Vampirismul in cadrul familiilor regale: Erszebeth de Bathory, nepoata lui Vlad Tepes si alte personalitati ale istoriei care aveau o pofta nebuna de carne si sange de om!

Distribuie!by Transilvania e cunoscuta la nivel mondial ca fiind “tara vampirilor”, unul dintre ei a fost prezentat ca Elizabeth ( Erszebeth) de Bathory stranepoata lui Vlad Tepes, pe care o voi relua in acest articol alaturi de alti indivizi… Nobilii reptilieni sau vampiri 1. Contesa Elisabeta (sau Erszebet) Bathory Despre […]
Distribuie!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Transilvania e cunoscuta la nivel mondial ca fiind “tara vampirilor”, unul dintre ei a fost prezentat ca Elizabeth ( Erszebeth) de Bathory stranepoata lui Vlad Tepes, pe care o voi relua in acest articol alaturi de alti indivizi…

Nobilii reptilieni sau vampiri


1. Contesa Elisabeta (sau Erszebet) Bathory

Despre contesa Elisabeta (sau Erszebet) Bathory s-a afirmat în repetate rânduri că este întruchiparea variantei feminine a contelui Dracula, fiind însetată de sânge şi urmărind cum tinere fecioare se sting sub privirile sale.


O femeie cu chip de înger devine un monstru

Elisabeta Bathory era descrisă deseori ca fiind o femeie deosebit de frumoasă, cu un păr de un negru abanos, pielea albă ca laptele, ochii de culoarea chihlimbarului, îmbrăcată fastuos, după moda vremii şi pe măsura numelui său sonor. Totuşi, despre „Contesa însângerată” sau „Contesa sângeroasă”, numele sub care o recunoaşte istoria, se crede că ar fi fost una dintre cele mai mari femei criminal din toate timpurile.

Născută la data de 7 august 1560, în localitatea Nyírbátor de pe teritoriul Ungariei de astăzi, într-una dintre cele mai nobile, influente şi bogate familii, tânăra contesă părea a avea totul – tinereţe, frumuseţe, poziţie socială, avere. Cu toate acestea, ceva se pare că lipsea din viaţa sa aparent fără griji. Poate că a fost vina familiei, a lipsei armoniei şi a iubirii pentru că la vârsta de doar 14 ani Elisabeta a rămas însărcinată cu fiul unui ţăran transilvănean, sarcină ce avea să provoace o ruşine fără margini familiei şi să ducă la izolarea tinerei fete într-un castel. Imediat după naştere însă, copilul este luat din braţele mamei şi dat spre îngrijire şi creştere familiei băiatului. Ulterior s-a afirmat că acest gest al părinţilor săi i-a afectat sănătatea mintală, iar comportamentele sale deviate, pe care le-a manifestat la vârsta maturităţii, îşi au de fapt originea în această întâmplare.

La vârsta de 15 ani, Elisabeta Bathory este măritată, în urma unui aranjament dintre cele două familii, cu contele Ferenc Nadasdy, un celebru militar, extrem de crud în războaiele cu turcii şi purtând apelativul de „Cavalerul Negru”. „Eroul Negru al Ungariei” a făcut să curgă mult sânge pe câmpurile de luptă, aşa cum avea să facă însă şi soţia sa în interiorul propriului castel.

Adevăr sau legendă

Adevărul despre contesă este poate chiar mai intrigant decât toate legendele şi miturile înfiorătoare care s-au născut în jurul său. Cert este că Elisabeta Bathory a avut şi o faţă umană, ea a fost mama a patru copii, un băiat şi trei fete, avea o educaţie dintre cele mai alese şi era capabilă să converseze în trei limbi, maghiară, latină şi greacă, într-o vreme în care majoritatea nobililor erau needucaţi.

Obsedată de propria imagine, contesa simţea cum îmbătrânirea sa este inevitabilă, în jurul vârstei de 40 de ani devenind din ce în ce mai invidioasă pe frumuseţea tinerelor care serveau la curte şi se aflau astfel în preajma sa în fiecare clipă. Astfel, orice greşeală din partea vreunei servitoare nu făcea decât să ducă la o pedeapsă fără nicio urmă de milă, iar istoria vremii consemnează că prin vene îi curgea răutate în loc de sânge.

Nu se ştie cu certitudine care este momentul declanşator al propriei nebunii şi există numeroase variante în acest sens. Cert este că totul a început atunci când sângele unei tinere a ajuns pe pielea sa, iar contesa a avut impresia în momentul în care s-a privit în oglindă că acesta are un efect miraculos, iar acolo unde sângele i-a atins pielea şi ridurile sale au dispărut. Una dintre variante o înfăţişează pe Elisabeta aruncând o foarfecă spre o servitoare a sa, al cărei obraz s-a umplut de sânge, iar o alta a bruscat o tânără care îi pieptăna părul, acesteia din urmă curgându-i sânge din nas.

„Fecioara de Fier”, un mijloc de tortură

Primele victime ale contesei au fost din rândul servitoarelor sale, pe care le ademenea cu slujbe bine plătite. Crimele nu le înfăptuia însă singură, ci era ajutată de colaboratorii săi Anna Darvulia, Dorottya Szentes, Dorota Sentésová (Dorko), Jo Ilona, Katarína Benická, János Ujváry (Fickó). Se spune chiar că Anna Darvulia a fost cea care i-a recomandat contesei, ca tratament pentru îndepărtarea ridurilor, să se îmbăieze cu sânge de fecioare. Mai mult decât atât, în interiorul castelului s-ar fi aflat un teribil instrument de tortură. Acest instrument purta denumirea de „Fecioara de Fier”, iar fetele tinere şi virgine erau aşezate în interiorul lui şi zdrobite de vii, pentru ca sângele astfel scurs să fie folosit drept un „elixir al tinereţii”. Femeia înger avea să devină în scurt timp femeia monstru.

Această metodă barbară nu a dus la dispariţia ridurilor, dar Anna Darvulia nu s-a lăsat descurajată în faţa criticilor contesei. Astfel, aceasta a argumentat că ridurile nu dispar, întrucât sângele ţărăncilor nu era nobil, iar Elisabeta trebuind să utilizeze sânge de viţă nobilă. Castelul Cachtice, din Carpaţii Slovaciei, a devenit în acest fel un loc în care erau ademenite fiice de nobili, promisiunea fiind că vor fi învăţate cum să se poarte în înalta societate.

Este evident că nimic din toate aceste lucruri nu au reuşit să îi aducă înapoi tinereţea fizică pierdută odată cu trecerea timpului. Deşi se crede că soţul său ştia despre atrocităţile comise, chiar ajutând-o uneori şi primind scrisori lungi cu descrierea faptelor comise atunci când se afla pe câmpul de luptă, acestea au continuat şi după anul 1604, an în care „Cavalerul Negru” moare ucis de o prostituată din Bucureşti.

Un proces al ororilor

În anul 1611, crimele Elisabetei Bathory nu au mai putut fi trecute sub tăcere de către familia sa şi are loc un proces de mare amploare. Theodosious Syrmiensis de Szulo, judecătorul Curţii Regale, împreună cu alţi 20 de judecători vor audia peste trei sute de martori, printre care şi unele fete care reuşiseră să scape cu viaţă. Absolut toate mărturiile au arătat un singur vinovat, contesa Elisabeta Bathory. Astfel, procesul care a avut loc la data de 7 ianuarie 1611 la Biccse, în Slovacia de astăzi, rămâne în istorie drept unul dintre cele mai răsunătoare, mai ales prin numărul mare de victime, dar şi din cauza atrocităţilor care au ieşit la lumină.

Paginile de jurnal în care Elisabeta îşi descria cu lux de amănunte faptele au fost folosite de asemenea ca probe împotriva sa. S-a stabilit că aceasta a ucis în ritualurile sale aproximativ 650 de fecioare, dintre care 50 aparţineau familiilor nobiliare. Contesa nu a fost însă audiată la propriul proces, familia sa dorind să înăbuşe o eventuală degradare a prestigiului nobiliar, precum şi un scandal de proporţii covârşitoare.

Contesa rămâne singură

În urma procesului, Elisabeta Bathory nu a fost decapitată, spânzurată sau arsă pe rug, ci a fost arestată pe viaţă în propriul său castel, ale cărui ferestre au fost zidite. Camera sa era despărţită printr-un zid gros de celelalte camere şi exista doar o singură uşă prin care primea mâncarea şi apa.

La vârsta de 54 de ani, în august 1614, „Contesa sângeroasă” a fost găsită moartă în camera sa. În pofida tuturor jertfelor de sânge, Elisabeta Bathory nu mai era nici tânără, nici frumoasă, iar pielea sa era brăzdată de riduri. Cea care a dorit să-şi asigure nemurirea prin orice mijloace a murit singură, dar a rămas în amintirea oamenilor prin seria de atrocităţi comise în numele tinereţii şi a frumuseţii veşnice.

2. Prinţesa-vampir Eleonore von Schwarzenberg

Preluare articol de pe site-ul historia.ro[1]

O descoperire arheologicã tulburãtoare în Europa centralã ne indicã un vampir foarte diferit de cei cu care suntem obişnuiti: unul care nu este nici conte, nici din Transilvania, nici bãrbat. În Boemia, în oraşul Cesky Krumlov, al cãrui centru vechi este pãstrat aproape intact, sunt dezgropate trei schelete cu urme de “magia posthuma”, ritualul special sãvârşit pentru a contracara vampirismul. Capul decapitat al unuia dintre corpuri se gãsea între picioarele sale, iar un alt corp avea o ţepuşã trecutã prin inimã, dupã cum aratã fractura din stern. Sunt indicaţii ale ritualurilor bizare, execuţiilor de vampiri, realizate pentru a împiedica întoarcerea morţilor din morminte, ritualuri destul de comune în Europa centralã şi de est în secolul al 18-lea, secolul unei adevãrate isterii legate de prezenţa spiritelor malefice. O examinare mai atentã confirmã de altfel faptul cã scheletele dateazã din perioada 1700-1750.

Arhivele castelului Krumau, foarte detaliate, şi sursele pentru clasicul roman al lui Bram Stoker relevã un aspect interesant: iniţial romanul “Dracula” avea un alt prim capitol care relata o altã poveste decât cea cu care suntem obişnuiţi. Jonathan Harker nu mai apare atât de brusc în poveste, pentru cã înainte au loc întâmplãri caudate legate de o prinţesã austriacã. Stoker a vrut sã-şi înceapã romanul cu un atac spectaculos al unui vampire la mormântul prinţesei. Când eroul se apropie, femeia-vampir (Lenore, nume care apare şi la poetul Gottfried Bűrger, printer primele referinţe la un vampire) se ridicã din sicriu. Indiciile din manuscrisul original duc cãtre regiunea Boemiei, unde au fost descoperite cele trei schelete. În timpul isteriei cu vampiri, în Boemia, la casteluol Krumlov domnea o femeie deosebit de neconvenţionalã. Este vorba despre prinţesa Eleonore von Schwarzenberg. Din arhive se poate contura o imagine destul de cuprinzãtoare a personalitãţii sale.

Printesa-vampir

Eleonore Elisabeth Amalia Magdalena von Lobkowitz se naşte pe 20 iunie 1682 în castelul Melnik de lângã Praga şi devine membrã a casei de Schwarzenberg prin cãsãtorie. Eleonore este fiica contelui Ferdinand August von Lobkowitz şi a principesei Maria Anna Wilhelmine von Baden-Baden. Pe 6 decembrie 1701 se mãritã la Viena cu mareşalul curţii, prinţul moştenitor şi ulterior viitorul conte Adam Franz Karl Eusebius von Schwarzenberg, fiul contelui Ferdinand Wilhelm Eusebius. Eleonore a dus o viaţã de mare intensitate culturalã, angajându-se împreunã cu soţul sãu în multe astfel de activitãţi.

Era foarte pasionatã de vânãtoare, poate chiar mai mult decât soţul sãu. Marea sa nemulţumire era incapacitatea de a-i oferi acestuia un fiu. Drept urmare apeleazã la un “medicament” care poate pãrea bizar, dar în epocã oricum medicina era undeva la graniţa dintre ştiinţã, magie şi superstiţie. Eleonore ţine vreme de mai mulţi ani o curã cu lapte de lupoaicã, fundament fiind legenda lui Romulus şi Remus care îi fãcea pe medici sã creadã cã prin consumul alimentului ar spori şansele de a naşte un bãiat. De aceea, contesa a interzis uciderea lupilor în timpul partidelor de vânãtoare, care erau în schimb prinşi şi ţinuţi în cuşti în beciul castelului Krumau.

La 41 de ani prinţesa dã naştere unui fiu, Joseph Adam, dar evenimentul este privit cu suspiciune. Aducerea pe lume aunui copil la o vârstã înaintatã era privitã fie drept miracol, fie drept vrãjitorie. Iar în cazul Eleonorei mai curând varianta a doua, ţinând cont de preocupãrile sale oculte şi de simbolistica maleficã asociatã lupului. Se credea chiar cã lupul este una din metamorfozele vampirului…

Soţul sãu moare în 1732, iar copilul creşte la curtea regalã din Viena. Prinţesa rãmâne singurã în palatal din Cesky Krumlov. Starea sa de sãnãtate se înrãutãţeşte vãzând cu ochii, impactul psihologic al morţii contelui jucând probabil un rol decisiv. Mulţi medici o viziteazã regulat, prinţesa cheltuind mii de coroane lunar pe tot felul de tratamente care mai mult îi agravau starea, de la ferigi la unturã de caşalot. Eleonore pleacã în 1740 la Viena, dar nici medicii de acolo nu o pot ajuta. Este foarte slãbitã, palidã, respire greu şi are atacuri de panicã. Pe 5 mai 1741 se stinge din viaţã.

Cauza morţii: necunoscutã. În aceeaşi zi este supusã unei autopsii, lucur bizar pentru acea vreme întrucât autopsia nu se practica la aristocraţi. Documentului care prezintã amãnunţit procesul desfãşurat de mulţi medici îî lipseşte concluzia. Mai curios este onorariul imens: 3000 de coroane. Detaliile din raport ne informeazã cã organelle interne erau atrofiate, iar în cavitatea abdominalã s-a gãsit o excrescenţã de dimensiunea unui cap de copil. În termeni moderni, Eleonore a murit de cancer în metastazã, dar în ochii contemporanilor este foarte probabil ca ea sã fi fost vãzutã drept victima unui vampir. Autopsia se poate sã fi fost o intervenţie pentru a se asigura cã nu se va întoarce printre cei vii.

Mai multe elemente indicã teama de vampirism. Trupul sãu este expediat la Cesky Krumlov, în baza unei presupuse dorinţe a printesei, fapt bizar pentru cã familia Schwarzenberg are o criptã într-o mãnãstire vienezã. Numele sãu apare în actele mãnãstirii, existã şi o lespede, dar în testamentul sãu se specificã dorinţa de a fi înmormântatã în regiunea pe care o stãpânise, fãrã pompã, iar pe lespede sã scrie: “Aici odihneşte sãrmana pãcãtoasã Eleonore! Rugaţi-vã pentru ea!”. În epocã circula o teorie cum cã în momentul transformãrii în vampire, cadavrul incepe sã se hrãneascã cu giulgiul şi sã consume cadavrele din jur (de masticatiorum mortum). Superstiţia aceasta probabil cã a avut drept consecinţã o înmormântare atât de departe de familia sa, familie care nu a participat la procesiune.

loading...

Nici mãcar fiul sãu. În biserica Sf. Vitus, acolo unde odihneşte, cercetãrile au dat la ivealã faptul cã sicriul a fost acoperit cu o lespede masivã şi cu pãmânt din cimitir, considerat sacru, înainte de a se zidi capacul cu inscripţia din testament. Este o dovadã a fricii care cuprinsese populaţia la gândul cã printesa s-ar putea preface în vampir, fiind cu atât mai periculoasã cu cât era de viţã nobilã.

Mai multã excentricitate avem din partea mentalului colectiv obsedat de vampirism decât din partea Eleonorei, dupã cum observa şi medicul Mariei Tereza, Gerard van Swieten (un model pentru van Helsing), care atribuia isteria ignorantei şi o convinge pe împãrãteasã sã interzicã profanarea de morminte, aşa cum s-a întâmplat în cele trei cazuri de la Cesky Krumlov.

Eleonore von Schwarzenberg a lãsat oricum o impresie puternicã, fiind evocate de Bűrger în balada din 1773 “Lenore”, în care o femeie blesteamã cerul pentru cã îi moare soţul în rãzboi, care se întoarce înapoi ca mort-viu. “Morţii cãlãtorec repede”, spune balada. Fraza apare la Bram Stoker când Jonathan Harker întâlneşte lupii şi vampirii la mormântul prinţesei austriece, şi mai târziu, când contele Dracula apare prima data în carte. Bram Stoker va elimina însã figura femeii-vampir din manuscris înainte de publicare.

Recomandare: Documentarul “The Vampire Princess”, (Klaus T. Steindl, Andreas Sulzer), History Channel.

3. Contele Dracula – Printul Vlad al III-lea al Transilvaniei – Valahiei mai multe puteti citii aici despre el -> http://www.fara-secrete.ro/vlad-tepes-este-cel-mai-cunoscut-reptilian-de-pe-planeta

4. Lordul Lestat de Lioncourt un vampir, care apare în romanul ficțiune a scriitoarei americane Anne Rice. Ohda, totu-i fictiune, toata istoria e o fictiune in acest caz!!! S-a născut în 1758 în Auvergne. Este al șaptelea fiu al Marchizului de Lioncourt și al Gabrielei de Lioncourt, soția acestuia. Istoria vietii sale de muritor.Lestat a trăit în Castelul Lioncourt pâna la vârsta de 12 ani,când a fost trimis la o mănăstire pentru studii.

După ce tatăl său a aflat de dorința băiatului de a deveni preot,Lestat a fost nevoit să se întoarcă la castel.La vârsta de 16 ani a hotărât să-și ia viața în mâini,astfel că fuge cu niște actori italieni,dar înca o data,a trebuit să revină acasă și să devină un vânător.La 20 de ani,după o reușita vânătoare a unei haite de lupi devine eroul sătenilor,care l-au numit de atunci “Ucigașul de Lupi”.Împreună cu un prieten,Nicolas de Lenfent,fuge la Paris unde obține o slujbă la Teatrul lui Renaud,pe scena fiind cunoscut cu numele de Lestat de Valois.Din iarna anului 1779 a început să joace în piesele de teatru devenind foarte cunoscut în întreg Parisul.

Devine nemuritor

După transformare,s-a mai întors în Paris de abia în mai1780.Dupa cateva luni,Lestat și mama sa,Gabrielle au fost capturați de Legiunea Parisiana condusă de Armand.Însă Lestat a hotărât să plece departe cu mama sa,nu după ce a atribuit teatrul lui Renaud lui Eleni si Armand.Numele i-a fost schimbat în Teatrul Vampirilor.Din 1780 și până în 1790,a călătorit prin Europa,Asia Mica si Egipt.În 1790a aflat de moartea familiei sale in timpul Revoluției Franceze.

După asta,s-a intors in pămât.Salvat de Marius,care l-a găsit,l-a luat la sanctuarul său și i-a revelat secretul Celor Care Trebuie Păziți.Mai târziu a plecat in New Orleans unde l-a găsit pe tatăl său orb si pe Louis de Point du Lac,pe care l-a transformat în vampir.Din 1791 până în 1794 a trăit cu Marchizul si cu Louis pe plantațiile familiei Point du Luc.După moartea tatălui său și a rebelinii sclavilor,a fugit cu Louis.În 1862 a fost grav rănit de Claudia,dar a supraviețuit și s-a întors la Paris.Aici,condus de legiunea lui Armand,a depus mărturie împotriva Claudiei.Doi ani mai târziu s-a reîntors in New Orleans,s-a mutat în una dintre vechile sale case,încercând să-și recapete puterea:a trăit acolo până în 1929,când s-a reînotors înapoi printre muritori.A reapărut in 1984.A devenit din ce în ce mai interesat de lumea modernă,a citit cărțile lui Louis.

Dorind să atragă atentia atât a vampirilor cât și a muritorilor,și-a început o cariera muzicală împreună cu membrii formației Vampirul Lestat si și-a publicat mai multe autobiografii,în care împartașea secretele vampirilor întregii lumi.După concertele din San Francisco de Halloween,unde i-a adunat pe majoritatea vampirilor,a fost răpit de Akasha,urmând să devină următorul rege.După un timp,s-a întors cu Akasha.O luna și jumătate mai târziu,și-a terminat de scris cartea sa Regina Damnaților,în care a spus povestea Akashei si a apărut în Casa Talamascadin Londra înaintea lui David Talbot,unde pentru prima data în istoria Casei Talamasca un vampir i s-a destăinuit unui muritor.

Filmele hollywoodiene si simbolistica lor!

Lumea de dincolo 3: Revolta Lycanilor (engleză Underworld: Rise of the Lycans) este un film de groază american din 2009 regizat de Patrick Tatopoulos, al treilea din seria Lumea de dincolo.

Acțiunea filmului este plasată înainte de primele doua părți Underworld și Underworld Evolution. Scenariul se axează pe originea luptei sângeroase dusă de secolelor între vampirii aristocrați cunoscuți și ca Death Dealers și foștii lor sclavi, vârcolacii (Lycan-ii). În perioada medievală, un tânăr vârcolac, Lucian, s-a săturat de sclavie și de a sta sub tirania vampirilor. Sonja este fiica lui Viktor, conducătorul vampirilor. Ea se îndrăgostește de Lucian și își sfidează părintele care nici nu vrea sa audă de legătura dintre cei doi. Lucian complotează detronarea vampirilor, preluând rolul de lider în lupta vârcolacilor împotriva vampirilor.

Deci avem de-a face tot cu aristocrati, adica cei cu sange de anunnaki. Incet-incet vedem clar adevarata lor istorie sangeroasa!

Bautul sangelui si mancatul carnii de om o traditie straveche!

Am publicat mai multe articole despre istoria sacrificiilor umane inchinate zeilor, despre cum oamenii inchinau zeilor drept ofrande cate un om, pe care il matraseau. Toata istoria planetei e plina de acelasi simbolism: zei care se hranesc cu sangele si carnea oamenilor. Apoi intrau in scena semi-zeii, semi-zeii sau cum ii numesc eu, hibrizii, acestia cu genetica mixta, adica familiile regale, acestia fiind foarte apropiati de anunnaki, o parte din ei fiind extrem de rai, au aceasta dorinta ancestrala de a consuma sange si carne de om.

Stiu, e socant pentru o persoana care vede si citeste pentru prima data despre asa-ceva, dar daca aveti vreo indoiala, va rog sa cititi integral articolele din aceasta categorie -> http://www.fara-secrete.ro/category/sacrificii-umane. Dovezile ce le veti citii acolo, sint atat de multe si atat de coplesitoare incat va vor da de gandit, chiar si celor mai sceptici dintre voi.

Simbolism

Lilith a fost prima sotie a lui Adam dar a fost izgonita de zeul crestin. A dobandit puteri supranaturale si a devenit un demon sexual. Rangul ei este de regina demonilor in Lumea Subpamanteana. Cain s-a hranit cu sangele ei magic si a primit puterile ei, iar mai tarziu a primit blestemele de la ingeri trimisi de “Dumnezeu” care il faceau vampiric. A primit blestemul de a avea nevoie sa bea sange si de a nu putea trai in lumina zilei, si blestemul nemuririi. In alta versiune Kain s-a nascut demon si pentru ca a fost muscat de un fel de demon-cobra in loc sa moara a devenit vampir. Asta a spus “bunicul” lui Kain desi Kain a spus ca a fost blestemat cu vampirism si nu a fost transformat de o muscatura. In orice caz exista vampirii nemuritori care beau sange si unii vampiri “soultaker” care nu sunt nemuritori si care nu au nevoie de sange. Toti copii lui Lilith sunt vampiri “soultaker” aceste puteri fiind mostenite prin sange. Toti copiii lui Kain au nevoie sa bea sange si nu pot trai in lumina zilei.

Varcolacii la fel au fost creati de Lilith una dintre primele femei anunnaki-hibrid, au o durata a vietii de cateva mii de ani. Arata ca oameni obisnuiti dar se pot transforma in oameni-lup, unii avand chiar aripi de dragon, aceasta fiind o evolutie naturala. Desi varcolacii au fost initiali creati, au abilitatea de a transforma un om in varcolac prin diferite metode. Varcolacii sunt organizati in haite de cateva zeci conduse de un comandant, iar vampirii sunt organizati in clanuri. Zeita suprema a vampirilor este fiica lui Lilith iar regele vampirilor este Kain, insotiti de mai multi zei si zeite. Zeul varcolacilor este Lucian, fiind insotit de alti “gardieni” organizati in 21 de grade.

Primii vampiri – intoarcere in Summer – locul controlat de reptilieni

Cele mai vechi legende despre vampiri s-au pastrat de patru mii de ani si vin de la asirienii si babilonienii din Mesopotamia. Acestia se temeau de Lamastu, o zeita demonica ce vina oameni. In legendele asiriene, Lamastu (in traducere, „cea care sterge”), fiica zeului Anu, se furisa noaptea in casele oamenilor, fura sau ucidea bebelusii in leagane sau chiar in pintecele mamei, vina si adulti, sugea singele barbatilor tineri, provocind boli, sterilitate si cosmaruri. Deseori, Lamastu este descrisa cu aripi si gheare de pasare, iar uneori – cu cap de leu. Pentru a se proteja de aceasta, femeile insarcinate purtau amulete cu Pazuzu, un alt zeu rau, care a infrint-o cindva pe Lamastu.

Lamastu este asociata cu Lilith, o figura proeminenta din unele texte iudaice. Scrierile despre Lilith variaza considerabil, dar versiunea cea mai vehiculata a povestii este ca ar fi fost prima femeie. Dumnezeu i-ar fi creat pe Adam si pe Lilith din pamint, din care cauza intre ei aparusera in curind neintelegeri. Lilith a refuzat sa i se mai supuna lui Adam si a plecat din Eden, nascindu-si propriii copii. Dumnezeu a trimis trei ingeri sa o aduca inapoi. Fiindca ea a refuzat, ingerii i-au promis ca-i vor ucide zilnic cite 100 de copiii pina cind va hotari sa se intoarca. Lilith, in schimb, a jurat ca va distruge copiii oamenilor. Imaginea lui Lilith ca ucigasa de copii, se pare ca a fost preluata direct din legenda despre Lamastu. Si Lilith este descrisa ca un demon cu aripi si gheare ascutite, care vine noaptea sa fure copiii nou-nascuti sau fetii din femeile insarcinate. Desi este descrisa ca o creatura terifianta, Lilith are calitati seducatoare. Evreii credeau ca ea vine noaptea la barbati sub forma unui succubus (femeie-demon care intretine contacte sexuale cu barbatii, cind acestia dorm).

Grecii antici se temeau de niste creaturi asemanatoare, in special de Lamia, o demonita cu cap si trunchi de femeie, dar cu partea de jos a corpului – de sarpe. Intr-o versiune a legendei despre Lamia, aceasta a fost una dintre amantele muritoare ale lui Zeus. Plina de gelozie si furie, sotia lui Zeus, zeita Hera, a innebunit-o pe Lamia si ea si-a mincat toti copiii. Cind si-a dat seama ce a facut, Lamia s-a infuriat atit de tare, incit s-a transformat intr-un monstru nemuritor care, din gelozie, a inceput sa suga singele pruncilor. Grecii se temeau si de Empusai, fiica malefica a lui Hecate si zeita vrajitoriei. Aceasta, putind sa-si schimbe infatisarea, iesea noaptea din Hades (lumea subterana), sub forma unei femei frumoase, si seducea pastorii de pe cimp, devorindu-i. O creatura similara, Baobhan Sith, se face prezenta si in folclorul celtic.

Vampirii apar si in mitologia Asiei. Printre personajele de cosmar, descrise de folclorul indian, sint Rakshasa (o creatura care isi poate schimba forma si devoreaza copii) si Vetala. Ambii demoni preluau controlul asupra cadavrelor si atacau oamenii vii. Folclorul chinez ne spune ca unii morti pot sa se ridice din mormint si sa se intoarca in lume. Aceasta se intimpla atunci cind spiritul unei persoane (p’o) nu putea ajunge in lumea de dincolo, din cauza faptelor rele comise in timpul vietii. Spiritul, infuriat de soarta-i oribila, readucea trupul la viata si ataca oamenii noaptea. Un mort – deosebit de periculos, cunoscut si ca Kuang-shi (sau Chiang-shi), putea sa zboare si sa ia diverse forme. Acesta era acoperit de par alb, avea ochi rosii, stralucitori, si isi musca victimele cu dintii ascutiti.

Triburile nomade si negustorii au raspindit diferite legende despre vampiri in intreaga Asie, Europa si Orientul Mijlociu. Cu timpul, diversele elemente ale acestor povesti se combinau, creind alte mituri despre vampiri.

Puteti urmari aici celebrul film online cu subtitrare despre viata contesei insangerate:

 

 

 

SURSE

1. http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/un-vampir-uitat-printesa-eleonore[1]

2. www.fara-secrete.ro

3. Dracula nu este un mit: Vlad Tepes a fost un vampir care a baut sange de om, a mancat carne de om si a terorizat si ucis pe nedrept zeci de mii de oameni

Vă invităm să urmăriți pagina noastră de Facebook Cocoon.ro – Conspirații Îndeplinite!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite

Cocoon.ro - Conspiratii Indeplinite