Research Institute pentru a-i fi testate capacităţile psihokinetice şi de vedere la distanţă. Cu patru luni înainte de septembrie 1973, când NASA a început să primească primele date de la sonda Pioneer 10, ce fusese lansată cu câteva luni în urmă în scopul de a studia, printre altele, planeta Jupiter, Ingo a realizat, în simultaneitate cu un alt clarvăzător aflat la o depărtare de 3200 de kilometri, o experienţă de vedere la distanţă pe această planetă.

El a reuşit să îşi proiecteze corpul astral şi simţurile astrale pe planeta Jupiter şi să îi descrie cu acurateţe numeroase caracteristici, dintre care cele mai multe au fost ulterior confirmate: existenţa unui înveliş de hidrogen; manifestarea unor furtuni şi tornade; existenţa unor inversiuni de temperatură; configuraţia şi culoarea norilor; predominanţa culorii portocalii a acestora; prezenţa cristalelor de gheaţă în atmosferă; existenţa benzilor de cristale de amoniac şi metan, ce reflectă undele radio; manifestarea unor aurore magnifice în interiorul unor nori; existenţa unui inel planetar în interiorul atmosferei; prezenţa unor elemente şi a unor compuşi chimici sub formă lichidă (descoperirile oamenilor de ştiinţă au confirmat existenţa hidrogenului lichid); existenţa unui mare lanţ muntos – informaţie încă neconfirmată, dar care este posibil să fie adevărată căci, deşi Jupiter este format în cea mai mare parte din gaze, măsurătorile au arătat că el ar putea avea un nucleu solid de câteva zeci de ori mai mare decât Pământul.
Revelaţii
Dar aventura cu domnul Axelrod avea să fie de o altă natură. După ce a fost condus într-o bază subterană, cu cagulă pe cap, interlocutorul lui i-a cerut să realizeze o şedinţă de vedere la distanţă pe Lună. Intrigat de propunerea acestor indivizi, Swann a acceptat în cele din urmă această misiune pentru un salariu de o mie de dolari pe zi!
El a povestit această aventură în amănunt în cartea sa autobiografică intitulată „Penetration: The Question of Extraterrestrial and Human Telepathy“, editată în anul 1998. În această lucrare, Swann descrie, printre altele, colaborarea lui cu nişte indivizi din cadrul unei agenţii secrete care studia extratereştrii, experienţa sa de vedere la distanţă în cadrul căreia a observat o bază extraterestră pe faţa ascunsă a Lunii, precum şi alte experienţe extraordinare care l-au făcut să concluzioneze că există extratereştri care trăiesc pe Pământ în trupuri cu aparenţă umană.  
 

O şedinţă memorabilă de vedere paranormală la distanţă
Redăm în continuare câteva paragrafe din această carte, în care este redată experienţa sa de vedere la distanţă pe Lună.
„Aproape la doi ani după experienţa cu Jupiter, la sfârşitul lui februarie 1975, am primit un apel telefonic de la un înalt funcţionar de la Washington. Îl întâlnisem în timpul unor reuniuni mondene, când am purtat conversaţii agreabile cu el, căci manifesta un interes vădit pentru cercetările parapsihologice. Îl admiram şi îl respectam. El împărtăşea şi cu ceilalţi acest interes mai puţin obişnuit şi îndrăznea să înoate împotriva curentului acestui mare fluviu care se numeşte «opinie obişnuită», ceea ce ar fi putut nărui chiar şi cele mai bune reputaţii în acest labirint din Washington. Dar la telefon amicul meu părea mai puţin deschis decât de obicei, după cum arată conversaţia pe care o restitui din memorie:
«Un anume domn Axelrod vă va telefona, a spus el. Dacă puteţi, faceţi tot ceea ce vă cere, fără să puneţi vreo întrebare.
După un moment, am întrebat:
  ̶  Bine, dar cine este acest domn Axelrod? 
După un timp de tăcere, acesta a spus:
  ̶  Nu vă pot spune, pentru că nici eu nu ştiu. Dar este important, foarte important şi foarte urgent să acceptaţi ceea ce vă cere. Nu pot să vă spun mai mult, deci vă rog să nu mă întrebaţi. Faceţi pur şi simplu ceea ce el doreşte. Şi, orice ar fi, nu menţionaţi niciodată această conversaţie. Trebuie să vă cer, în numele prieteniei noastre, să nu menţionaţi niciodată despre mine în această poveste.»
Apoi amicul meu şi-a exprimat un vag interes pentru ceea ce făceam, după care mi-a închis practic telefonul în nas. (…)
S-a dovedit că, în pofida urgenţei pretextate, misteriosul domn Axelrod nu m-a contactat mai devreme de patru săptămâni. Iar atunci când m-a sunat, acest lucru s-a petrecut pe la ora trei dimineaţa. La auzul telefonului, m-am trezit, tresărind dintr-un somn profund, fapt pentru care la început nu-mi aminteam numele lui. Imediat ce acest aspect a fost lămurit, am purtat următoarea conversaţie:
«   ̶ Puteţi ajunge la Washington astăzi la amiază? Ştiu că timpul este foarte scurt, dar v-am fi cu adevărat recunoscători dacă aţi putea veni. Vă vom achita noi cheltuielile.
Când mă pregăteam să întreb de ce trebuie să fiu la Washington la amiază, mi-am amintit că amicul meu îmi spusese să nu pun întrebări. Deci, i-am răspuns că, într-un fel sau altul, voi lua următorul avion.
̶  Bine, a spus Axelrod, dar nu vă putem aştepta la aeroport. Cunoaşteţi Muzeul de Istorie Naturală al Institutului Smithsonian?
̶  Da, am spus.
̶  Bine, a răspuns el, imediat ce ajungeţi, mergeţi la subsol şi staţi aproape de elefantul din sala centrală rotundă. Fiţi acolo la amiază. Vă vom contacta. Faceţi exact ceea ce vă vor spune persoanele de legătură. Vă cer doar să nu spuneţi nimănui unde mergeţi. Dacă credeţi că nu puteţi faceţi aceasta, vă rog să spuneţi acum şi vom uita întreaga poveste.
Am rămas tăcut.
 ̶  Este totul în regulă? a întrebat el.
 ̶  Cred că da.
Dar nu m-am putut abţine să nu întreb:
 ̶  Cum îl voi recunoaşte pe cel care se presupune că mă va contacta?
 ̶  Staţi liniştit, vă recunoaştem noi.»
Şi domnul Axelrod a închis telefonul fără ca măcar să spună «La revedere». (…)
«Bine, am răspuns eu, spuneţi-mi atunci care este obiectivul.
După o pauză destul de lungă, Axel m-a întrebat:
 ̶  Ingo, ce ştii despre Lună?
 ̶  (Luna! Vrea să merg pe Lună!) Ei bine, ştiu că ea este un satelit mort, cu cratere şi cu munţi, dacă asta vreţi să spuneţi.
 ̶  Aţi mai fost interesat de Lună sau aţi fost acolo cu corpul astral?
 ̶  Nu. Nu m-a interesat niciodată Luna, pentru că se ştiu prea multe despre ea. Şi deci, aceasta nu ar fi o experienţă credibilă. Oamenii ar crede că m-am informat în ceea de priveşte Luna sau că am observat-o cu un telescop, sau ceva de genul acesta.
̶  Dar dacă aţi explora faţa ascunsă a Lunii?! Această faţă este întotdeauna opusă Pământului. Nimeni nu va putea să vă acuze că aţi văzut lucruri deja cunoscute
̶  Da, şi totuşi NASA a trimis misiuni în spaţiul din jurul Lunii, iar acum există o mulţime de fotografii şi date despre faţa ascunsă a Lunii.
Axel a început să râdă.
̶  Vrem să mergeţi pe Lună şi să descrieţi ceea ce vedeţi. Am pregătit coordonatele lunare, douăsprezece în total; este prea mult?
̶  Nu, nu neapărat, acest lucru depinde de nivelul de stres. Nu-mi place să fac prea mult dintr-o dată, căci risc să-mi folosesc excesiv impresiile.
̶  Bine, poate nu va fi nevoie să verificăm toate coordonatele, a spus Axel în mod misterios.
̶  Ştiţi cine este George Leonard sau aţi mai auzit vorbindu-se despre el?
̶  Nu!
̶  Sunteţi sigur?
̶  Am întâlnit sute de persoane, dar nu-mi amintesc de nimeni cu numele de George Leonard. Există un Leonard la Stanford Research Institute, dar în general nu-mi amintesc bine numele. Îmi amintesc mai bine chipurile.
Axel a început să răsfoiască un dosar, de unde a scos cinci fotografii.
̶  Cunoaşteţi vreuna dintre aceste persoane?
̶ Una dintre persoane este doctorul Karlis Osis, iar cealaltă lucrează la Stanford, dar nu ştiu care este numele său. Pe celelalte trei nu le cunosc. Îmi imaginez că una dintre ele trebuie să fie acest domn Leonard.» (…)
Am început treaba a doua zi dimineaţa devreme. Voi numi această operaţiune „Misiunea Lunară“. Aşa cum am procedat şi în cazul Proiectului Jupiter, i-am cerut lui Axel să determine poziţia Lunii în ciclul ei lunar, adică poziţia ei actuală faţă de Pământ şi Soare.
«  ̶  Luna este plină, a spus el, se află în partea opusă Soarelui şi apune chiar la vest. Te ajută aceste coordonate?
̶  Sper, am spus eu, Pământul se află deci între Lună şi Soare; ceea ce trebuie să fac este să mă îndrept direct către ea, îndepărtându-mă de Soare şi sperând o aselenizare a corpului astral pe suprafaţa Lunii.
̶  Bine, realizaţi-vă tehnica, a spus Axel zâmbind şi a apăsat pe butonul de înregistrare al magnetofonului său.» “[3]

Albert Ignatenko, celebrul expert in domeniul parapsihologiei explica in cartea sa “Cum sa devii fenomen”, o tehnica pentru doritori care vor sa experimenteze acest remote view, astfel incat isi vor scoate sufletul, se vor dedubla. Cei care au facut asta au spus ca este la fel ca si cum ai fi mort, adica sint exact aceleasi senzatii care le-au descris oamenii care si-au revenit din moarte clinica si care au declarat ca si-au vazut corpul “mort”.

“Înainte de exersare, trebuie să rostiţi obligatoriu mantra ocrotitoare: “Să fie lumină şi pace în ceruri…”.Întindeţi-vă pe un pat neted (tare şi fără pernă) cu capul spre nord. Respiraţia superficială. Timp de 3-5 min. concentraţi raza gândului asupra bazei conului chakrei Manipura. În acelaşi timp, trimiteţi
energia-externă prin ambele mâini spre vârful conului chakrei, dirijând energia în sensul acelor de ceasornic spre baza acestuia. Când simţiţi o suprasaturare (aveţi senzaţia ca şi când conul chakrei este precum o minge umflata puternic sau că au loc vibraţii puternice şi neplăcute) uniţi vârfurile degetelor
pentru 5-6 secunde, apoiîntoarceţi-le în poziţia iniţială (paralele cu trunchiul).

Folosind autosugestia, deschideţi-vă “ecluza” sugestională prin formula: “Fiecare cuvânt, fiecare gând al meu va fi uşor recepţionat de către psihic, bioenergosistem şi se va îndeplini”. Timp de 15-20 minute uitaţi-vă în sus (de exemplu, la tavan) şi concentraţi-vă atenţia asupra unui singur gând:

“Corpul meu subtil astral poate uşor, fără greutate să se desprindă de corpul meu fizic grosier”.

Repetaţi până când acest gând se împleteşte cu dorinţa voastră arzătoare într-un tot unitar. Primul semn este o uşoară vibraţie a corpului. Apoi, comutaţi ochiul minţii (nu luaţi privirea de la tavan) asupra învelişului vostru astral (de culoare galbenă, unit cu Manipura) timp de aproximativ 3 minute. Vizualizaţi-l cu claritate (mental). În aceiaşi timp autosugestionaţi-vă cu formula:

“Corpul meu astral conduce uşor corpul grosier. Materia grosieră se va desprinde uşor, la dorinţa mea, de cea subtilă. Corpul meu astral devine
acum de o mie de ori mai puternic decât cel fizic şi îl pot trimite uşor la orice distanţă, apoi îl pot întoarce uşor. Voinţa mea dirijează uşor astralul”.
Efectuaţi o puternică trimitere de energie din chakra Manipura spre învelişul astral. Prin efort de voinţă şi dorinţă puternică (dar fără supraâncordare fizică) separaţi încet corpul astral, ridicaţi-l până la tavan, rostind de trei ori formula de autosugestionare:

“Am învins forţa gravitaţională, a Pământului”.
Veţi simţi o împingere uşoară şi dublura voastră astrală se va afla lângă tavan. Apoi, daca doriţi, puteţi trece prin perete, puteţi să vă înălţaţi spre stele… Legătura dintre învelişul astral şi cel fizic se păstrează în permanenţă. Ceea ce vede învelişul vostru astral, vede şi cel fizic. Transmiterea informaţiei se realizează prin canalul bioenergoinformaţional.
Dacă veţi simţi extenuare, întoarceţi imediat învelişul astral. Atunci când astralul este puternic slăbit, prin forţa gândului (deoarece controlul trebuie să fie permanent) deschideţi “ecluzele” de la vârfurile degetelor, direcţionaţi energia spre Manipura încărcând-o şi trimiteţi un puternic flux de
energie astralului.
În primii 2-3 ani, atunci când efectuaţi acest exerciţiu, lângă dumneavoastră trebuie să se afle obligatoriu un profesionist, un maestru, pentru a fi în siguranţă. Altfel, există pericolul de a nu întoarce corect învelişul astral sau, şi mai periculos, de a nu-l întoarce deloc, ceea ce echivalează cu moartea
fizică. Învăţaţi să vă controlaţi şi, în primii ani, nu îndepărtaţi astralul la distanţe mari.”[4]

Cei de la yogaesoteric.net explica in continuare alte aspecte ce trebuiesc retinute pentru o dedublare eficienta:

“Cercetători ca Robert Monroe, Raymond Reant, Jeanine Mora, Ph.D. Keith Harary şi Pamela Weintraub, Gavin şi Yvonne Frost au trecut chiar la elaborarea unor programe concrete, prin respectarea cărora oricine ar putea “învăţa” să practice proiecţia astrală. În toate aceste metode, controlul mental al gândurilor şi emoţiilor este esenţial.

Conştientizarea etapelor unei relaxări profunde, o treptată detaşare de lumea exterioară, de lucrurile care ne atrag în mod obişnuit este de asemenea necesară. Este necesară mai întâi amplificarea capacităţii de a se interioriza, de a aprofunda propriile stări psihice după care, abilitatea de expansionare a stării de conşiinţă în forma proiecţiei astrale se va dezvolta treptat. Dar pe lângă acestea, perseverenţa, răbdarea şi încrederea sunt trăsături de caracter indispensabile unei depline reuşite.

Dedublarea conştientă poate avea loc şi prin tehnici de inducţie: în transe, dans şamanic, hiperventilaţie. Practicate în cadrul unor căi spirituale, aceste experienţe trebuie să se afle sub directa îndrumare a unui maestru spiritual, întrucât producerea bruscă a stării de dedublare poate duce la şoc psihic, emoţional, asfixiere, supraexcitare, hiperventilaţie, intoxicare, anoxie.

De exemplu, Jeanine Mora consideră ca fiind esenţiale în învăţarea proiecţiei astrale următoarele elemente:

  • Relaxarea – înţeleasă ca procedeu neuromuscular prin care se elimină anxietatea, stresul, gândurile negative, tensiunile interioare. În mintea noastră, menţionează autoarea, trebuie să avem mereu sugestia: “fii relaxat!”
  • Respiraţia trebuie să fie completă, amplă, naturală şi trebuie să cuprindă cele trei etape, aşa cum sunt ele descrise în cadrul tehnicilor yoghine de Pranayama: abdominală, toracică şi claviculară. Lipsa unei bune oxigenări micşorează capacitatea de concentrare şi oboseşte prematur creierul. De asemenea, respiraţia completă yoghină ne poate ajuta la trezirea armoniasă a celor şapte chakras, ceea ce va face ulterior posibilă şi dedublarea strală.
  • Concentrarea constă într-un efort de voinţă şi este tradusă în acea capacitate de a fi absorbiţi de un obiect de o idee, fără nici un “parazit” mental, înseamnă a fixa “receptorul nostru de unde radio” (creierul) pe lungimea de undă fără să captăm toate interferenţele care se regăsesc şi care bruiază emisia. Concentrarea înseamnă în fapt un control mental cât mai bun. Pentru a obţine concentrarea este necesar să ne relaxăm mai întâi. “Lăsăm gândurile şi imaginile să plutească. Lăsaţi-le să treacă fără a le reţine. Nu căutaţi să le opriţi în mod voluntar. Cu cât veţi vrea să le îndepărtaţi cu atât ele vor fi mai prezente. Încetul cu încetul ele vor diminua şi vor dispare. Subiectul asupra căruia vrem să ne concentrăm va apare fără dificultate. Poate părea o stare de reverie sau de absenţă.” Şi autoarea mai adaugă: ”Fiţi prezenţi în ceea ce faceţi. Consideraţi orice activitate ca fiind interesantă… Lăsaţi-vă absorbiţi de ea.”[5]
     
     

Documentar – În acest film documentar, scriitorul William Buhlman vorbeşte despre ce înseamnă dedublarea astrală şi despre cum se manifestă ea.

SURSE

Procesele ca acestea sunt de natură cuantică, astfel că nu pot fi de mare acurateţe. O idee clară asupra a ceea ce gândeşte obiectivul se poate obţine prin utilizarea metodelor ruseşti de scanare. RS hipnotic pare să ofere o mai mare acurateţe a scanării. Odată ce informaţia a fost recepţionată, câmpul biofizic al telepatului poate apoi să o downloadeze şi să înceapă citirea informaţiei ce a fost obţinută din creierul obiectivului. Astfel pot fi citite gândurile unei persoane.
Dezvoltarea graduală a acestui proces permite telepatului să devină mai precis în citirea minţii obiectivului. Deoarece câmpurile biofizice RV pot călători instantaneu între obiectiv şi telepat, acest proces poate continua într-un flux continuu.

Recepția gândurilor și a fluxurilor de informații
Corpul biofizic al spionului psihic telepat se deplasează la câmpul biofizic al obiectivului, încarcă gândurile care le găseşte acolo, apoi se reîntoarce în corpul telepatului. Se downloadează informaţia în creierul telepatului, apoi se reîntoarce la obiectiv pentru a continua procesul. Acest proces „du-te vino” se poate desfăşura cu o viteză aşa de mare încât apare o continuitate a inputului telepatic la operatorul ESP bine antrenat.
Telepatia devine ceva mai dificilă când se execută cu obiective din străinătate care vorbesc o altă limbă. Acest obstacol se poate depăşi de către telepaţii experimentaţi făcându-se apel la limbajul seminal arhetipal, pe care telepatul poate învăţa să-l înţeleagă din mintea străinului. Se reduce însă acurateţea, dar repetând de mai multe ori acest exerciţiu, se pot obţine fluxuri de informaţii care se pot înţelege.

Sistemul militar rus a dezvoltat această tehnologie pe care a perfecţionat-o neîncetat. Discuţiile pe care psihologii vestici le au despre veridicitatea semnalelor telepatice şi dacă există sau nu telepatie îi fac pe ruşi să râdă.
„Ruşii sunt singura naţiune care a încercat să denatureze semnalele telepatice”, au declarat Ostrander şi Schroeder în cartea lor. Prin introducerea unui al treilea telepat, care putea determina când există un flux al gândurilor între doi telepaţi (curent de informaţie biofizică), ruşii şi-au dat seama că ei pot nu numai să întrerupă acest flux, dar că îl pot schimba prin voinţa acestui al treilea telepat, care ar putea să substituie gândurile (câmpuri biofizice cu întipărire de limbaj).
Prin această metodă ruşii erau capabili să pătrundă în conversaţiile telepatice şi să substituie mesajele şi imaginile pe care doreau. Dezvoltarea acestei linii de cercetare le-a permis sovieticilor să fuzioneze psi-operatorii pentru a forma minţi de grup. Interesul american în această direcţie a fost stimulat de informaţiile primite în 1973 despre o bază de cercetări ultrasecretă aflată lângă Leningrad, unde se desfăşurau cercetări psihice.

Psihochinezia (PK) sau telechinezia reprezintă abilitatea de a influenţa obiecte animate sau inanimate de la distanţă, fără contact fizic, prin mijloacele câmpurilor de energie biologică controlată sau necontrolată. Prezentăm în continuare câteva din efectele PK: iniţializarea sau încetarea mişcării unor obiecte inanimate; neutralizarea aparentă a efectului gravităţii asupra obiectelor inanimate; levitaţia; inducerea unor schimbări în procesele fiziologice ale materiei vii; crearea unor câmpuri electrice, electromagnetice, electrostatice, magnetice sau gravitaţionale care pot fi măsurate în jurul obiectelor ţintă; introducerea unor imagini pe emulsiile fotografice.

loading...

Telechinezia: Mintea deasupra Materiei
În 1997, „Sunday Telegraph” dezvăluia că Robert Jahn de la Centrul de Cercetări privind anomaliile în tehnică din Princeton desfăşura o serie de proiecte ce aveau ca scop influenţarea generării numerelor aleatorii prin intermediul telechineziei. Subiecţii erau rugaţi să se concentreze asupra unui monitor de calculator care prezenta rezultatul generării numerelor aleatoare, ca secvenţe de 0 şi 1. Legea numerelor mari afirmă că după foarte mari experienţe numărul de 0 şi de 1 generate trebuie să fie egal.

Dacă telechinezia există (minte deasupra materiei), ar trebui să se genereze mai multe din cifra aleasă în prealabil. După mai bine de 12 ani de experienţe, în care au fost implicaţi mii de subiecţi, profesorul Jahn a demonstrat că instrumentele electronice sunt influenţate de mintea omului prin telechinezie. Acesta este un set dramatic de experimente care subliniază faptul că sovieticii au avans într-un domeniu deosebit de important.
Abordări diferite în cercetarea paranormală

Cercetările parapsihologice din URSS şi din Cehoslovacia pun accentul pe identificarea şi cuantificarea câmpurilor de forţă generate bioenergetic, precum şi pe identificarea proceselor fiziologice care sunt influenţate de energia PK. Există diferenţe fundamentale între abordările sovietice şi cehe privind cercetările asupra PK. Deoarece cercetarea paranormală a fost privită ca apanajul unui mic număr de oameni, în URSS cercetările erau concentrate numai asupra indivizilor dotaţi şi au încercat să determine ce atribute fiziologice pun în valoare capacităţile acestora şi îi fac diferiţi de restul populaţiei.

Paralel cu aceste eforturi de a determina cauzele PK, sovieticii şi-au concentrat eforturile asupra determinării naturii câmpurilor de energie care se formează şi au încercat să determine dacă toţi subiecţii dotaţi psihocinetic creau acelaşi câmp de energie. Cercetarea cehă era de asemenea orientată pe efectul cauză-efect, dar erau condusă de ideea că efectele PK pot fi produse de majoritatea populaţiei şi nu este nevoie de capacităţi psihice deosebite pentru a demonstra efectele PK.

Dacă telechinezia există, cercetările ESP realizate în URSS şi de echipele de telepaţi formate în această ţară pot avea justificare. Efectul psihocinetic este analog forţei electromotoare. Această forţă este prezentă în maşinile care cuprind motoare electrice, precum şi în generatorii care produc energie. Această forţă a fost descrisă de Maxwell la sfârşitul secolului al XIX-lea şi modelată în ecuaţiile matematice care poartă numele savantului. Dacă ecuaţia forţei electromotoare este analogă telechineziei, noi putem fi capabili să facem predicţii asupra funcţionării acesteia.

Dacă în ecuaţia forţei electromotoare introducem câmpurile biofizice, obţinem că forţa telecinetică este proporţională cu puterea câmpului biofizic al psi-operatorului. Acest câmp biofizic poate fi privit ca având un efect de câmp în telechinezie, deoarece mişcarea sa va amplifica efectele telecinetice. Deoarece am prezentat teoria telepatiei ca fiind o mişcare de câmpuri biofizice de la telepat la subiect, având viteza de interacţiune foarte mare, aproape instantanee, atunci poate fi văzut că dezvoltarea autoconştientului în aceste câmpuri poate conduce la o marcată abilitate telecinetică. În antrenamentele telecinetice, câmpul biofizic este împins către ţintă cu putere maximă, spre deosebire de telepatie, în care acest câmp oscilează între telepat şi subiect, nepermiţând efecte psihocinetice. Cu alte cuvinte, se învaţă împingerea obiectelor odată cu ştiinţa RV-ului. Ambele superputeri au devenit interesate de telechinezie datorită implicaţiilor militate. UN document DIA din 1975 declara:

„Cercetarea sovietică are câteva direcţii diferite în eforturile de a dezvolta explicaţii materialiste pentru efectele observate de PK. Această cercetare s-a implicat în studii serioase asupra caracteristicilor câmpului electric dintre subiect şi obiect, asupra caracterizării câmpurilor electrice din imediata apropiere a subiectului, asupra studierii formelor undelor creierului subiecţilor şi asupra fotografierii câmpurilor bioenergetice ale subiecţilor. Deşi savanţii ruşi nu au ajuns la o concepţie comună privitoare la natura acestor forţe, toţi agreează ideea că energia psihică este implicată.”

Interese militare în studierea subiecților
Victor Adamenko de la Institutul de Radiofizică din Moscova, Victor Iniuşin de la Universitatea kazahă din Alma-Ata şi Ghenadi Sergheiev de la Institutul de Fiziologie din Leningrad sunt savanţii sovietici care conduc cercetările în domeniul PK. Iniuşin şi Sergheiev au dezvoltat o serie de teorii bazate pe existenţa unui tip diferit de energie – o formă a energiei biofizice pe care au numit-o „bioplasmă”.

Aceştia consideră efectele PK analoage fulgerului şi afirmă că mişcarea în PK apare ca un rezultat al interacţiunii câmpului electrostatic al obiectelor. Energia biologică implicată este direcţionată de conştient spre subiect. Astfel se pot deplasa obiecte sau se poate opri mişcarea, se poate schimba direcţia sau obiectele se pot roti. Sergheiev a dezvoltat o serie de aparate de măsură pentru schimbările în câmpul bioplasmatic la distanţe de până la 3 metri. A putut măsura câmpuri de până la 10.000 volţi/cm în vecinătatea ţintei fără vreo indicaţie că ar exista vreun câmp între subiect şi obiect. În conformitate cu cele declarate de Sergheiev, energia bioplasmatică se concentrează în regiunea capului. El atribuie PK unei polarizări a bioplasmei într-o manieră asemănătoare laserului. De aceea îl denumeşte „efect biolaser”, care acţionează ca o forţă materială asupra obiectului

Sergheiev a elaborat detectori care monitorizează energia în timpul demonstraţiilor PK. Deşi observatorii vestici au negat informaţia asupra construirii detectorilor (informaţie pe care sovieticii o clasificau ca fiind strict secretă), un tip de astfel de detector s-a realizat chiar în SUA. David Thomson a realizat un aparat care poate fi considerat ca intrând în această clasă. Aparatul a fost utilizat în studiul câmpurilor de forţă umane la Universitatea Saskatchewan din Canada.

Dispozitive speciale pentru detecția PK
Aparatul era constituit dintr-un preamplificator, două condensatoare şi un înregistrator, întocmai ca cel de la encefalograf. La Laboratorul de cibernetică biologică din Universitatea Leningrad, Catedra de fiziologie, a fost elaborat un aparat pentru detectarea câmpurilor electrice ale nervilor la distanţe de până la 24 de cm. Acest aparat se baza pe electrozi deosebit de sensibili.

Adamenko a condus experienţe pentru a stabili rolul sarcinilor electrostatice de pe suprafaţa corpurilor-ţintă în deplasarea acestora. Adamenko a avansat teoria că omul poate fi anizotropic, adică omul poate fi capabil să altereze energia sa externă în funcţie de starea energetică internă, iar această capacitate la rândul său depinde de procesele fiziologice. Adamenko presupune că oamenii, animalele şi plantele posedă câmpuri electrice datorită polarizării spontane a ţesuturilor. Aceste câmpuri pot interacţiona cu sarcinile electrice externe induse sau impuse. Adamenko a arătat că baza materială a interacţiunii fără contact între om şi obiecte rezultă din câmpul electrostatic a cărui magnitudine depinde de starea fiziologică a omului.

Alexandru Dubrov, un biofizician de la Institutul de Fizică a Pământului al Academiei de Ştiinţe a URSS, a avansat conceptul de „biogravitaţie” pentru a explica PK. Biogravitaţia a fost introdusă, ca noţiune, de V.A. Bunin în 1960, în legătură cu abilitatea organismelor vii de a forma şi detecta unde gravitaţionale. Dubrov şi-a bazat teoria pe conceptele curent acceptate ale biologiei moleculare şi fizicii energiilor înalte. Aceasta înseamnă că vectorul sau câmpul de forţă este format la nivel subcelular şi este capabil de atragerea sau respingerea forţelor naturale gravitaţionale sau el însăşi emite unde gravitaţionale de foarte mică intensitate. Dubrov, ca şi alţi savanţi americani şi sovietici, gândeşte că schimbările în continuumul spaţiu-timp poate fi baza fenomenelor PK observate, adică, timpul poate fi accelerat sau decelerat de către subiectul psihic.

În 1974, psihicul sovietic Boris Ermolaiev a participat la o serie de experimente la Universitatea din Moscova. S-a raportat că Ermolaiev are capacitatea de a suspenda (levita) obiectele în aer prin concentrarea energiei psihice într-un anumit punct focal în spaţiu. Într-o altă demonstraţie, Ermolaiev a ţinut în mâini un obiect, apoi şi-a depărtat mâinile cam la 20 de cm de obiect, care a rămas suspendat în aer. Dubrov simte că puterile levitaţionale ale lui Ermolaiev pot fi folosite pentru a demonstra că spaţiul-timp şi schimbările gravitaţionale apar în zona dintre mâinile psihicului şi obiect. El bănuieşte că transmisia energiei electromagnetice ar putea fi întârziată atunci când trece printr-un câmp de levitaţie.

Generatori psihotronici și capacități psihice
Cehii, ca şi sovieticii, au încercat să identifice sursele de energie biofizică, dar cercetările lor nu au fost centrate asupra indivizilor dotaţi psihic. Parapsihologii cehi au emis ipoteza că există mulţi oameni care posedă capacităţi psihice şi că astfel de capacităţi pot fi observabile ca efecte PK. Cercetarea parapsihologică cehă este orientată pe PK, probabil ca rezultat al construirii de către Robert Pavlita a generatorilor psihotronici. Cehii cred că utilizarea acestor aparate pentru colectarea şi concentrarea energiei pot crea posibilitatea oricărei persoane să provoace efecte PK.

Deşi proiectarea şi construirea generatorilor sunt deosebit de complexe, aceste aparate sunt uşor de folosit şi cer numai o scurtă instruire pentru a se opera cu ele. Acest mod de lucru are două avantaje majore: nu necesită prezenţa unui supervizor, iar efectele fizice observabile, cum ar fi mişcarea sau atragerea obiectelor, servesc ca feedback încurajator, pozitiv pentru subiect.

Ruşii şi cehii, aşa cum am mai menţionat, utilizează generatoare psihotronice pentru a amplifica câmpurile biofizice. Utilizând această metodă este posibil de a obţine efecte macro-telechinetice. Aceasta are implicaţii strategice pentru Rusia. S-a observat că exploziile nucleare au efecte ciudate, dependente de timp. Astfel, forţa exploziei nucleare se schimbă în funcţie de momentul din zi al exploziei şi de luna anului. Acest lucru nu poate fi explicat de fizica obişnuită. De aceea, dar evident şi din alte motive este un fenomen strict-secret. Prin urmare, deoarece reacţiile nucleare depind de timp şi chiar de poziţia geografică, armele nucleare au diferite randamente la diferite momente de timp.

PSI-experţii ruşi pot opri detonarea armelor nucleare
Se pare că cercetătorii ruşi din domeniul războiului paranormal au reuşit să utilizeze psi pentru a modifica desfăşurarea unei reacţii în lanţ într-o armă nucleară. Ei au descoperit că prin focalizarea telechineziei pe un eşantion radioactiv, rata înjumătăţirii, detectată de un contor Geiger, putea fi schimbată. Cercetătorii sovietici au analizat metodele prin care se putea încetini dezintegrarea uraniului 235 şi a plutoniului, care sunt folosite în armele cu fisiune atomică şi ca detonatori în bombele cu hidrogen.

Ei au descoperit că psi putea încetini reacţia în lanţ, astfel că arma nu mai ajungea la masă critică şi nu mai apărea explozia nucleară. Variabilitatea în timp a randamentului exploziilor nucleare se pare că se datorează efectului pe care Pământul, Soarele şi alte corpuri cereşti îl au asupra ratei reacţiilor nucleare în lanţ. Efectul Psi este mult mai puternic decât acţiunea acestor câmpuri pe planeta noastră.

Aceste cercetări au fost întreprinse în mai mult de 20 de institute. Evaluările pe care le făcea DIA din SUA asupra psi sovietic considerau că psi-războinicii ruşi puteau: „incapacita, de la distanţă, echipamentele militare americane de toate tipurile, inclusiv armele nucleare, cât şi rachetele.” Efectul asupra armelor nucleare al psi a fost unul din cele mai bine păzite secrete. Ingo Swann era capabil să spioneze exploziile nucleare prin RV. Astfel şi-a dat seama că psi-experţii ruşi conectaţi la generatoare psihotronice puteau opri detonarea armelor nucleare. De aceea, Comandamentul american al rachetelor era aşa de îngrijorat. Dacă într-adevăr aşa ceva este posibil, atunci armele nucleare nu mai reprezintă o ameninţare.

Ţara care domină războiul paranormal va avea un avantaj enorm în războaiele care vor veni în acest al XXI-lea secol. Atunci când Rusia a oprit folosirea psi între facţiunile rivale (mai precis când Putin şi-a asumat puterea), această nouă democraţie a redevenit o superputere. SUA, ca fiind singura ţară vestică care s-a preocupat de dezvoltarea armei psi, trebuie să facă faţă armatei chineze paranormale, corporaţiilor japoneze dotate cu capacităţi psi, precum şi celui mai puternic inamic în acest domeniu, Rusia lui Putin.

Forţa care este inima telechineziei ar putea explica fenomenele psihotronice. Formarea unui grup de telepaţi va amplifica efectul telechinezetic. Deoarece efectul nu este simplu aditiv, ci este un efect sinergetic, se pot obţine rezultate deosebit de puternice.

Telechinezia ne poate schimba realitatea
Telechinezia este legată de forţa care provoacă funcţia de stare cuantică să producă evenimente. De aceea, telechinezia se poate folosi pentru provocarea funcţiei de undă cuantică în scopul schimbării manifestării evenimentelor. Astfel se provoacă schimbarea realităţii. Telechinezia se poate de asemenea folosi pentru ca să se inducă câmpurilor biofizice aspecte duale pentru modelarea formelor gândului. Aceasta poate avea ca rezultat producerea unor efecte specifice. Crearea formelor de gând din câmpuri biofizice este prezentată în mii de cărţi de spiritism. Este posibil ca noţiunea de magie să fie ea însăşi o absurditate, dar efectele ritualilor magice sunt în moştenirea noastră culturală. Telechinezia poate fi folosită la schimbarea realităţii. Se prevede ca mari schimbări să se producă în lume în 2013. Cercetătorii ruşi deja au prezentat câteva din aceste schimbări care vor avea loc.

Dacă privim câmpul biofizic natural ca parte a biosferei biofizice a Pământului, atunci în oceanul inconştientului colectiv, grupări mai mici de câmpuri biofizice se pot coaliza pentru a forma arhetipuri, aşa cum a postulat Carl Jung. Grupuri de telepaţi ar putea folosi telechinezia pentru manifestarea formelor de gând din bazinul arhetipurilor în inconştientul colectiv.

Aceste forme de gând pot fi văzute ca noi tipuri de mime, care ar putea infecta populaţia cu noi tipuri de gândire şi acţiune. Deoarece populaţia nu realizează dimensiunea paranormală a realităţii, formele de gând direcţionate, în fapt nişte mime, ar putea afecta starea mentală a unei naţiuni. Astfel ar putea fi conceput un nou sistem de arme sau un sistem de inducere a politicii dorite. Psihotronica a devenit unul din interesele majore ale cercetărilor militare din SUA, Rusia, China, Japonia, Cehia şi alte ţări.

 

http://n

Ce inseamna Remote View ?

Este vorba de un fenomen de ubicuitate “paranormala” care îi permite fiintei în cauza sa fie si sa se manifeste într-un mod constient în două locuri deodata. Iata cum este descrisa Vederea la distanta controlata (CRV), în cartea lui Jim Schanabel “Spionii psihici”:

“Spionul psihic calatoreste mental spre destinatia respectiva, incearca sa obtina o imagine mentala a ceea ce se afla acolo si apoi sa schiteze ceea ce vede.”[1]

Dedublarea presupune o delimitare a sufletului (corpul astral) de trup (corpul fizic) si poate fi de doua tipuri :
– dedublare în mod inconstient  , de exemplui cele care au loc în timpul somnului (s-a mai discutat acest subiect )
– dedublare în mod constient, ceea ce sustin persoanele care au facut remote view in cadrul rezumatelor de mai jos.
În ambele cazuri corpul astral (constiinta) calatoreste fie intr-o alta dimensiune , fie viziteaza anumite locuri de pe planeta (de ex. China).

De pe site-ul esoterism.ro aflam mai multe:

“Exista o varietate de definitii care s-au dat acestui fenomen in dorinta de a elucida, de a explica cat mai clar si mai real conceptul vederii la distanta. Cateva dintre cele mai cunoscute si moderne interpretari se regasesc mai jos:

1. Vederea la distanta este abilitatea de a produce informatii corecte despre un loc, eveniment, persoana sau obiect localizat undeva specific in timp sau spatiu, acesta fiind complet necunoscut vazatorului.

2. Vederea la distanta este o noua disciplina perceptiva, pentru aflarea informatiilor care nu sunt accesibile simturilor fizice obisnuite. Utilizata pe scara larga de asa numitii “spioni psihici” in timpul razboiului rece pentru proiecte militare secrete, are o lunga istorie atat ca un instrument de gasire a informatiilor cat si ca subiect de cercetari si aplicatii in lumea civila.

3. Vederea la distanta reprezinta o deprindere avansata de comunicare avand scopul de a realiza si mentine o legatura intre mintea constienta si subconstient.

4. Vederea la distanta este abilitatea de a percepe informatii despre o persoana sau lucru fara ca acestea sa fie cunoscute anterior prin alte mijloace.

5. Vederea la distanta reprezinta o metoda stiintifica descoperita in urma unor cercetari laborioase prin intermediul careia se pot culege informatii din subconstient, pe baza unei tehnici precise. Utilizand un stilou, cateva foi de hartie si doar mintea proprie, dar si prin respectarea unui set de instructiuni, denumit protocol, vazatorului i se comunica o combinatie de litere sau cifre care definesc tinta. Tinta poate fi orice obiect, persoana, zona, situatie sau eveniment din trecut sau prezent. Dupa 45 de minute rezultatele pot fi vazute public, iar verificabilitatea lor este imediata.

6. Vederea la distanta reprezinta un instrument avansat de comunicare intre subconstientul si constientul nostru, prin care o persoana denumita vazator, special antrenata, poate percepe corect informatii care nu sunt disponibile simturilor noastre obisnuite despre un loc, eveniment, individ sau obiect situat la o anumita distanta in timp si spatiu, acestea fiind complet necunoscute vazatorului. Aceste informatii devin disponibile dupa executarea unui anumit set de instructiuni denumit, in mod uzual, “protocol”.

ISTORICUL VEDERII LA DISTANTA

1930 – Rene Warcollier a condus o serie de experimente stiintifice pentru a descoperi secretele comunicarii telepatice. Participantii la acest experiment trebuiau sa transmita desene unor subiecti situati la o anumita distanta utilizand doar forta mintii . Acestia din urma trebuiau sa inregistreze grafic impresiile lor despre acel desen pe o foaie de hartie. Cercetarile efectuate au dus la stabilirea unor paralele intre principiile comunicarii extrasenzoriale si cele ale psihologiei moderne. Este considerat ca fiind “parintele vederii la distanta”.

1935 – J.B. Rhine considerat ca fiind “parintele parapsihologiei moderne” a desfasurat numeroase experimente in domeniul clarvederii, telepatiei,clarsimtului in cadrul Universitatii Duke din California. A fost primul care a introdus termenul de “perceptie extrasenzoriala” pentru a descrie abilitatea unei persoane de a achizitiona informatii fara a folosi cele 5 simturi obisnuite. De asemenea a adoptat termenul de “parapsihologie “ pentru a face distinctia intre aceasta noua ramura si vechea psihologie.

1950 – In Uniunea Sovietica existau laboratoare “psi” in care se studiau aplicatiile psihotronicii. Astfel de centre se regaseau la Moscova, Lenigrad, Omsk, Irkustk, Vladivostok, Sartov. Vederea la distanta a fost investigata profund si in tarile blocului est european in timpul “Razboiului Rece” facandu-se numeroase cercetari ultrasecrete asociate deseori cu securitatea statului in Bulgaria, Cehoslovacia sau Polonia .

1960 – 1970 Serviciile secrete americane au devenit mai mult decat ingrijorate in privinta cercetarilor efectuate de sovietici , iar dupa o analiza detailata a realizarilor obtinute de acestia in domeniul parapsihologic au luat in serios posibilitatea ca psihotronica sa reprezinte o amenintare foarte grava pentru securitatea statului.

1972 – Metoda vederii la distanta a fost dezvoltata pentru prima data de cateva dintre cele mai stralucitoare minti ale Statelor Unite in cadrul Institutului de Cercetare Stanford, situat in Menlo Park, California. Fizicienii Hall Putthof si Russel Targ au fost printre primii cooptati in acest program de catre guvernul SUA. Mai tarziu, acestora li s-a alaturat si artistul Ingo Swann, renumit pentru abilitatile sale de medium. In timpul testelor Ingo Swann a fost capabil sa descrie cu acuratete un magnometru situat la circa trei metri deasupra sa. Obosit de catre riguroasele protocoale stiintifice Swann a sugerat o serie de modificari care au dus la un succes de serie privind descrierea mentala a vremii in diverse orase din SUA. Verificat apoi telefonic s-a dovedit ca era exact dupa cum descrisese mediumul.

Dupa sute de ore de cercetare s-a ajuns la doua concluzii extraordinare si anume :

a) vederea la distanta este o abilitate inerenta si existenta in fiecare individ in mod latent si

b) aceasta tehnica este posibil sa fie invatata de oricine.

1973 – Ingo Swann a descris componenta si structura planetei Jupiter inainte ca aceasta sa fie vizibila cu ajutorul sondei Pioneer. Dar C.I.A. aflase deja despre aceste rezultate incredibile si au determinat supersecretizarea proiectului pentru o perioada de peste 25 de ani. Incepe cercetarea militara asupra vederii la distanta.

1974 – La inceputul anului, dupa o serie de testari, toti cei care lucrau in cadrul acestui proiect au realizat, printr-o tehnica denumita vedere la distanta, descrierea unei baze secrete militare sovietice aflate la mii de kilometri departare. Apoi s-a cautat o modalitate de a descoperi un procedeu, repetabil in aceleasi conditii, care sa produca rezultate identice.

1977 – Dupa o serie de 3 ani de cercetari asidue, s-a reusit sa se gaseasca o metodologie cu ajutorul careia, prin intermediul sistemului nervos autonom, vazatorul sa poata comunica fluent cu subconstientul sau, iar procedura sa fie usor asimilabila de oricine si sa conduca la rezultate repetabile ca valoare.

1978 – Atat CIA, cat si armata SUA aveau echipe de “spioni psi” antrenati prin metodologia descoperita si perfectionata de Ingo Swann. Unitatea operationala a vazatorilor la distanta a armatei SUA isi avea centrul la Fort Mead, Maryland chiar in perioda mai sus amintita.
1982 – Fortele speciale ale armatei SUA dezvolta un program de vedere la distanta ce va fi dezbatut pe larg in cadrul cursurilor.

1983 – Metodologia vederii la distanta a ajuns si in posesia unor agentii de infomatii din intreaga lume care si-au instruit unitati specializate, foarte eficiente in acest domeniu fiind DGSE in Franta, SIS sau MI6 in Marea Britanie, BND in Germania, Mossad in Israel , sau GRU, FSB si SVR in Uniunea Sovietica.

1995 – Guvernul SUA , dupa ce a cheltuit peste 50 de milioane de dolari, recunoaste existenta “spionilor psi” , considera proiectul ca fiind incheiat si face public programul de vedere la distanta, prin desecretizarea acestuia. Toate aceste proiecte de cercetare in domeniul vederii la distanta au fost desfasurate sub patronajul serviciilor de informatii militare ale SUA – CIA, DIA, INSCOM – fiind sponsorizate in secret de catre guvernul SUA si cunoscand diverse denumiri codate de-a lungul timpului: Star Gate, Grill Flame, Center Lane, Sun Streak, Stunt Pilot, Phoenix, Scanate.

Au aparut o serie de persoane care au fost implicate direct in aceasta cercetare, au scris carti, au realizat interviuri si au oferit pregatirea necesara in aceasta disciplina.

1998 – Programul de pregatire in domeniul vederii la distanta folosit de fortele speciale ale armatei SUA din cadrul unitatii de vedere la distanta patrunde in lumea civila.

PREZENTAREA METODEI DE PREGATIRE

Aceasta metodologie descinde dintr-o tehnica descoperita de Serviciul de Informatii al Fortelor Speciale (SIFCOM) din armata Statelor Unite fiind invatata de indivizi selectati din cadrul comunitatii de operatiuni speciale. Metoda a fost dezvoltata pe la mijlocul anilor 1982 .

STAGIUL I

IDEOGRAMELE VIZUALE – in care veti invata sa obtineti date vizuale prin stabilirea contactului cu propriul subconstient . Imaginea obtinuta este reprezentarea grafica a tintei asa cum a fost vazuta sau perceputa de student.

IDEOGRAMELE SPONTANE – reprezinta imagini generate spontan , executate extrem de rapid, care contin in mod cifrat toate caracteristicile esentiale ale tintei . Informatiile vor fi probate pentru a obtine date reale despre obiectiv (daca tinta este simpla sau complexa, daca in jurul acesteia exista apa, pamant, aer dac este statica sau in miscare).Este posibil ca o tinta sa fie descrisa complet doar prin utilizarea acestor doi pasi.

PLAYFAIR – in care veti invata o matrice tridimensionala de colectare a datelor pentru a extrage informatiile codate in ideogramele spontane. Fiecare dintre aceste date va fi verificata prin intermediul acestei matrice .

STAGIUL II

S2 NIMO – in care veti invata sa utilizati matricea din protocolul anterior impreuna cu anumite tehnici de neuroprogramare lingvistica (NLP) pentru a extrage date de nivel superior.

S2 FONIC – reprezinta un punct de rascruce care consta in eliminarea zgomotelor mentale (sunete sau cuvinte) si cristalizare a datelor obtinute pana acum.

STAGIUL III

SCHITA LOCULUI – Pe baza datelor de pana veti invata sa consolidati informatiile obtinute din protocoalele anterioare si sa generati o interpretare grafica a acestora pe o singura pagina. Aceasta poate fi o schita simpla adnotata cu date sau o plasare logica a datelor si imaginilor.

Lectura introductiva

Vederea la distanta este un instrument complex de comunicare. Nu exista nici o alta cerinta ca sa vedeti la distanta decat cea a executarii perfecte, rapide a fiecarui protocol pe care il veti invata incepand chiar acum. Daca posedati o intuitie peste nivelul mediu, aceasta va fi descoperita in cadrul acestui program de pregatire si va iesi la suprafata de fiecare data cand veti folosi aceasta metoda.

Am sa va rog sa va apropiati de aceasta tehnica de vedere la distanta cu o minte clara, lucida si echilibrata. Pe masura ce avansati in acest curs incercati doar sa urmati instructiunile pe care le primiti. Nimic mai mult dar nici mai putin. Intrebati tot ceea ce va framanta veti avea raspuns la toate nelamuririle, neintelegerile sau problemele care va sunt neclare. Invatati sa respectati modelul de executie al fiecarui protocol, pentru ca acesta reprezinta secventa fizica a actiunilor dumneavoastra pe care va trebui sa le desfasurati de fiecare data cand folositi vederea la distanta.”[2]

 Experimente concrete!

“Ingo Swann este cunoscut drept un spion psihic care a colaborat cu CIA şi cu alte agenţii guvernamentale americane în anii ’70, în particular în cadrul Proiectului „Stargate“ (numele de cod al unuia dintre subproiectele realizate de către Guvernul Federal al Statelor Unite pentru a investiga aplicabilitatea militară a fenomenelor psihice paranormale, proiect în cadrul căruia personalul militar era antrenat pentru a practica spionajul psihic), sub conducerea fizicienilor Russel Targ şi Harold Puthoff de la Stanford Research Institute (SRI). El este, de asemenea, iniţiatorul unei metode de vedere la distanţă bazată pe utilizarea coordonatelor geografice.
Impresionantele lui succese în descrierea precisă a ţintelor îndepărtate au atras atenţia unor grupuri încă şi mai oculte din cadrul serviciilor secrete şi, mai ales, au atras atenţia unei neobişnuite echipe despre care este vorba în paginile care urmează.
Vedere la distanţă pe Jupiter
Înainte de aceasta, Ingo Swann era un artist, un pictor care a plecat din oraşul natal Colorado pentru a se stabili la New York. Fiind înzestrat cu anumite capacităţi extrasenzoriale, cum ar fi cea de proiecţie în afara trupului, el a colaborat cu doctorul Karlis Osis în cadrul renumitei American Society for Psychical Research (ASPR) în anul 1972. Reuşitele lui în acest domeniu au ajuns la urechile cercetătorilor de pe Coasta de Vest şi astfel Swann a fost solicitat de către echipa de la Stanford Research Institute pentru a-i fi testate capacităţile psihokinetice şi de vedere la distanţă. Cu patru luni înainte de septembrie 1973, când NASA a început să primească primele date de la sonda Pioneer 10, ce fusese lansată cu câteva luni în urmă în scopul de a studia, printre altele, planeta Jupiter, Ingo a realizat, în simultaneitate cu un alt clarvăzător aflat la o depărtare de 3200 de kilometri, o experienţă de vedere la distanţă pe această planetă.

El a reuşit să îşi proiecteze corpul astral şi simţurile astrale pe planeta Jupiter şi să îi descrie cu acurateţe numeroase caracteristici, dintre care cele mai multe au fost ulterior confirmate: existenţa unui înveliş de hidrogen; manifestarea unor furtuni şi tornade; existenţa unor inversiuni de temperatură; configuraţia şi culoarea norilor; predominanţa culorii portocalii a acestora; prezenţa cristalelor de gheaţă în atmosferă; existenţa benzilor de cristale de amoniac şi metan, ce reflectă undele radio; manifestarea unor aurore magnifice în interiorul unor nori; existenţa unui inel planetar în interiorul atmosferei; prezenţa unor elemente şi a unor compuşi chimici sub formă lichidă (descoperirile oamenilor de ştiinţă au confirmat existenţa hidrogenului lichid); existenţa unui mare lanţ muntos – informaţie încă neconfirmată, dar care este posibil să fie adevărată căci, deşi Jupiter este format în cea mai mare parte din gaze, măsurătorile au arătat că el ar putea avea un nucleu solid de câteva zeci de ori mai mare decât Pământul.
Revelaţii
Dar aventura cu domnul Axelrod avea să fie de o altă natură. După ce a fost condus într-o bază subterană, cu cagulă pe cap, interlocutorul lui i-a cerut să realizeze o şedinţă de vedere la distanţă pe Lună. Intrigat de propunerea acestor indivizi, Swann a acceptat în cele din urmă această misiune pentru un salariu de o mie de dolari pe zi!
El a povestit această aventură în amănunt în cartea sa autobiografică intitulată „Penetration: The Question of Extraterrestrial and Human Telepathy“, editată în anul 1998. În această lucrare, Swann descrie, printre altele, colaborarea lui cu nişte indivizi din cadrul unei agenţii secrete care studia extratereştrii, experienţa sa de vedere la distanţă în cadrul căreia a observat o bază extraterestră pe faţa ascunsă a Lunii, precum şi alte experienţe extraordinare care l-au făcut să concluzioneze că există extratereştri care trăiesc pe Pământ în trupuri cu aparenţă umană.  
 

O şedinţă memorabilă de vedere paranormală la distanţă
Redăm în continuare câteva paragrafe din această carte, în care este redată experienţa sa de vedere la distanţă pe Lună.
„Aproape la doi ani după experienţa cu Jupiter, la sfârşitul lui februarie 1975, am primit un apel telefonic de la un înalt funcţionar de la Washington. Îl întâlnisem în timpul unor reuniuni mondene, când am purtat conversaţii agreabile cu el, căci manifesta un interes vădit pentru cercetările parapsihologice. Îl admiram şi îl respectam. El împărtăşea şi cu ceilalţi acest interes mai puţin obişnuit şi îndrăznea să înoate împotriva curentului acestui mare fluviu care se numeşte «opinie obişnuită», ceea ce ar fi putut nărui chiar şi cele mai bune reputaţii în acest labirint din Washington. Dar la telefon amicul meu părea mai puţin deschis decât de obicei, după cum arată conversaţia pe care o restitui din memorie:
«Un anume domn Axelrod vă va telefona, a spus el. Dacă puteţi, faceţi tot ceea ce vă cere, fără să puneţi vreo întrebare.
După un moment, am întrebat:
  ̶  Bine, dar cine este acest domn Axelrod? 
După un timp de tăcere, acesta a spus:
  ̶  Nu vă pot spune, pentru că nici eu nu ştiu. Dar este important, foarte important şi foarte urgent să acceptaţi ceea ce vă cere. Nu pot să vă spun mai mult, deci vă rog să nu mă întrebaţi. Faceţi pur şi simplu ceea ce el doreşte. Şi, orice ar fi, nu menţionaţi niciodată această conversaţie. Trebuie să vă cer, în numele prieteniei noastre, să nu menţionaţi niciodată despre mine în această poveste.»
Apoi amicul meu şi-a exprimat un vag interes pentru ceea ce făceam, după care mi-a închis practic telefonul în nas. (…)
S-a dovedit că, în pofida urgenţei pretextate, misteriosul domn Axelrod nu m-a contactat mai devreme de patru săptămâni. Iar atunci când m-a sunat, acest lucru s-a petrecut pe la ora trei dimineaţa. La auzul telefonului, m-am trezit, tresărind dintr-un somn profund, fapt pentru care la început nu-mi aminteam numele lui. Imediat ce acest aspect a fost lămurit, am purtat următoarea conversaţie:
«   ̶ Puteţi ajunge la Washington astăzi la amiază? Ştiu că timpul este foarte scurt, dar v-am fi cu adevărat recunoscători dacă aţi putea veni. Vă vom achita noi cheltuielile.
Când mă pregăteam să întreb de ce trebuie să fiu la Washington la amiază, mi-am amintit că amicul meu îmi spusese să nu pun întrebări. Deci, i-am răspuns că, într-un fel sau altul, voi lua următorul avion.
̶  Bine, a spus Axelrod, dar nu vă putem aştepta la aeroport. Cunoaşteţi Muzeul de Istorie Naturală al Institutului Smithsonian?
̶  Da, am spus.
̶  Bine, a răspuns el, imediat ce ajungeţi, mergeţi la subsol şi staţi aproape de elefantul din sala centrală rotundă. Fiţi acolo la amiază. Vă vom contacta. Faceţi exact ceea ce vă vor spune persoanele de legătură. Vă cer doar să nu spuneţi nimănui unde mergeţi. Dacă credeţi că nu puteţi faceţi aceasta, vă rog să spuneţi acum şi vom uita întreaga poveste.
Am rămas tăcut.
 ̶  Este totul în regulă? a întrebat el.
 ̶  Cred că da.
Dar nu m-am putut abţine să nu întreb:
 ̶  Cum îl voi recunoaşte pe cel care se presupune că mă va contacta?
 ̶  Staţi liniştit, vă recunoaştem noi.»
Şi domnul Axelrod a închis telefonul fără ca măcar să spună «La revedere». (…)
«Bine, am răspuns eu, spuneţi-mi atunci care este obiectivul.
După o pauză destul de lungă, Axel m-a întrebat:
 ̶  Ingo, ce ştii despre Lună?
 ̶  (Luna! Vrea să merg pe Lună!) Ei bine, ştiu că ea este un satelit mort, cu cratere şi cu munţi, dacă asta vreţi să spuneţi.
 ̶  Aţi mai fost interesat de Lună sau aţi fost acolo cu corpul astral?
 ̶  Nu. Nu m-a interesat niciodată Luna, pentru că se ştiu prea multe despre ea. Şi deci, aceasta nu ar fi o experienţă credibilă. Oamenii ar crede că m-am informat în ceea de priveşte Luna sau că am observat-o cu un telescop, sau ceva de genul acesta.
̶  Dar dacă aţi explora faţa ascunsă a Lunii?! Această faţă este întotdeauna opusă Pământului. Nimeni nu va putea să vă acuze că aţi văzut lucruri deja cunoscute
̶  Da, şi totuşi NASA a trimis misiuni în spaţiul din jurul Lunii, iar acum există o mulţime de fotografii şi date despre faţa ascunsă a Lunii.
Axel a început să râdă.
̶  Vrem să mergeţi pe Lună şi să descrieţi ceea ce vedeţi. Am pregătit coordonatele lunare, douăsprezece în total; este prea mult?
̶  Nu, nu neapărat, acest lucru depinde de nivelul de stres. Nu-mi place să fac prea mult dintr-o dată, căci risc să-mi folosesc excesiv impresiile.
̶  Bine, poate nu va fi nevoie să verificăm toate coordonatele, a spus Axel în mod misterios.
̶  Ştiţi cine este George Leonard sau aţi mai auzit vorbindu-se despre el?
̶  Nu!
̶  Sunteţi sigur?
̶  Am întâlnit sute de persoane, dar nu-mi amintesc de nimeni cu numele de George Leonard. Există un Leonard la Stanford Research Institute, dar în general nu-mi amintesc bine numele. Îmi amintesc mai bine chipurile.
Axel a început să răsfoiască un dosar, de unde a scos cinci fotografii.
̶  Cunoaşteţi vreuna dintre aceste persoane?
̶ Una dintre persoane este doctorul Karlis Osis, iar cealaltă lucrează la Stanford, dar nu ştiu care este numele său. Pe celelalte trei nu le cunosc. Îmi imaginez că una dintre ele trebuie să fie acest domn Leonard.» (…)
Am început treaba a doua zi dimineaţa devreme. Voi numi această operaţiune „Misiunea Lunară“. Aşa cum am procedat şi în cazul Proiectului Jupiter, i-am cerut lui Axel să determine poziţia Lunii în ciclul ei lunar, adică poziţia ei actuală faţă de Pământ şi Soare.
«  ̶  Luna este plină, a spus el, se află în partea opusă Soarelui şi apune chiar la vest. Te ajută aceste coordonate?
̶  Sper, am spus eu, Pământul se află deci între Lună şi Soare; ceea ce trebuie să fac este să mă îndrept direct către ea, îndepărtându-mă de Soare şi sperând o aselenizare a corpului astral pe suprafaţa Lunii.
̶  Bine, realizaţi-vă tehnica, a spus Axel zâmbind şi a apăsat pe butonul de înregistrare al magnetofonului său.» “[3]

Albert Ignatenko, celebrul expert in domeniul parapsihologiei explica in cartea sa “Cum sa devii fenomen”, o tehnica pentru doritori care vor sa experimenteze acest remote view, astfel incat isi vor scoate sufletul, se vor dedubla. Cei care au facut asta au spus ca este la fel ca si cum ai fi mort, adica sint exact aceleasi senzatii care le-au descris oamenii care si-au revenit din moarte clinica si care au declarat ca si-au vazut corpul “mort”.

“Înainte de exersare, trebuie să rostiţi obligatoriu mantra ocrotitoare: “Să fie lumină şi pace în ceruri…”.Întindeţi-vă pe un pat neted (tare şi fără pernă) cu capul spre nord. Respiraţia superficială. Timp de 3-5 min. concentraţi raza gândului asupra bazei conului chakrei Manipura. În acelaşi timp, trimiteţi
energia-externă prin ambele mâini spre vârful conului chakrei, dirijând energia în sensul acelor de ceasornic spre baza acestuia. Când simţiţi o suprasaturare (aveţi senzaţia ca şi când conul chakrei este precum o minge umflata puternic sau că au loc vibraţii puternice şi neplăcute) uniţi vârfurile degetelor
pentru 5-6 secunde, apoiîntoarceţi-le în poziţia iniţială (paralele cu trunchiul).

Folosind autosugestia, deschideţi-vă “ecluza” sugestională prin formula: “Fiecare cuvânt, fiecare gând al meu va fi uşor recepţionat de către psihic, bioenergosistem şi se va îndeplini”. Timp de 15-20 minute uitaţi-vă în sus (de exemplu, la tavan) şi concentraţi-vă atenţia asupra unui singur gând:

“Corpul meu subtil astral poate uşor, fără greutate să se desprindă de corpul meu fizic grosier”.

Repetaţi până când acest gând se împleteşte cu dorinţa voastră arzătoare într-un tot unitar. Primul semn este o uşoară vibraţie a corpului. Apoi, comutaţi ochiul minţii (nu luaţi privirea de la tavan) asupra învelişului vostru astral (de culoare galbenă, unit cu Manipura) timp de aproximativ 3 minute. Vizualizaţi-l cu claritate (mental). În aceiaşi timp autosugestionaţi-vă cu formula:

“Corpul meu astral conduce uşor corpul grosier. Materia grosieră se va desprinde uşor, la dorinţa mea, de cea subtilă. Corpul meu astral devine
acum de o mie de ori mai puternic decât cel fizic şi îl pot trimite uşor la orice distanţă, apoi îl pot întoarce uşor. Voinţa mea dirijează uşor astralul”.
Efectuaţi o puternică trimitere de energie din chakra Manipura spre învelişul astral. Prin efort de voinţă şi dorinţă puternică (dar fără supraâncordare fizică) separaţi încet corpul astral, ridicaţi-l până la tavan, rostind de trei ori formula de autosugestionare:

“Am învins forţa gravitaţională, a Pământului”.
Veţi simţi o împingere uşoară şi dublura voastră astrală se va afla lângă tavan. Apoi, daca doriţi, puteţi trece prin perete, puteţi să vă înălţaţi spre stele… Legătura dintre învelişul astral şi cel fizic se păstrează în permanenţă. Ceea ce vede învelişul vostru astral, vede şi cel fizic. Transmiterea informaţiei se realizează prin canalul bioenergoinformaţional.
Dacă veţi simţi extenuare, întoarceţi imediat învelişul astral. Atunci când astralul este puternic slăbit, prin forţa gândului (deoarece controlul trebuie să fie permanent) deschideţi “ecluzele” de la vârfurile degetelor, direcţionaţi energia spre Manipura încărcând-o şi trimiteţi un puternic flux de
energie astralului.
În primii 2-3 ani, atunci când efectuaţi acest exerciţiu, lângă dumneavoastră trebuie să se afle obligatoriu un profesionist, un maestru, pentru a fi în siguranţă. Altfel, există pericolul de a nu întoarce corect învelişul astral sau, şi mai periculos, de a nu-l întoarce deloc, ceea ce echivalează cu moartea
fizică. Învăţaţi să vă controlaţi şi, în primii ani, nu îndepărtaţi astralul la distanţe mari.”[4]

Cei de la yogaesoteric.net explica in continuare alte aspecte ce trebuiesc retinute pentru o dedublare eficienta:

“Cercetători ca Robert Monroe, Raymond Reant, Jeanine Mora, Ph.D. Keith Harary şi Pamela Weintraub, Gavin şi Yvonne Frost au trecut chiar la elaborarea unor programe concrete, prin respectarea cărora oricine ar putea “învăţa” să practice proiecţia astrală. În toate aceste metode, controlul mental al gândurilor şi emoţiilor este esenţial.

Conştientizarea etapelor unei relaxări profunde, o treptată detaşare de lumea exterioară, de lucrurile care ne atrag în mod obişnuit este de asemenea necesară. Este necesară mai întâi amplificarea capacităţii de a se interioriza, de a aprofunda propriile stări psihice după care, abilitatea de expansionare a stării de conşiinţă în forma proiecţiei astrale se va dezvolta treptat. Dar pe lângă acestea, perseverenţa, răbdarea şi încrederea sunt trăsături de caracter indispensabile unei depline reuşite.

Dedublarea conştientă poate avea loc şi prin tehnici de inducţie: în transe, dans şamanic, hiperventilaţie. Practicate în cadrul unor căi spirituale, aceste experienţe trebuie să se afle sub directa îndrumare a unui maestru spiritual, întrucât producerea bruscă a stării de dedublare poate duce la şoc psihic, emoţional, asfixiere, supraexcitare, hiperventilaţie, intoxicare, anoxie.

De exemplu, Jeanine Mora consideră ca fiind esenţiale în învăţarea proiecţiei astrale următoarele elemente:

  • Relaxarea – înţeleasă ca procedeu neuromuscular prin care se elimină anxietatea, stresul, gândurile negative, tensiunile interioare. În mintea noastră, menţionează autoarea, trebuie să avem mereu sugestia: “fii relaxat!”
  • Respiraţia trebuie să fie completă, amplă, naturală şi trebuie să cuprindă cele trei etape, aşa cum sunt ele descrise în cadrul tehnicilor yoghine de Pranayama: abdominală, toracică şi claviculară. Lipsa unei bune oxigenări micşorează capacitatea de concentrare şi oboseşte prematur creierul. De asemenea, respiraţia completă yoghină ne poate ajuta la trezirea armoniasă a celor şapte chakras, ceea ce va face ulterior posibilă şi dedublarea strală.
  • Concentrarea constă într-un efort de voinţă şi este tradusă în acea capacitate de a fi absorbiţi de un obiect de o idee, fără nici un “parazit” mental, înseamnă a fixa “receptorul nostru de unde radio” (creierul) pe lungimea de undă fără să captăm toate interferenţele care se regăsesc şi care bruiază emisia. Concentrarea înseamnă în fapt un control mental cât mai bun. Pentru a obţine concentrarea este necesar să ne relaxăm mai întâi. “Lăsăm gândurile şi imaginile să plutească. Lăsaţi-le să treacă fără a le reţine. Nu căutaţi să le opriţi în mod voluntar. Cu cât veţi vrea să le îndepărtaţi cu atât ele vor fi mai prezente. Încetul cu încetul ele vor diminua şi vor dispare. Subiectul asupra căruia vrem să ne concentrăm va apare fără dificultate. Poate părea o stare de reverie sau de absenţă.” Şi autoarea mai adaugă: ”Fiţi prezenţi în ceea ce faceţi. Consideraţi orice activitate ca fiind interesantă… Lăsaţi-vă absorbiţi de ea.”[5]
     
     

Documentar – În acest film documentar, scriitorul William Buhlman vorbeşte despre ce înseamnă dedublarea astrală şi despre cum se manifestă ea.

 

ewsconspy.wordpress.com/2013/06/11/telechinezia-si-perceptia-de-la-distanta/

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite