Tu stii cine a fost Aleister Crowley? Afla aici cum unul dintre cei mai mari ocultisti ai tuturor timpurilor a reusit sa manipuleze masele pana astazi

Distribuie!by Istoria l-a dovedit pe acest personaj cu eticheta de “cel mai malefic om care a trãit vreodatã”…dar am putea spune cã l-a şi binecuvântat, dacã ne gândim la notorietatea dobânditã atât în timpul vieţii, cât mai ales postum, când devine sinonim cu refuzul de a se conforma normelor şi […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Istoria l-a dovedit pe acest personaj cu eticheta de “cel mai malefic om care a trãit vreodatã”…dar am putea spune cã l-a şi binecuvântat, dacã ne gândim la notorietatea dobânditã atât în timpul vieţii, cât mai ales postum, când devine sinonim cu refuzul de a se conforma normelor şi convenţiilor constrângãtoare, cu revolta lucifericã şi pasiunile neţãrmurite duse la extrem. De necontestat este personalitatea sa multifaţetatã şi permanent deschisã experienţelor celor mai bizare. Aleister Crowley a fost ocultist, mistic, şi magician, dar a avut realizãri în multe alte domenii printre care poezia, alpinismul sau şahul. Iniţial membru al societãţii oculte The Hermetic Order of the Golden Dawn,  acesta îşi elaboreazã un sistem propriu bazat pe întâlnirea spiritualã cu îngerul sãu pãzitor Aiwass în Egipt în 1904. Acesta i-ar fi dat o Carte a Legii pe care Crowley a dezvoltat-o în religia numitã Thelema, fondând şi o societate ezotericã, Ordo Templis Orientis. Demonizarea sa este consecinţã nu a exprimãrii fãrã echivoc a unui satanism, ci a negãrii doctrinei creştine. Şi de fapt el şi-a dorit imaginea maleficã…el însuşi s-a supranumit Fiara despre care vorbeşte Apocalipsa Sfântului Ioan, Aleister Crowley a fost sursa de inspiratie a miscarii industriei muzicale a anilor 60. Membri formatiei Beatles au luat ca tema centrala perceptiile curentului Crowlian Thelema, iar apoi intemeietorii curentului muzical rock au avut ca sursa de inspiratie invataturile lui Crowley precumde Jimmy Paige, chitaristul trupei Led Zeppelin.

“Morala obişnuitã este pentru oameni obişnuiţi…”


Mitul din jurul lui Aleister Crowley, magician ce trãieşte între 1875 şi 1947, înglobeazã contradicţiile personalitãţii sale: pentru unii antierou, antichrist, prinţ al întunericului, pentru alţii rebel, romantic, nonconformist. O biografie obiectivã lipseşte. Biografia standard este cea a lui John Symonds, The Great Beast, care reţine majoritatea aspectelor frapante ale vieţii sale, dar este foarte ostilã faţã de ideile lui. Alte exemple notabile sunt Magical Dilemma of Victor Neuburg(John Fuller), Legacy of the Beast(Gerald Suster), A Magick Life(martin Boothe) sau The Magical World of Aleister Crowley(Francis King).

Crowley îşi petrece lunga sa viaţã investigând nenumãrate peisaje astrale şi terestre în cãutarea gnozei. Exploreazã din plin bogãţia naturii, în care vede manifestat spiritul. Când observã vreo plantã mai bizarã, se înclinã în faţa ei, ridicându-şi pãlãria. Când întâlneşte un om mai deosebit, îl sondeazã fizic şi mental pânã când se  simte iluminat. Când citeşte un manual de magie, îi filtreazã conţinutul conform cerinţelor sale spirituale. Crowley nu este adeptul orb al niciunui sistem de credinţe. El are gânduri mult mai mãreţe: sã-şi constuiascã unul propriu, o cosmologie misticã, o filozofie magicã, un positivism umanist, un neopãgânism. Este greu de clasificat ceea ce el numeşte Thelema (Adevãrata Voinţã). Esenţa cãii propuse de el se rezumã la depãşirea condiţiei individuale şi dezvoltarea independenţei sinelui. O concepţie atractivã, constructivã, dezirabilã. Crowley pare a pleda pentru un umanism menit sã potenţeze capabilitãţile individului şi sã-l elibereze de constrângeri, deschizându-i calea cãtre împlinirea spiritualã. Marea controversã a lui Crowley, care îi va atrage apelativul de Antihrist, derivã nu din scop, ci din metodã. Metoda pe care o propune este studiul şi practicarea magiei (magick, în scrierea arhaicã), definitã ca arta de a provoca o schimbare în acord cu voinţa. Cultura nu este altceva decât o evoluţie a unor experimentãri magice, iar magia reprezintã esenţa cunoaşterii. Nu este o artã practicatã de oricine, magicianul are un destin solitar şi ajunge la adevãr exploatându-şi şi sublimându-şi propriile energii. Tot cu ce vine în contact este un doar pretext sau stimul.


“Adevãr! Adevãr! Adevãr! strigã stãpânul din abisul halucinaţiilor”.

Preceptul principal al Thelemei este imperativul voinţei. Legea se reduce la principiul urmãrii impulsului individual. Totuşi, ideea despre voinţã a lui Crowley, care stârneşte atâta revoltã în epocã, cuprinde ceva mai mult decât dorinţe mai mult sau mai puţin josnice, ea referindu-se şi la sentimentul destinului, la credinţa într-un scop mai mãreţ. Al doilea precept este imperativul dragostei, corelat cu voinţa. Conceptul de iubire la Crowley este la fel de complex ca cel al voinţei, dar deseori limitat la aspectul sexual. Sistemul sãu priveşte dihotomia masculin-feminin şi uniunea contrariilor ca pe fundamentul existenţei, iar metafora şi magia sexualã abundã în Thelema sa.

Crowley aspirã sã abordeze magia nu doar ca pe o artã, ci şi ca pe o ştiinţã, sã foloseascã metodele ştiinţei pentru a atinge obiectivul religiei. Experienţele religioase trebuie criticate şi asimilate pentru a pãtrunde înţelesul lor mistic. În viziunea sa, magia oferã rãspunsuri indiferent de dogme sau coduri morale, care nu fac decât sã împiedice progresul. Pãrerile sale radicale îi creeazã o reputaţie nefericitã, intensificatã şi de opiniile sale despre intimidate, publicând numeroase poezii şi tratate care îmbinã problematica religioasã cu imagistica sexualã, uneori foarte explicitã…Crowley argumenteazã cã magia sexualã are funcţie de iniţiere, pentru cã uziteazã energiile şi pasiunile pentru a crea un cadru de manifestare a voinţei care transcende pe tãrâmul non-sexualitãţii. Alte practici pe care se axeazã magicianul includ controlul comportamental pânã la modificarea dupã bunul plac a personalitãţii sau controlul vorbirii pânã când gândul care substituie exprimarea verbalã determinã acelaşi efect ca aceasta.

“Cunoaşterea este de fapt limitatã la experienţã.”

Controversele din jurul lui Crowley sunt adesea provocate intenţionat de el însuşi. El mascheazã multe dintre învãţãturile sale sub vãlul senzaţionalului pentru a-şi asigura interesul publicului, neinteresându-l poate prea mult dacã acesta se exprimã în favoarea sau defavoarea sa. Societatea funcţioneazã ca umbra lui: Crowley refuzã cu obstinaţie sã se conformeze moralei obişnuite. Mai mult, poate cã încearcã sã-şi fabrice o compensaţie pentru anii copilãriei trãiţi într-o abstinenţã totalã. Certã este doar precaritatea echilibrului sãu psihologic, care îl azvârle în excese şi extreme. Opinia publicã îl acuzã de impietate, imoralitate, satanism, vrãjitorie, nimfomanie, rasism, antisemitism, misoginism, abuz de alcool, cocainã, haşiş, canabis, eter, mescalinã, morfinã, heroinã…Dimpotrivã, adepţii sãi, thelemiţii, precum şi alte mişcãri influenţate de sistemul sãu, ca de pildã New Age sau scientologia, îl adorã ca pe un ghid spiritual extraordinar. Extraordinar da, fãrã dubii, deţinând poate una dintre cele mai bogate şi tulburi biografii din istorie. Scriitor prolific, Aleister Crowley lasã moştenire o mare varietate de cãrţi, de la magie ceremonialã şi misticism la politicã şi filozofie. În cultura popularã numele sãu apare în numeroare produse de ficţiune. Îl gãsim ca o prezenţã fantasticã şi tenebroasã în literatura lui Somerset Maugham (The Magician), Dennis Wheatley (The Devil Rides Out), Ira Levin (Rosemary’s Baby), Anton Wilson (Masks of the Illuminati), în benzile desenate ale lui Alan Moore, în muzica lui Ozzy Osbourne (melodia Mr. Crowley de pe albumul Blizzard of Ozz) sau la chitaristul formaţiei Led Zeppelin, Jimmy Page, care cumpãrã o parte din garderoba şi manuscrisele sale, ba chiar şi casa acestuia din Scoţia…

“Esenţa independenţei constã în a gândi şi acţiona conform unor standarde ce provin din interiorul, nu exteriorul omului.”

Edward Alexander Crowley se naşte în 1875 în Leamington Spa, Warwickshire, Anglia, fiu al unor puritani aparţinând unei secte foarte conservatoare numitã Plymouth Brethren. În autobiografia sa, Crowley povesteşte cã s-a remarcat încã din momentul naşterii, pentru cã ar fi purtat pe piept semnul svasticii…Tânãrul Alick obişnuieşte sã-l însoţeascã pe tatãl sãu la predicile itinerante ale acestuia, nutrind un veritabil respect faţã de el şi descriind moartea acestuia ca un eveniment crucial din viaţa sa, survenit când avea doar 11 ani. Moştenind averea acestuia, se înscrie la mai multe şcoli, precum Ebor, Malvern sau Tonbridge, dar nu a reuşit sã se integreze în niciun colectiv, fiind exmatriculat sau renunţând. Încep sã-i creascã îndoielile cu privire la creştinism şi adevãrul Bibliei şi ajunge sã nege toate regulile morale învãţate în copilãrie. Adoptã un comportament sexual extrem de libertin, care va fi justificat prin importanţa ocultã a actului erotic, de altfel parte fundamental a magiei practicate de Crowley. În 1895 Crowley, care îşi însuşeşte prenumele de Aleister, se înscrie la Trinity College, Cambridge, unde studiazã filozofia şi literatura, dar preocupãrile sau au un grad de varietate mult mai mare. Este un alpinist promiţãtor, dominã clubul de şah şi scrie poezie ( Aceldama, White Stains) pe care o publicã în strãinãtate din cauza cenzurii britanice asupra versurilor foarte deocheate…De asemenea are o viaţã sexualã şi misticã foarte activã, neputând niciodatã sã facã vreo distincţie între cele douã aspect ale devenirii sale. Ocultismul, alchimia şi magia se transformã într-o preocupare constantã dupã 1896, când are o primã experienţã revealatoare, pusã de cãtre un biograf de-al sãu pe seama unei prime relaţii homosexuale care i-ar fi creat un contact cu o zeitate imanentã.

loading...

“Magia este ştiinţa de a produce schimbarea conform propriei voinţe.”

În 1898 Crowley este iniţiat în societatea ezotericã Order of the Golden Dawn, care îl avea ca membru şi pe poetul W. Butler Yeats, chiar de cãtre patronul ei spiritual, Samuel Mathers, în cadrul unei ceremonii la Londra. Îşi ia numele mistic de Frater Perdurado, “cel care va rezista pânã la sfârşit”. În apartamentul sãu luxos din Chancery Lane îşi amenajeazã douã camera speciale, una pentru magie albã, cealaltã pentru magie neagrã. Împreunã cu un asociat, Allan Bennett, învaţã folosirea ritualã a drogurilor. Dupã plecarea lui Bennet în Sri Lanka, Crowley achiziţioneazã Boleskine House în Foyers, Scoţia, pentru a sãvârşi unul dintre cele mai puternice acte de magie, bazat pe Cartea lui Abramelin, act ce avea ca scop contactul cu îngerul pãzitor şi fãcea uz de invocaţii ale prinţilor infernului. Crowley nu izbuteşte sã ducã la bun sfârşit ritualul care se asemãna întrucâtva cu asceza şi rugãciunea monasticã. Ca urmare a disputelor din cadrul ordinului, magicianul pactizeazã cu Mathers care îl iniţiazã în treapta superioarã a cunoaşterii ezoterice.

Aleister cãlãtoreşte între 1900 şi 1903 prin Mexic, India şi Paris, participã la expediţii în munţi şi se familiarizeazã cu diverse practici yoga, pretinzând cã ar fi atins starea de dhyana, în care cel care mediteazã devine unul cu obiectul meditaţiei. Se cãsãtoreşte în 1903 cu Rose Kelly, sora bunului sãu prieten Gerald Kelly, la rândul sãu prieten cu W. Somerset Maugham, autorul romanului The Magician, care îl are pe Crowley ca model al protagonistului.

“Vei face ceea ce vei dori.”

În 1904 cãlãtoreşte cu soţia sa în Egipt. Rose, care este însãrcinatã, are frecvent accese de delir, în care tot îi repetã lui Crowley cã “ei îl aşteaptã”, fãrã sã menţioneze cine sunt ei. În timpul unei invocaţii a zeului egiptean Toth secretul se dezvãluie: ei sunt Horus şi un mesager. Rose îşi continuã delirul şi îl ghideazã pe soţul ei cãtre o stelã funerarã dintr-un muzeu din Cairo, exponat cu numãrul 666…Evident cã el a vãzut întâmplarea ca pe un semn, mai ales cã tot Rose îl informeazã cã “a sosit echinocţiul zeilor”. Crowley începe sã audã o voce interioarã care se proclamã divinitatea Aiwass, a cãrei naturã el nu a înţeles-o niciodatã (sã fi fost subconştientul?), ce îi dicteazã vreme de trei zile ceea ce va deveni Cartea Legii. Ea se bazeazã pe o moralã simplã: absolutizarea dorintei personale. Zeii îl informeazã pe Crowley cã se contureazã o nouã erã, un nou Aeon, iar el a fost ales ca profet. Totuşi Crowley, el însuşi contrariat de ciudãţenia experienţei, ignorã instrucţiunile de a sustrage stela din muzeu şi a traduce cartea în toate limbile pãmântului. În schimb, trimite doar câteva exemplare unor prieteni ocultişti.

Pasiunea pentru alpinism nu o lasã la o parte, întrucât în 1905 pleacã în Himalaya. Dupã expediţie se ocupã exclusiv de magie, mai precia de Goetia, o practicã ce presupune invocãri de demoni şi îngeri popularizatã printr-un curs de magie din secolul al 17-lea, The Lesser Key of Solomon. În portul Kobe din japonia are o viziune pe care o interpreteazã drept accederea pe cea de-a treia treptã din Order of the Golden dawn. Împreunã cu Cecil Jones practicã diferite ritualuri, unele chiar inventate de el, cum ar fi liturghia în versuri supranumitã Liber Pyramidos. Crowley susţine cã uniunea cu substanţa divinã (Samadhi) s-a produs şi cã îngerul pãzitor s-a revelat. Operaţia Abramelin este deci desãvârşitã. Colecţia sa de cãrţi sfinte ale noii religii care va fi Thelema se îmbogãţeşte ca rezutat al inspiraţiei lui Aiwass cu Liber VII şi Liber Cordis Cincti Serpente. Înfiinţeazã Ordinul Argenteum Astrum, precum şi jurnalul occult Echinocţiul. De Rose, care suferea de alcoholism, divorţeazã.

“Nu m-am mulţumit sã cred într-un diavol personal şi sã-l slujesc. Am vrut sã-l întâlnesc personal şi sã-i devin ori stãpân, ori sclav.”

Crowley este din 1912 membru marcant al Ordo Templis Orientis, mare maestru în al 10-lea grad. Ordinul era modelat dupã structura masonicã şi se voia o organizaţie internaţionalã care sã ofere o religie universal fondatã pe o sintezã a cunoaşterii despre univers exprimatã simplu, dar simbolic. Totodatã doctrina permite fiecãrui om sã-şi reveleze destinul, sã descopere calitãţile morale şi intelectuale care l-ar ajuta sã-l împlineascã şi sã dobândeascã o armã neînchipuit de puternicã ce i-ar servi la dezvoltarea oricãrei facultãţi…Este vorba de fapt despre esenţa religiei Thelema a lui Crowley, care a introdus magia homosexualã în practicile OTO ca o formulã eficace de transcedere a cunoaşterii comune. Experimentãrile stranii ale lui Crowley continua în Rusia, unde îşi exploreazã sado-masochismul şi scrie douã dintre cele mai faimoase lucrãri ale sale: Imn cãtre Pan şi misa gnosticã Ecclesiae Gnosticae Catholicae Canon Missae. Cât a stat în SUA şi-a exersat atribuţiile de magister templi, interpretând fiecare fenomen ca o comunicare privatã între divinitate şi sufletul sãu. Se foloseşte de diferite femei ca de catalizatori ai iniţierii sale mistice, se autointituleazã Magul, consumã oxid de metial care îi provoacã o halucinaţie care va fi folositã mai târziu ca parte a concepţiei sale cosmologice, cocheteazã cu astrologia, are viziuni din vieţile anterioare şi…crucificã broaşte pentru a reitera viaţa lui Iisus. În cartea sa din 2002, Secret Agent 666: Aleister Crowley, British Intelligence and the Occult, Robert Spence susţine cã Aleister ar fi putut lucra ca spion pentru serviciile britanice în descursul multelor sale cãlãtorii, ba chiar ar fi avut misiunea de a aduna date despre reţeaua informaţionalã germanã, activiştii independenţi irlandezi şi a le compromite acţiunile printr-o propaganda aberantã. Ca agent provocator, ar fi avut un rol în scufundarea transatlanticului Lusitania, împingând SUA spre rãzboi.

În absenţa voinţei toatã colecţia de virtuţi şi talente nu are niciun rost”.

În 1920, împreunã cu perechea sa, Leah Hirsig, pe care a supranumit-o Femeia Stacojie, aluzie la consoarta Fiarei din Apocalipsã, fondeazã Abaţia Thelema în Cefalu (Palermo), Sicilia. Numele este preluat de la Rabelais, care denumeşte în Gargantua şi Pantagruel un soi de antimãnãstire în care nu mai sunt valabile niciun fel de norme morale. Utopia lui Crowley se voia o şcoalã de magie, Collegium ad Spiritum Sanctum, la care se studiau sistemul sãu teologic, se practica yoga, se adora Soarele şi se fãceau şi treburi domestice. Scopul suprem era ca studenţii sã se dedice descoperirii şi manifestãrii adevãratei voinţe. Crowley este expulzat din Sicilia de cãtre fasciştii lui Mussolini. Dupã experimentul de aici, Crowley cãlãtoreşte prin Europa, ajungând la Lisabona unde se întâlneşte cu poetul Fernando Pessoa, care îi traduce Imnul lui Pan în portughezã. Tot cu ajutorul poetului, îşi însceneazã moartea dispãrând într-un loc stâncos numit Gura Iadului, dupã care reapare în Berlin la trei sãptãmâni. Îşi risipeşte restul de avere la procesul cu scriitoarea Nina Hamnett, care l-a acuzat de practicarea magiei negre în 1932 în cartea Laughing Torso. Judecãtorul declarã cã “nu a mai auzit niciodatã fapte atât de înspãimântãtoare, oribile, blasfemiatoare şi abominabile ca acelea sãvârşite de omul (Crowley) care se descrie drept cel mai mare poet în viaţã”. În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial magicianul are legãturi cu Ian Fleming, creatorul lui James Bond, care îi controleazã activitatea de informare sau dezinformare a Germaniei. În 1944 Crowley întreprinde ceea ce el considerã a fi succesul sãu major, anume publicarea Cãrţii lui Toth, care îi aduce 1500 de lire în mai puţin de trei luni. Moare pe 1 decembrie 1972, din cauza unei infecţii respiratorii, dupã ce devenise dependent de heroinã. La 24 de ore, moare şi doctorul sãu, circulând zvonul cã Alick l-ar fi blestemat…

“Se întâmplã cã tot ce existã pe planeta asta este iraţional. Nu este şi nici nu poate fi vreo conexiune cauzalã între lucruri. Cunoaşterea este de fapt limitatã la experienţã. Legile naturii sunt, dupã cum spunea Kant, legile minţii noastre şi, dupã cum spunea Huxley, generalizãri ale faptelor observate. Nu existã niciun argument în defavoarea magiei ceremoniale, nu poţi sã spui cã este absurd sã provoci o furtunã bãtând într-o tobã, nici chiar dacã faci experimentul şi constaţi cã nu a funcţionat. Este ca şi cum, având la dispoziţie pânze şi vopsea, te-ai plânge cã nu ai produs un Rembrandt.”

 

Bibliografie:

Booth, Martin A Magick Life. The Life of Aleister Crowley, London, 2000;

Sutin, Lawrence: Do What Thou Wilt: A Life of Aleister Crowley, New York, 2000;

Symond, John: The Beast 666: The Life of Aleister Crowley, London, 1997.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/aleister-crowley-cel-mai-malefic-om-care-tr-it-vreodat

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite